by papa
Ajungem obositi spre noapte, si ma astept sa vad o casa,
Ca cele ce-am zarit pe drum, cind motaiam cu capu-n geam, privind absent si
printre pleoape,
O casa-n fine, cum sa zic? Ca-ntr-un catun la mal
de ape.
-/-
Asta credeam si am uitat, dar m-am trezit fata cu poarta,
Mareata-n lemn, ca in Ardeal, ce parca ascundea un han, cu policandre
la intrare,
Plin de hangite si haiduci, toti petrecind in
inserare.
-/-
S-atunci cind am trecut de porti, si-mi aparu conacu-n fata,
Cu trandafiri rosii-mprejur, pe un fundal cu nori si dealuri, am tresarit ca
in trecuturi,
Pe cind copil citeam febril, de Medeleni, de flori,
de fluturi.
-/-
Un cint de cobze peste timp, purtind parfumuri de lavanda,
Cind timpul se oprea din mers, salasluind printre gutui, pe sub arcade si-n
ceardacuri,
Cind viata in trasuri salta, invaluita-n colb
de veacuri.
-/-
Iar dupa cina am zabovit, cu-n ulcioras din crama casei,
Sezind cu totii la taifas, printre arome rubinii, in foisorul
ce priveste,
Deasupra vaii unde blind, Teleajenu’ se
unduieste.
-/-
Nu imi doream sa ma mai culc, si timpul sa-l dilat vroiam,
Caci risul sincer si destins, pribeagul suflet mi-aprindea, in noptile tirzii,
perene,
Ca-ntr-un “Iubim” de altadat, dar cu sotii,
nu liceene.
-/-
Si dup-un timp plecat-am toti, pasind alene-n iarba uda,
Printre miresme de gutui, beti de-ncintarea unei seri si implinirea
voluptatii,
Catre conacul ce-si veghea, clipind pe deal,
regina noptii.
–//–
Unde mai puteti gasi un alt „Conac”
redsky
http://redsky2010.wordpress.com/2011/02/07/conacul/
scorpio72
altcersenin
malasuerte
conacul lui il puteti citi ceva mai jos
psipsina
http://pisica07.wordpress.com/2011/02/07/conacul/
virusverbalis
gabriela desi nu l-a intitulat „Conacul”, asa cum cerea regulamentul
irenadaiana
vero cu conacul ei tangential, de teama-neguratilor
griska – conacul motanilor
ApreciazăApreciază
si gata..am fugit la treaba!
o zi buna :)).
ApreciazăApreciază
[…] https://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul/ […]
ApreciazăApreciază
Alo,domnu,pa matale faci literatura ,p-acilea..Ia vezi…! :))
ApreciazăApreciază
papa
frumos, nostalgic, sensibil si altele. asta stii.
„Nu imi doream sa ma mai culc, si timpul sa-l dilat vroiam,
Caci risul sincer si destins, pribeagul suflet mi-aprindea, in noptile tirzii,
perene,
Ca-ntr-un “Iubim” de altadat, dar cu sotii,
nu liceene.”
problema cu timpul e ca nu stiu in ce directie curge. cred ca si asta stii, dar am simtit ca vreau sa ti-o zic.
ApreciazăApreciază
Un conac în versuri…
Hmm, stăpânul lui o fi de vis cumva? 😀
ApreciazăApreciază
pfuuui, papa
ApreciazăApreciază
deci ne-ai spart la dinti! ai lansat provocarile astea ca sa ne umilesti,este? frumos si romantic(de text vorbeam, sa nu existe dubii!), hai sa traiesti!
ApreciazăApreciază
…limuzina gonea pe alee, starnind dansul nebun si scurt al frunzelor de stejar, ce se asterneau apoi, sporovaind, la locul lor. Nu mai fusese la conac de mai bine de un an, dar padurea prin care serpuia aleea, ce-l linistea de fiecare data, ii era straina acum. Privea pierdut, cu fata ravasita, cu ochi inerti spre conacul ce se dezvelea printre crengile goale ale copacilor, sub cerul plumburiu, lucios.
-Au anuntat ninsori, ii spuse soferul, privindu-l cu ochi tristi in oglinda retrovizoare.
Masina opri in fata scarilor de piatra ce duceau la intrarea principala a conacului, o mostenire de familie pe care a inceput sa o indrageasca doar de cand ea insistase sa se mute acolo. Cand o privea radiind prin incaperile spatioase, i se parea ca fusese dintotdeauna acolo, ca intreaga cladire fusese construita pentru ea. Conacul era plin de viata. Si el la fel.
