Crescuta-n US de parintii adoptivi, Piranda noastra se dezvolta armonios, dupa care iese la rampa mediei romanesti cu o poveste cusuta cu ata fosforescenta. Don’soara preia minciunile aberante ale parintilor naturali si mai caramidari de felul lor, brodind o poveste de ti se sterpezesc maselele. Si pentru a profita de credulitatea celor ce inca mai sunt convinsi ca toti oamenii sunt onesti, isi cistiga existenta repetindu-si fals-romantata biografie in discursuri prin care-si victimizeaza parintii, blamind „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”.
Povestea incepe cu nasterea acesteia undeva in Romania, printre caramizi. Si pentru ca parintii erau mai romi si mai saraci, doctorii maternitatii, niste monstri, romani, cu multe capete, le-au spus acestora ca fata s-a nascut bolnava-moarta drept pentru care a si murit la fo doua zile. Dar vai, fata traia, bucurindu-se zilnic de laptele praf cu care o-ndopa maternitatea. Pasa-mi-te, doctorii o dosisera in vederea vinzarii, printr-un orfelinat, unor straini veniti sa adopte pe zeci de mii de dolari. Asa ca micuta ajunge in US, fara certificat de deces si neinhumata. Aici creste ce creste pina cind se vindeca de pubertate si da fuga pe google sa-si gaseasca si eventual sa-si cunoasca, lucru laudabil de altfel, parintii naturali care au plins-o zilnic, timp de 18 ani. Si-i gaseste prin Italia, la … munca. Cum altfel?
Bun, asta e fabula. Acum hai sa ne debarasam de compatimiri si sentimentalisme inutile si sa ne supunem creierii unui efort minim. Pentru asta ar trebui sa vedem care era procedura de adoptie internationala in acele vremuri de rastriste.
Sa zicem ca un Joe din … lumea larga, ateriza la Bucuresti cu aprobarea de-a adopta un copil din Romania. Aprobare pentru care era puricat de tara de provenienta pina in cele mai intime detalii mentale, financiare, comportamentale, domestice si sociale. Iar puricarea respectiva il costa citeva mii bune. In acest timp, la hotelul President de pe pe linga Arcul de Triumf se adunau marea majoritate a celor veniti sa adopte. Veneau de prin 1990 nu din 1994 cind fusese adoptata Piranda noastra. Si conform relatiei cerere-oferta, la hotelul respectiv erau multi interpreti care isi ofereau serviciile, contracost, pentru a-i ajuta pe Joe-ii lumii sa adopte.
Tot pe atunci, ca si pe acum, presa patriotarda deplingea sansa la o viata civilizata a copiilor adoptati, nu ghinionul celor condamnati la viata mizera din orfelinate. Mai mult, presa ascundea sub pres cauza pentru care acei copii erau abandonati de parintii naturali. Ar fi fost prea multa munca. In schimb ii infierau pe cei ce-si permiteau sa „vinda” viitorul tarii, adica sa ofere sutelor de copii sansa unei copilarii plina de afectiune si bunastare.
Dar ia sa vedem in ce consta procesul de adoptie internationala. Interpretul, impreuna cu Joe si cu o masina inchiriata, bintuia toate orfelinatele si maternitatile din Bucuresti si din tara. In momentul in care aflau ca parintii vreunui copil abandonat sau pe cale de-a fi abandonat ar accepta sa-si ofere copilul pentru adoptie, in loc sa-l tina ca pe un animal in orfelinat, trebuiau sa contacteze ambii parinti, chiar daca, sa zicem, divortati fiind, traiau in orase diferite sau daca vreunul dintre parinti zacea condamnat in vreun penitenciar. Dupa ce mergeau cu parintii la notar sa dea declaratia sau veneau cu notarul la penitenciar, dupa ce in prealabil luau aprobare de la Directia Penitenciarelor, se programau pentru procesul de adoptie in urma caruia primeau sau nu, hotarirea judecatoreasca. Mentionez ca decizia era luata in interesul copilului, nu al parintilor, naturali sau adoptivi si nici al statului. Dupa proces impreuna cu copilul si toate actele eliberate de spital, de parinti, de notariat si de instanta, se mergea la pasapoarte. Si numai asa un copil putea parasi Romania. Ca in timpul acestui proces trebuia sa apesi pedala de acceleratie financiara pentru a determina guvernantii sa-si bage schimbatorul de viteze intr-a 5-a, e adevarat, dar in niciun caz nu puteai elimina vreo etapa a procesului si nici nu se ajungea la sute sau mii de dolari dupa cum behaia presa. Cadouri se faceau si parintilor, dar in general numai celor saraci, lipiti si erau mai mult simbolice, dpdv pecuniar.
Deci ala fiind procesul, acum e poate de inteles de ce spun ca povestea romilor e mult mai putin credibila decit povestile cu Ileana Cosinzeana si Zmeii Zmeilor ale lui Ispirescu. Mai ales ca prin 1994 adoptiile internationale erau sub microscopul presei si a guvernului si se realizau numai prin asociatii guvernamentale, ca doar trebuia si statul sa cistige ceva. Interpretii ocazionali fiind exclusi din aceasta ecuatie.
