Paunescu apune.
Paunescu a apus.
RIP
Nu, nu-i scriu necrologul si nici n-am sa ma apuc eu sa-i analizez controversata-i viata, dar nu pot nega faptul ca au fost momente cind l-am detestat ca poet si ca om, ca au existat momente cind l-am idolatrizat ca poet, continuind sa-i detest latura umana, ajungind in final la concluzia ca e de fapt „si noroi si stele” Si poate ca n-ar fi fost detestabil, de n-ar fi fost geniu. Iar in cazul lui, sunt convins ca si reciproca e valabila. De fapt cred ca asta-i caracteristica principala a lui, a generat sentimente contradictorii pe oriunde a pasit. Mai cred ca omul asta a avut o viata si o opera socante, dar nu cred ca au fost premeditat socante, asa cum e cazul lui Vadim. Nu, Paunescu e pur si simplu un scapat din tipare. Si daca ar fi sa-l identific cu vreuna din poeziile lui de geniu, aceea ar fi „Pamantul deocamdata”. As spune ca intreaga poezie, dar mai ales ultima strofa, e cel mai autentic si realist autoportret care-a fost pictat vreodata-n versuri. Acest artist al contrastelor se descrie pe sine, involultar probabil, demonstrind prin propria existenta ca fiinta umana e imprevizibila si poate oscila dintr-o extrema in alta cu dezinvoltura si geniu.
Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt
Altii doar din ce-au dat
Sunt saraci si bogati
Lasii scuipa pe prag
Voi ce-n luna zburati
Pan’ la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune, rele
Si-nchisori si libertate
Si-ar putea si nu se poate
Si noroi si stele
Voi ce-n luna plecati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi
Painea lor o mancati
Printre stele zburand
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant
Lumea-i plina de rai
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pamant
Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag
E o groapa de pasi
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal
Fii ai muncii, aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de pret
Pe-al madamelor piept
Unii au, altii fac
Unii dorm, altii sunt
Intre inger si drac
Trage omul sarac
Inhamat la pamant
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune, rele
Si-nchisori si libertate
Si-ar putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri, dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Si-ar putea si nu se poate
Si noroi si stele
VatiClanul Papal 