Paunescu apune.
Paunescu a apus.
RIP
Nu, nu-i scriu necrologul si nici n-am sa ma apuc eu sa-i analizez controversata-i viata, dar nu pot nega faptul ca au fost momente cind l-am detestat ca poet si ca om, ca au existat momente cind l-am idolatrizat ca poet, continuind sa-i detest latura umana, ajungind in final la concluzia ca e de fapt „si noroi si stele” Si poate ca n-ar fi fost detestabil, de n-ar fi fost geniu. Iar in cazul lui, sunt convins ca si reciproca e valabila. De fapt cred ca asta-i caracteristica principala a lui, a generat sentimente contradictorii pe oriunde a pasit. Mai cred ca omul asta a avut o viata si o opera socante, dar nu cred ca au fost premeditat socante, asa cum e cazul lui Vadim. Nu, Paunescu e pur si simplu un scapat din tipare. Si daca ar fi sa-l identific cu vreuna din poeziile lui de geniu, aceea ar fi „Pamantul deocamdata”. As spune ca intreaga poezie, dar mai ales ultima strofa, e cel mai autentic si realist autoportret care-a fost pictat vreodata-n versuri. Acest artist al contrastelor se descrie pe sine, involultar probabil, demonstrind prin propria existenta ca fiinta umana e imprevizibila si poate oscila dintr-o extrema in alta cu dezinvoltura si geniu.
Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt
Altii doar din ce-au dat
Sunt saraci si bogati
Lasii scuipa pe prag
Voi ce-n luna zburati
Pan’ la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune, rele
Si-nchisori si libertate
Si-ar putea si nu se poate
Si noroi si stele
Voi ce-n luna plecati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi
Painea lor o mancati
Printre stele zburand
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant
Lumea-i plina de rai
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pamant
Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag
E o groapa de pasi
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal
Fii ai muncii, aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de pret
Pe-al madamelor piept
Unii au, altii fac
Unii dorm, altii sunt
Intre inger si drac
Trage omul sarac
Inhamat la pamant
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune, rele
Si-nchisori si libertate
Si-ar putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri, dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Si-ar putea si nu se poate
Si noroi si stele
interesant e ca s-ar putea, dar nu se poate.
ApreciazăApreciază
anowen
s-ar putea si se si poate 😉
ApreciazăApreciază
Si un inceput de poezie, spre reflexie:
„Abia astept sa vina Craciunul
Sa moara Elena cea cruda si rea”
(„Rugaciune pentru Elena”, publicata in 1984!!!)
ApreciazăApreciază
Primul A380 inregistrat cu eveniment. Unul din motoare a luat foc si a explodat in timpul zborului. Avionul a aterizat fortat in Singapore, dar fara incidente deosebite. Nava apartine companiei australiene Qantas
ApreciazăApreciază
imi placea Cenaclul, desi eram destul de mic, pe om l-am cunoscut mai mult dupa 89 si nu l-am apreciat foarte tare. Dar imi pare rau ca e nevoit sa treaca prin asemenea momente si ma intristeaza si mai mult jurnalistii aia care stau acolo asteptand ca niste corbi…
ApreciazăApreciază
mala
fara Cenaclu, poate ca n-ar fi existat Revolutie, ori nu in felul in care a fost facuta. Acolo, in nebunia creata de Iris, Hrusca, Seicaru, etc se simtea acea forta de grup, capabila de orice.
A fost, dupa parerea mea, cea mai mare miscare culturala de la Scoala Ardeleana incoace.
E trist ca nici macar jurnalistii nu vor sa vada „the big picture” si, mai ales, n-au inteles ca toate acele poezii pro-Ceausescu erau de fapt o masca pentru celelalte poezii anti-regim.
„Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi daca suntem cuminti
Caci una e daca-i director tata
Si alta-i daca-i taran de la Vintzi”
Sunt versuri pe care le citez din memorie, habar n-am cum de le-am memorat, pt ca niciodata nu mi-am propus asa ceva, si totusi au ramas acolo, ca si cele de mai sus
ApreciazăApreciază
mala
Mai bine ca nu l-ai cunoscut inainte de ’89. Cenaclul in sine era o porcarie libidinoasa, dar de anvergura si erau unele bucati care mi-au ramas in minte, ca de exemplu Fiii lacrimilor tale care era o prelucrare dupa o piesa bisericeasca, dar de care nu stia nimeni.