Privea de pe treptele grele de piatra cladirea impunatoare si simtea ca se sufoca, parca se pravalea cu toata greutatea peste el. Intra pana la urma, cu pasi grei, inceti in conac. Inca ii simtea parfumul, se astepta sa-i sara dragastos la gat de dupa usa masiva de lemn. Cand trecu pe langa blana de urs din fata semineului, simti o arsura in piept. Un martor tacut, acum stingher, al clipelor intense petrecute sub mangaierile calde si inselatoare ale flacarilor. Isi turna un single malt si se aseza pe fotoliul moale de langa semineu. Flacarile parca ii schimonoseau fata si mai tare.
Intr-o dimineata gasise un bilet pe care scria doar atat „Imi pare rau”. O cauta innebunit de mai bine de un an, fara vreun rezultat. Obosise. Nici macar nu aflase.
De ce?
Umbrele jucause se retrageau incet-incet de pe pereti, flacarile tot mai palide si mai firave mai aruncau din cand in cand scurte licariri spre barbatul incremenit in fotoliul moale. Melodia ce se repetase pana atunci in soapta, navalea acum in incapere din toate ungherele, invaluind incet-incet conacul.
” …Sa mori de dragoste ranita,
Pe lumea asta care trece, si doar iubirile nu mor
Sa mori de dragoste ranita,
Eternitatea unei clipe s-o masori
Din dragoste de tine gandul parca plange
Din dragoste de tine cerul rau ma strange
Poate fericirea n-are nume, dar ce poate fi mai trist pe lume
Decat sa mori de dragoste ranita…”
Fulgii dansau tristi si se asterneau in tacere, sub cerul lucios, tesand un voal alb peste frunzele obosite, incremenite, moarte. Vantul se juca cu o hartiuta, purtand-o printre crengile zgribulite, peste aleea inghetata, rostogolind-o in jurul conacului. „Imi pare rau”.
ApreciazăApreciază
* versuri utilizate prin amabilitatea Casei de riscuri Electrocord
ApreciazăApreciază
hmmmm…. schimbare de registru, papa? în veci nu mă gândeam că vei aminti vreodată de medeleni. maestre: bravo!
mala, recunosc, scrierile tale îmi plac tot mai mult.
și voi merge repede să vizitez celelalte conace. săptămână bună tuturor!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
[…] https://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul […]
ApreciazăApreciază
http://pisica07.wordpress.com/2011/02/07/conacul/ … să nu ziceți că nu v-am spus! 😉
ApreciazăApreciază
mala
mi-ai placut! buna. ai vazut daca ai curatat filtrul aspiratorului?
ApreciazăApreciază
psi
hrrr 😀 😀
anow
dap, alta viata 😀
ApreciazăApreciază
Bine-ati venit in VatiConacul papal! 😉
ApreciazăApreciază
Virus
Facem si noi ce putem, de… 😉
ApreciazăApreciază
anowen
Dupa cum spuneam, cred ca-i de fapt, doar un sens giratoriu in care ne invirtim cu totii. Mai pe scurt, din nimic am aparut si in nimic ne-ntoarcem
ApreciazăApreciază
slvc
Nu, e cit se poate de real
ApreciazăApreciază
reduto
Ah, intentia mea era cu totul alta 😉
ApreciazăApreciază
psi
Sar’mina!
Pai, se cheama ca m-a marcat 😉
ApreciazăApreciază
mala
Chiar nu inteleg cum de nu ai blog. Coane, ai avea multe de spus si bine 😉
ApreciazăApreciază
papa
pai atata stau pe altele ca nu mai am timp 😀
ApreciazăApreciază
acu serios, am incercat, l-am ingropat apoi, din lipsa de timp suprapusa cu o lene domneasca 🙂
om vedea ce-o mai fi
ApreciazăApreciază
papa vezi că postase și conu virus… 🙂
ApreciazăApreciază
despre medelenii care ne-au marcat va trebui să dezbatem odată și odată… ce-am mai iubit cartea aia!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
[…] vă invit să vizitați conacele lui papa, redsky, altcersenin, scorpio, virusverbalis Categories: scriere Like2 bloggers like this […]
ApreciazăApreciază
Papa, lucky 🙂 nu pot decat sa ma plec, cu respect, in fata conacului Domniilor voastre.
Va salut si merg sa-i citesc si pe ceilalti
ApreciazăApreciază
mala, mai torci? 😆
ApreciazăApreciază
ada
sar’mina, don’soara!
