… pentru fiecare rahat care s-a mincat pe seama mea in spatele usilor inchise, m-as putea pensiona de miine. Vorbesc doar de perioada blogarelilor. Dar sa nu credeti ca ma lamentez. Nuuu! De ce-as face-o? Stiu ca sunt un specimen controversat care spune ce are-n gusa si care nu ramine niciodata dator, ca nu-i plac datoriile nici fata de cei suspectati de schizofrenie. Iar daca vreti sa aflati de unde stiu de rahatul care se maninca pe seama mea, va pot spune ca n-am sa va spun. Dar in mod cert, Pamintul e impinzit de guralivi. Si ce n-am auzit de la ei, am citit printre rinduri. Iar ce n-am citit printre rinduri, mi-am imaginat. Iar ce nu mi-am imaginat, n-am de unde sa stiu, ca doar nu-s Mama Omida. Asa ca accept muscaturile de cur cu seninatate. Dar si asa fiind, sunt sigur ca se va gasi un contabil cu copii, nevasta si venituri fixe care sa se intrebe „da’ de ce, Domamne iarta-ma, o mai intra asta pe blog-uri?” De ce? Simplu. Pentru ca si aia care ma musca pe mine, daca ar avea 1$ pentru fiecare rahat care l-am mincat eu pe seama lor, s-ar putea pensiona chiar din seara asta. E un fel de lege a compensatie, careia nu ma pot impotrivi. Stiu ca suna trivial, dar cine n-a facut-o macar odata? Si nu va mai intrebati, „da’ de mine o fi vorbit?”. Sigur c-am vorbit. Care poate sa jure ca mi-a ramas dator? Va spun tot eu. Nici unul. Diferenta e ca eu cind imi vorbesc prietenii, o fac numai de bine. De rest nu garantez. Evident ca unii, mai rafinati in ale intrigilor, le fac intr-un mod voalat sau indirect, dar pina la urma tot o muscatura de sacal se numeste. „Bine bai Valmont si totusi, unde vrei sa ajungi?” Unde vreau? Dracu stie. A, ba nu. Stiu si eu, nu plecati. Multi vor spune, „birfa? o detest” E aflati ca eu sunt adeptul ei. Imi place sa vorbesc de altii si nu ma deranjaza ca unii vorbesc de mine, chiar daca s-ar parea ca nu o fac. Ce e rau in asta? Nu spuneau prietenii dacilor, „verba volant”? Pai si atunci de ce m-as burzului? De fapt, exista posibilitatea ca noi, astia rationalii, sa atingem acel apogeu al sinceritatii, tocmai atunci cind birfim. Deci, e careva contra sinceritatii, chiar daca supara? Nu cred. Chestia cu „minte-ma frumos” e doar o lozinca rasuflata in care nici fetele mari nu mai cred. Iar acum, tot voi, „bine bai Valmont, dar ti-ar place sa stii ca unul care te sapa pe la spate, e numai zimbet cind te-ntorci cu fata?” Pai dupa multe analize, am ajuns la concluzia ca „da”. Eu, care nu stiu ce se intimpla, sunt senin si deconectat, fie ca-l am in spate, fie ca-l am in fata. Pe cind el, el va fi stresat la maxim, de teama sa nu aflu de „sapaturi” si de frica de-a nu face vreun pas gresit in rolul de prieten pe care-l joaca. Asa ca, cine va suferi mai mult? Stiu, unii pot pleca urechea si in felul acesta as putea pierde citiva prieteni, intr-un fel, nemeritat. Dar stau si ma intreb, cine-si doreste prieteni care-si pleaca urechea povestilor soptite? Eu unul, nu.
Orice asemanare cu persoane cunoscute e absolut intentionata.
VatiClanul Papal 