ApreciazăApreciază
Bai, se pare ca parerile noastre despre Cenaclu difera. Singurul lucru care-mi placea, pentru ca era unul, era romanismul. In rest, scandarile pro ceausiste, lirica aservita ma dezgustau si nu numai pe mine. In ce priveste forta de grup, eu as caracteriza-o mai mult ca o manipulare ordinara. Iar Paunescu ajunsese deja la paroxism datorita relatiilor cu Nicusor. Ajunsese un al doilea Ceausescu, dar mult mai luminat
ApreciazăApreciază
Uite si varianta bisericeasca, originala, daca intereseaza pe careva
ApreciazăApreciază
papa
dar ce-i, mama, cu tine? De cand esti asa bisericos?
Ori o fi de la polemica cu Dante? 😀
ApreciazăApreciază
Emiru
Nu sunt bai bisericos, dar chiar mi-a placut cind am ascultat-o, long time ago 😉
Dante? Alt dement impresionat de propria-i imagine si statura. De aici a plecat si Stalin 😀
ApreciazăApreciază
Ma duc sa vad ce-a mai spus 😀
ApreciazăApreciază
bai, v-am spus ca eram mic, mie imi placeau mustaciosii si chitarele lor 😀
bine, erau si vreo doua de care ma indragostisem
ApreciazăApreciază
😀 A disparut nebunul si Georgescu te roaga frumos sa nu mai dezgropi securea polemicii 😀 , desi cred ca i-a prins bine 😉
ApreciazăApreciază
bai, la cit incepe meciul, ca pe GSP e un film
ApreciazăApreciază
Pardon, pe PROtv preluat de GSP
ApreciazăApreciază
mala
Daca-ti spun ca se lasa si cu futaiuri la iarba verde in timpul spectacolelor, cred ca ai sa regreti si mai mult intirzierea cu care te-ai nascut 😀
ApreciazăApreciază
bozgori care sa cante insufletiti „traiasca romania” ati vazut vreodata? Credeti ca exista?
Ei bine, eu i-am vazut cu ochii mei.
ApreciazăApreciază
Dupa cum a jucat Liverpool, Steaua are sanse sa le-o traga. Asa ca ce-am spus la tragerea la sorti se adevereste. Steaua e singura echipa romaneasca cu sanse sa treaca de grupe. Bravo lor!
ApreciazăApreciază
boro
Eu n-am vazut, dar in schimb am avut un technician aici, romano-ungurel de printr-un sat de secui, dar care a lasat dracu Canada si s-a intors inapoi in Romania dupa douazeci de ani. Si nu ca s-o puna ca oportunistii, ci ca sa fie printre ai lui. Un tip linistit si cu bun simt.
ApreciazăApreciază
emiru 3:12
coane…si cand te gandesti ca din „forta de grup, capabila de orice” n-a ramas decat un discurs bashit al lui razvan mucescu
ApreciazăApreciază
Imi placea cantecul fara sa stiu cine a scris versurile. Mai tarziu am aflat. Azi l-am ascultat in masina de cateva ori la rand, fara sa stiu nimic de Paunescu. N-am mai facut-o pana azi, desi imi placea…
Un om pe niste scari
de A.P.
In lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari,
In sus ce e, in jos nimic,
In jos ce e, in sus nimic.
Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos, si nu-i dezic,
Eu insumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu praseste ciori,
Vecina mea praseste farduri,
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un caine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decat cazute foste scari
Decat cazute foste garduri.
Vecine, Domnule, Straine,
Nu inteleg ce-aveti cu mine,
Stiu scarile ne sunt comune
Dar trec atat de rar pe-aici,
Portarul insusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.
Din cand in cand mai vin pe-acasa
De ce va suparati cand vin
Agale talpa mea apasa
Pe dalele cu pas strain.
Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si maraind in joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari.
Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, ravnesc, visez sa cada
Un porc nervos la moartea mea.
Si-acuma, va implor, zambiti
In lumea plina de urmari
In care fard si ciori prasiti
Intunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scari.
ApreciazăApreciază
Merge mai bine cu un pic de Colibri…
ApreciazăApreciază
iar asta e ultima, scrisa miercuri
De la un cardiac, cordial
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.
Adrian Paunescu a murit.
Sa-i fie tarana usoara!
ApreciazăApreciază
RIP Adrian Paunescu
ApreciazăApreciază
Rest in peace maestre!
ApreciazăApreciază
Sa-i fie tarana usoara!
ApreciazăApreciază
[…] Si altii… […]
ApreciazăApreciază