Dupa cum v-am spus inca de miercuri, azi o voi zbate si-o voi dezbate. Cum ce? Infatuarea, ingimfarea, lauda de sine, despre care unii afirma ca nu miroase a bine. Nu zau? Te pomenesti c-o mirosi a sulf! Adica e un defect? Probabil ca multi vor striga in cor, “daaaaaa!”. Ei bine, eu cred ca nu-i chiar asa. Adica o fi, dar depinde. Nu sunt absolut convins ca lauda de sine, in sine, e ceea ce deranjaza, ci felul in care ti-e servita. Stiu ca vreti sa ma explic si ca sa nu-mi aud vorbe, ca nu va satisfac dorintele, io-te!
Unii folosesc aceasta trasatura de caracter cu atita dibacie, ca desi o depistezi, nu le poti aduce nicio acuza. Altii in schimb le trintesc, de ti se-ntoarce stomacul cu mucoasa pe dos. Una e sa spui cu emfaza “bai eu fac un milion pe an” si alta “zece milioane? wow! mi-ar trebui vreo zece ani sa-i fac”. Una e sa spui “am o vila de 1000mp” si alta “m-a pus dracu sa-mi iau dita-i hardughia de casa si acum ma rupe intretinerea ei” Una e sa spui “i-am citit pe Balzac, Maupassant si Hugo din scoarta-n scoarta” si alta “din toata literatura franceza, deabea am reusit sa citesc si eu vreo trei scriitori” Desi mesajul si intentia e aceeasi, infumurarea este complet estompata de modalitatea de prezentare. Interlocutorilor le place sa te auda ca te pui down si atunci iti vor accepta mesajul fara sa-i judece esenta, ba dinpotriva. Si asta numesc eu o ingimfare inteligenta, cind reusesti sa faci, asa zisul defect, sa sune a calitate. In plus, trebuie sa recunoasteti cu totii ca talentul de-a masca intentia, constituie o alta calitate. Dar la drept vorbind, lauda de sine nu mi se pare de condamnat, atita timp cit nu e persistenta, agasanta si prosteasca. In fond, de ce ar fi rau sau urit sa-ti lauzi realizarile sau sa te mindresti cu ele? De fapt, numai cine n-are cu ce, nu se lauda. Cine are cu ce, o va face, intr-un mod sau altul. Exista si unii care se lauda, desi n-au cu ce, dar astia sunt mincinosi de drept comun si intra in alta categorie. Bineinteles ca poti fi laudaros fara a fi neaparat ingimfat, desi in general exista o simbioza intre aceste notiuni.
Acum, ca si eu am fost binecuvintat cu acest dar al infatuarii, nu neg. In ce masura, las pe altii sa judece, ca sa nu se spuna ca sufar de falsa modestie, trasatura care-mi repugna.
Dar daca am vorbit de infatuare, hai sa vorbim si de modestie! Asta cum vi se pare? O calitate, nu-i asa? Ei bine, eu spun ca-i defect. Stati, nu-mi sariti in cap inaite de a-mi explica afirmatia! E oare bine sa fii modest cind te prezinti la interview pentru un job? Nu e. E bine sa fii modest cind incerci sa-ti vinzi produsele? Nu e. E bine sa fii modest cind participi in alegeri? Nu e. E bine sa fii modest cind ceri o marire de salariu? Nu e. E oare bine sa fi modest cind vrei sa pui mina pe un contract? Pe dracu! Este cumva vreuna dintre religii modesta, atita timp cit fiecare in parte sufera de infatuarea adevarului absolut? Ce forma mai elocventa de infatuare cunoasteti? Dar politicienii, ati auzit de vreunul modest care sa vietuiasca pe undeva prin lumea asta? Nu, absolut, nu! Dar judecatorii, avocatii si procurorii? Neee! Dar toate VIP-urile? Este vreunul modest? Ha, ha! Dar reclamele, de tot felul, denota modestie? Nu! Ati auzit de vreun pescar sau vinator modest? Dar de vreun parinte care sa nu se laude cu copilul lui? Dar noi, cind ne aranjam in oglinda, ne coafam, parfumam, ne machem, ne dichisim, ne cumparam haine care sa ne vina bine si sa ne mascheze defectele de fabricatie sau dobindite? Oare o facem pentru a trece neobservati, pentru a arata cit mai modest? Nu, pedanteria n-are nimic comun cu modestia. Pina si atunci cind agati o gagica, n-o s-o inciti afirmind ca ti se scoala mai rar, cind de fapt tie-ti sta, sa-ti rupa slitul. Si atunci, va intreb, daca modestia e o calitate, asa cum a fost ea definita de mintosi, cum de este inaplicabila si paguboasa? Sau e doar o utopie cu valoare strict teoretica? Evident ca sunt si cazuri in care modestia este recomandata, ca atunci cind esti cumparator si e indicat sa te dai lovit in aripa, daca vrei s-o pui d-un gheseft, dar atita timp cit o faci cu un scop anume, vorbim de-o falsa modestie si n-o putem lua in calcul.
Va reamintesc ca pentru a fi vorba de-o polemica, trebuie sa ma-ncontrati. V-ascult!
VatiClanul Papal 