ApreciazăApreciază
mala, ce frumos e si conacul tau! imi aminteste de filmul cu sergiu nicolaescu, la un conac batran, „orient express”…
ApreciazăApreciază
Papa , m-au napadit dosarele de dauna , revin mai tarziu. 🙂
ApreciazăApreciază
irenadaiana si gabriela va poftesc sa le cititi „conacele” 😉
ApreciazăApreciază
daiana, tu lucrezi în asigurări? 😯
am citit papa, scriitura daianei… tu realizezi ce-ai iscat cu provocările tale? sunt plăcut surprinsă de creativitatea care există…
fug acuși și la gabi. 😉
ApreciazăApreciază
psi
nu stiu unde-o fi lucrind, dar m-a timpit postul ei. E realmente, superb.
ApreciazăApreciază
papa, dosare de daună înseamnă asigurări… în același domeniu lucrez și eu, de aici reacția…
da, postul e DEMENȚIAL! și pe mine m-a năucit.
ApreciazăApreciază
psi
Nici nu-ti dai seama cit de bine-mi pare ca am reusit, involuntar, ce-i drept, sa dezamorsez explozia asta de imaginatie si talent.
Citind tot ce ati scris, fiecare din voi, pina acum, cum sa nu-mi vina sa-i fut in bot pe aia care miriie pe la colturi, ca javrele-n calduri!
Sila-mi este de omul prost, chiar daca nici eu n-oi fi vreun mintos sa-mi cada capu’ 😆
ApreciazăApreciază
Mala ,fa-ti un blog..Le strangi acolo pentru sufletelu tau..Imi placu ce scrisesi!
ApreciazăApreciază
papa și eu mă bucur, mult… ai construit (și noi am venit fiecare cu ideile noastre) o oază tare faină. știu, eu ți-am spus de când am discutat prima oară că ideea mi se pare excelentă și că voi participa la ea. sincer îmi este mai plăcut să citesc ce am gândit fiecare dintre noi decât veșnicele lamentații că e greu, că nu e bine, că țara, că guvernul, că bla, că miau…
așa că maestro… ti pup! 😳
ApreciazăApreciază
virus
Vezi ca ne poezim pe buimaci 😆
ApreciazăApreciază
psi
Da, imi aduc aminte si-ti multam, tucindu-te retour 😉
ApreciazăApreciază
ada:)
mai povesteste-ne, mie mi-a placut mult prima poveste
psi
mai torc din cand in cand, e-asa de bine 😀
redsky
acum m-ai facut curios, de n-apuc sa-l vad, te pun sa-mi povestesti 🙂
ApreciazăApreciază
[…] Plus, ca să zic aşa, tangenţial la tema conacul: […]
ApreciazăApreciază
[…] nici eu nu pot să mă plâng! Pentru mine, apartamentul cu două camere în care locuiesc e un conac adevărat! Ia uitaţi-vă în cât de multe locuri mă pot […]
ApreciazăApreciază
[…] cutremură conacul şi ferestrele se […]
ApreciazăApreciază
virus
cum am zis, om mai vedea 🙂
ApreciazăApreciază
psi&papa
eu am mai zis si nu ma mai repet 🙂
asa e 😀
ApreciazăApreciază
mala
repetitia e mama invataturii 😉
ApreciazăApreciază
pisi , papa si ceilalti , da, in asigurari – dar asta conteaza mai putin. Multumesc , mi-e dor de medeleni. 🙂
care-i urmatoarea provocare Papa ? Repede ca daca vine primavara ma mut in gradina si nu ma mai prinzi prea des. 🙂
ApreciazăApreciază
mala, e bine să repeţi… 🙂
daiana, pentru mine contează… pentru că e acelaşi domeniu în care lucrez şi io… acu stau să mă gândesc: sigur nu ne cunoaştem? 😆
ApreciazăApreciază
nu schimbati si voi pe cel care propune temele? zic si eu. eu, de stau cu placere in tribuna si bag strambe. 😀
si, da, puteti da cu rosii, cu oua sau puteti sa bagati glume cu camile si guvizi.
ApreciazăApreciază
da` ce-as mai citi eu o poveste scrisa de anowen 😀
ApreciazăApreciază
[…] alte provocari papale: papagigli https://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul/ […]
ApreciazăApreciază
Atingeri delicate, azi mâini înfipte-n șolduri,
De care trag cu patimi, făcând tandrețea cioburi.
Când ezitări cad pradă deciziei carnale,
Când un sărut se schimbă în mușcături venale…”
Dar anii au trecut, pe-a timpului carare
Si nu-i putem intoarce, e-a noastra disperare..
Ei au lasat si urme pe-nfatisarea noastra
Si de-asta spun acum, situatia-I albastra
Privindu-te, iubito, imi pari o latareata
Si sanu-ti dulce-odata, e-o para malaiata..
Iar soldurile tale,ce imi pareau feline,
Se balanseaza suav, ca doua galeti pline..
Cand tu mi-ai pus cafeaua, un partz ti-a fost scapat,
La fel ca si-altadata , cand te-ai dat jos din pat..
Din paru-ti ce odata avea luciri de stele,
Ieri, am gasit un fir, intr-una din chiftele…
Nu mi-am propus ,iubito, sa iti aduc doar spini,
Acuma ,in oglinda, sa-mi vad si-ai mei ciulini…
Nu fac din asta drama, cred c-ai bagat de seama,
Dar de ma uit mai bine, par un butoi de crama…
Iar paru meu cel negru, acu e-ncaruntit,
In fata, chiar si-n spate, al meu cap a chelit..
Zilnic imi spui, iubito, ca-s proportionat
Ai vrea tu,da nu tine, parca-s si cocosat..
Silfida mea, si-asa , iubirea mea e mare,
As face-o chiar mai lata, dar am dureri de sale..
Sa impletim iubirea si sa ne contopim,
Sa trecem cu vederea ,un partz de slobozim….
ApreciazăApreciază
anowen, eu susţin să ne fii tu dirijorul de orchestră preţ de trei săptămâni.
vv… nice poetry… lasă-mă niţel s-o caut pe la cusături! 😉
ApreciazăApreciază
Papa,
voi ati dat-o pr creatie si eu pe recreatie. Pai, corect ii? 😆
ApreciazăApreciază
mala
de cand stii tu araba, coane?
ApreciazăApreciază
virus
Nu aici bai, la buimaci trebuia s-o bagi
ApreciazăApreciază
Emiru
bai, nu stiu 🙂
da` intentionez sa schimb aspiratorul si cine stie ce se intampla. Am schimbat doar filtrul si uite cate s-au intamplat 😀
ApreciazăApreciază
atingeri delicate, azi mâini înfipte-n șolduri,
de care trag cu patimi, făcând tandrețea cioburi.
când ezitări cad pradă deciziei carnale,
când un sărut se schimbă în mușcături venale
când noaptea nu ajunge şi nu ţine de foame
şi iarnă e în sânge şi sânge e în oase
atingeri delicate, otravă şi venin
ce frâng astăzi iubirea ce o credeam destin,
se sparg de maluri lacrimi, se zbat să nu mai moară
doi ochi aprinşi şi, poate, un gând de căprioară
te du şi du cu tine şi noapte şi-nviere
în ochii tăi otrava are luciri de miere
eu am să uit că poate iubirea să aprindă
zăpada mea din suflet, cea care stă să ningă
te du şi du cu tine lumină dar şi noapte
de mine te dezleg şi te dezleg de moarte.
ApreciazăApreciază
psi
Ce tare esti madame! Pai de ce nu zici asa? 😉 A propos, stii care-i versiunea originala?
ApreciazăApreciază
papa, lăsăm modestia dioparte şi spun că ştiu? 😳
nu ştiu originalul, dar mi-a plăcut ideea. ţi-am spus că la poezie mă ai de muşteriu oricând. 😉
ApreciazăApreciază
mala
Daca nu mai suge suficient de bine, schimba coane doar furtunu’, ca poate are diametrul prea mare si pierde din puterea de aspirare 😉
ApreciazăApreciază
Uite-o aici, daca vrei s-o citesti in original
https://v2valmont.wordpress.com/2009/09/08/lirismul-actului-sexual/
ApreciazăApreciază
fain poetry papa, fain! 😉 îmi plăcu.
ApreciazăApreciază
papa
hai, bai, m-ati prins ca nu ma pricep si ma tot duceti cu zaharelu`
ba filtru`, ba furtunu`
ApreciazăApreciază
psi
tkx
ApreciazăApreciază
mala
Eu spuneam ca sa te scutesc de-o cheltuiala suplimentara 😉
ApreciazăApreciază
in sfarsit, ajunsa-m mai spre noapte
bucuroasa, urechea sa-mi alint
cu „Un cint de cobze peste timp,
purtind parfumuri de lavanda”
ApreciazăApreciază
Altcs
Sar’mina! Ma cam alinti! 😀
ApreciazăApreciază