Mai departe. In mod surprinzator, parintii Pirandei n-au cerut certificat de deces si nici n-au cerut sa-si ingroape copilul, cum fac toti parintii in astfel de situatii. Iar doctorii n-aveau cum sa vinda acea fetita fara acordul lor, chiar daca fusese abandonata in maternitate, ca de murit, e clar ca nu murise. Si niciun judecator n-ar fi aprobat adoptia fara acceptul scris si legalizat al ambilor parinti, decit numai daca se dovedea cu acte in regula a sunt morti. Precizez ca parintii erau instiintati si chemati sa se prezinte la proces. Mai mult, nici pasaportul nu ar fi fost eliberat fara sa fi avut toate actele necesare in dosar. Asa ca toata aceasta poveste fantezista e de fapt o minciuna ordinara cu care caramidarii incearca sa-si ascunda caracterul mizerabil si sa acuze sistemul institutional romanesc de rasism sau criminalitate, c-asa e-n fotbal (mai nou).
Hopa, asta e nouă treaba, nu ştiu de ea?. Adică nu mai e Klaus cel mai mare vânzător de copii din galaxie? De ce le strici celor cu mintea scurtă visul frumos? Ei ce mai scuipă acum?
Nu, nu-s deloc fan Klaus, nu mă înţelege greşit. Dar mă amuzau teribil tâmpeniile emise de minţile alea luminate cum că ne-a vândut Klaus copiii patriei.
ApreciazăApreciază
Ei vezi cum ne completam noi unul pe celalalt? Ca eu nu stiam de Klaus ca fiind traficant de carne vie 😆
E un articol in GSP preluat din alte publicatii de presa despre aceasta roma-americanca, asta ca sa ader si eu la corectitudinea politica.
https://www.libertatea.ro/stiri/video-fetita-abia-nascuta-in-romania-luata-din-spital-si-vanduta-unor-americani-dupa-25-de-ani-si-a-gasit-parintii-le-au-spus-ca-am-murit-dar-fusesem-rapita-3330247
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru link, Papa!
Pe vremea când nu era nici măcar primar, era doar inspector şcolar, Klaus a fost pe post de translator la o familie pentru adopţia unui copil. Familia adoptivă era din Germania. După nişte ani, când era deja primar, un jurnalist s-a apucat de o „anchetă” cu un material video în care familia, cu părul smuls din cap, spunea că le-a dispărut copilul, l-a mâncat pământul. De aici, s-a ajuns la alţi câţiva copii fictivi dispăruţi şi Klaus pe post de monstru care a vândut copiii pentru organe şi ambulanţe negre umblând pe uliţele satelor.
Şi materialul a fost scos din arhive şi a reapărut imediat după ce afost ales preşedinte. Şi toţi deştepţii au sărit de fund în sus. Adică nu e grav că un individ face trafic de copii, dacă tot credem asta. Să facă. Domnule, dar dacă ăla e preşedinte şi nu e din partidul la care ne închinăm, apăi tunăm şi fulgerăm. Jihad a fost atunci cu asta, mă mir că ţi-a scăpat. N-ai pierdut nimic, oricum, dar aşa, ca chestie.
Şi fătuţa asta, ok, tristă poveste pentru ea, ce să zic. Dar traficată? Zău? Să te scape de cerşit pe străzi şi să creşti cu tot ce îţi poţi dori e trafic?
ApreciazăApreciază
Da, nu stiam povestea lui Klaus, dar evident ca e scoasa din context si el demonizat de niste aia care pentru a iesi la suprafata calca pe capul oricui, oricind si oriunde. Eu, dupa cum probabil iti aduci aminte, am fost unul dintre interpretii respectivi si am tinut legatura cu multi dintre parintii adoptivi care mi-au trimis poze cu copiii adoptati. Si pot spune ca vazindu-i ma mindresc cu faptul ca i-am ajutat sa aibe o copilarie si un viitor. De fapt am un post in care spun ce ne-au scris acei copii care acum sunt oameni in toata firea. Daca gasesc postul respectiv, iti voi pune link-ul
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie mi s-a paruta povestea cusuta cu ata alba. In basme din astea nu mai cred de cand am absolvit gradinita! 🙂
P.S. Detalii despre absolvire (summa cum laude) pentru cei interesati
ApreciazăApreciază
S-a saturat de munca. Pleaca in Italia la furat si la cersit.
ApreciazăApreciază
@Papa
Ne ninge de ne-ndoaie! Baga un viscol si zapada din aia grea, de mi-e teama ca ne lasa curentul, si atunci sa vezi turturi! In casa, ca afara or fi deja!
Bai, m-am saturat de iarna, si nici n-a inceput bine!
Unde ziceai ca v-ati luat casa? 🙂
ApreciazăApreciază
Alexus, nu ninge coane, e doar white supremacy. 😆
Como ar vrea sa interzica ninsoarea dar nu stie daca e constitutional. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană