Am decis, de unul singur si cu unanimitate de voturi, sa provoc o provocare provocatoare care sa va provoace imaginatia si ceva dureri de cap. Asa ca, iata la ce m-am gindit. Poza-n poezie. In fiecare zi de marti, voi posta o poza. Fiecare dintre voi va fi rugat sa compuna o strofa, formata din patru versuri, cu tipul de rima la alegere, dar care sa descrie poza respectiva sau cel putin sa aibe legatura cu ceea ce exprima ea. Evident ca versurile pot fi cit de hazoase doriti, dar nu „foaie verde dimb, bou-mi paste timp?” E acceptata si o strofa care sa continue ideea unei strofe scrisa in prealabil de altcineva, cu conditia s-o „copy – paste” in comment-ul vostru si pe aceea, pentru a nu cauta, noi ceilalti, ca bezmeticii. Evident ca vom incepe astazi si tot evident, voi posta si poza si strofa. Iata prima propunere:
***
Cind soarele-si aprinde cerul
Si noaptea-n valuri se pogoara,
Barci dormitind se-ntorc alene,
Pe sub aripi in miez de vara.
***
pasari in aer, peste mare,
oameni plutind pe unde,
a sti ei vor locul in care,
in noapte, astrul se-ascunde.
ApreciazăApreciază
imi beau cafeaua huhurez
trezindu-ma la viata.
va las acum, dar va urez
o buna dimineata! 😆
ApreciazăApreciază
Pescari vaslesc,iar barcile sunt pline,
Sunt fericiti ca se intorc acasa.
Au multumit puterii cea divine,
Ca au ce pune azi pe masa.
ApreciazăApreciază
imi beau cafeaua huhurez
trezindu-ma la viata.
va las acum, dar va urez
o buna dimineata!
şi dacă tac pervazier
e semn că plouă-afară
şi, papa, o vin să-ţi cer
un zvon de caldă vară
ApreciazăApreciază
Cand soarele isi pregatea
Sarutul cu oceanul
Un pescador de la Stanbul
Ne bracona calcanul 🙂
(cred ca e foarte poetic) 😆
ApreciazăApreciază
off topic: ajunsei olandez, emirule? da, da, eşti extrem de poetic. 😆
ApreciazăApreciază
Inca nu. Dar ma straduiesc
corect se spune „ajunsesi” 😛
ApreciazăApreciază
Cand noaptea-si cauta sfarsitul
Si orizontul iti arata rasaritul,
Marea te cheama cu un val ghidus,
Iar cerul e-mpanzit de pescarusi. :p
ApreciazăApreciază
oki, corect îi cum spui tu! da io, ardeleancă sadea fiind nu le am cu locurile unde perfectu simplu e atât de… simplu! 😉
şi luată cu lirismu am uitat: niaţa evribodi!
ApreciazăApreciază
mai trec p-aici acoperit de gluga,
vazand, nimic zicand,
cuvinte, versuri doar gustand.
suprapunand, tacerea mea-i mai lunga. 😆
ApreciazăApreciază
Va spun bonjour cu ochii mici,
Ca inca este noapte,
Va voi citi si am sa fug
La o cafea … cu lapte
…………………..
Anowen, mare pisicher
A-ntors-o pe final
Cu „astrul care se ascunde”
Ce-mi pare genial
Si scorpiuta ce gemea,
De foame-n gura mare
Si-a incarcat citeva lotci
Cu roadele din mare
Emirul fiind pe litoral
Vorbeste de french kissuri
De furaciuni si de calcani
Desi-l cam doare-n pixuri
Pisica sta si toarce-n geam
Un vis cu nopti de vara
Dar fiindca-afara ploua-n draci
Viseaza si-alta tara
Si-n incheiere „riu-albastru”
Ce curge-nspre apusuri
Asculta valul cum se sparge
Pe la Bordei si Pescarusuri
ApreciazăApreciază
Acum ca m-am simtit, asa inopinat, napadit de creatie, am creat ceva si pe blogul meu lasat in paragina de ceva vreme. Am doua sanse: sa-mi atrag cititori sau sa mi-i indepartez pe putinii pe care-i am. A doua varianta, ca de fiecare data, pare cea plauzibila.
ApreciazăApreciază
… niste albastru, de care nu ma satur… si mi-e dor de valuri 😦
ApreciazăApreciază
pfaaaa… ce lirism p-aici. 😆
papa normal c-o să visez,
mi-e grecia în sânge
şi în tăcere desenez
vacanţa ce se stinge
şi la emir mă duc acuşi
cu coada mea vărgată
şi voi deschide şi-alte uşi:
azi nu mă las plouată
vorbim de mare: pescăruş
ţinându-şi vântu-n gheare,
tăcere prinsă în arcuş
şi răsărit de soare
se prind cuvintele de mâini
ca lanţuri colorate
azi ca esenin caut vini
imaginii postate.
dar nu-i o pată în tablou
şi nu-i decât risipa
fragilă precum coji de ou
se duse iarăşi clipa.
ApreciazăApreciază
Imi fu dor de aste vremuri
Cand asternem slove-alese
Eu, anowen si cu papa
Plus fo 2-3 printese 😉
ApreciazăApreciază
eu nu ştiu de care vremuri
aminteşti, căci sunt mai nouă
însă vin cu calde gânduri
slovă nouă, bob de rouă…
şi de potrivesc cuvinte
alb să-mi fie versul, sare
risipită-n tiv de minte
ca dantelele pe mare
şi de prind în hora voastră
coada mea de mâţă mică
vă zâmbeşte din fereastră
un chip negru: de pisică.
ApreciazăApreciază
Mai, superbilor! Ce haz aveti si ce strofe reusite! Scumpilor, imi dati o buna-dispozitie! Ma bucur sa va cunosc. Kiss… 🙂
ApreciazăApreciază
Orice vrei tu, draga Lora si oricum vei fi sosit
Cat suntem pe blog la Papa, eu iti spun „Bine-ai venit!”
Despre partea cu pupatul, insa, Doamne, sa ma ierti
Ori poate cu-a mea nevasta, iti doresti tu sa te certi?
Ori vei vrea sa-ti intorci fata, sa te sarut pe obraz,
Sa-l oftic tare pe papa, si sa „moara” de necaz. 😆
ApreciazăApreciază
emiru, miau- mi-au căzut mustăţile. 😆 de invidie desigur!
ApreciazăApreciază
…Voi sunteti nebuni…frumosi!
ApreciazăApreciază
Zbor de pescăruş în larg,
Cu popasuri pe catarg.
Nori tăind felii de soare,
Noaptea adăstând în zare…
* * *
Valuri lunge, cenuşii,
Clipocesc în jur, pustii.
Pescăruşi şi negri nori
Pe sub soare-s călători.
* * *
Soare roş, nori, zburătoare…
Multe vezi seara pe mare!
Însă doar pe internet
Pescuieşti câte-un poet! 😛
ApreciazăApreciază
Emirache
Mi-ai aruncat manusa? En garde! 😆
ApreciazăApreciază
O, tu nici visezi Emire citi in cale mi s-au pus,
Dar si-au dat repede seama, ca n-aveau vreo…nimic in plus
Vijiind ca vijelia ….. de-o sa pupi ce-mi place mie,
Ne vom bate ziua-ntreaga la Constanta in cimpie.
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa-ti simt lavanda,
Dar de te atingi de Lora, te-oi trimite in Olanda 😆
ApreciazăApreciază
„like” pentru idee si pentru comentariile voastre…. 🙂
ApreciazăApreciază
vero, miau mi-au căzut mustăţile de păcere!
la un semn deschisă-i calea şi se-apropie de cort
un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port,
nu, nu-i papa, nici emiru, ei se bat pe la constanţa
locul unde râde marea şi se cheltuie vacanţa
aţi ghicit e chiar anowen cu turbanul său negriu
tânăra domniţă, lora, e tot un zâmbet mieriu
iar morala din poveste şi pisicile o ştiu:
de vă bateţi pe câmpie, vine altul mai nurliu
ia caimacul, ia prinţesa şi oricât de pricepuţi
voi rămâneţi cu bătaia. pupă pisi pe băieţi. :p
ApreciazăApreciază
pisicoaso
Cum, cind lumea mi-e deschisa, nu-i posibil, e delir
Sa ma-mpiedic de-un anowen, sa ma-mpiedic de-un Emir!
😆
ApreciazăApreciază
de-un anowen, papa dragă, căci el nu e cum gândeşti
e din tagma de poveste şi din curţi împărăteşti
de-un emir, căci nu e vorbă, nici el nu e mai prejos
chiar de-şi poartă vorba astăzi de prin ţările de jos
oo, să nu te temi căci iată, floarea-ntregului apus
e cu ochii pe domniţă,fii atent însă, ţi-am spus!
câini de hades şi dinamo la castel în porţi să pui
şi atunci emiri, turbane, îşi vor pune pofta-n cui.
😆
ApreciazăApreciază
Ma enervati, ca va pricepeti la versuri 😦
ApreciazăApreciază
Si abea plecai spre casa, ce mai vuiet ce mai ropot
Ploua oare sau e Lora ce deja ma plinge-n hohot? 😉
ApreciazăApreciază
Acolo sa ma trimiti, coane, in Olanda de sub ape
Sa scap de-ale Romaniei, milioane de hartoape
Lua-voi atunci si pe Lora, pe-un cal sur, gonind in noapte
Spre-acel minunat taram, inundat in miere-lapte
Si-obositi de-atatea mile strabatute pe sosele,
Indragostiti rataci-vom in oceanul de lalele
ApreciazăApreciază
Măi băieţi, oare pe Lora n-ar fi bine s-o-ntrebaţi
Ea pe care îl preferă dintre voi, poeţi fârtaţi? 😉
ApreciazăApreciază
văzând doar soarele din imagine mi-am adus aminte de ceva mai prozaic
AUREL TAMAS – NALTI IS MUNTII DORULUI
versurile de la minutul 3.22
de la mândra când veneam
în sat cântau cocoșii
iar soarele la răsărit
ardea în flăcări roșii
ApreciazăApreciază
Vă jucați fără mine, ha?
M-am visat o barcă singuratice pe-o mare
cu păsări a neliniște în jur,
iar gândul gol l-am oglindit în soare
ca un tablou pictat în clar-obscur.
ApreciazăApreciază
singuratică*
ApreciazăApreciază
Vero
Ce rost are s-o intrebam, ca oricum batem cimpii 😆
ApreciazăApreciază
mishulake
cam bagabont personajul! 😉
ApreciazăApreciază
Agatha
Noi ne jucam cu toata lumea 😉 Data viitoare va fi ceva mai dificil 😉
ApreciazăApreciază
@ papagigli !
bagabont bine , e din urbea-mi. cântecelu îl știu den bătrâni și așa îmi veni.
ApreciazăApreciază
n-o să fie dificil… ştiu io, ştiu io! 😆 doar ne zici aşa, ca să ne păcăleşti.
ApreciazăApreciază
papagigli
Ei, ar fi fost frumos să bată şi ea câmpii alături de voi… ;D
ApreciazăApreciază
mishulake
pai imi place cum iti veni si imi place si de respectivul care venea la ore mici de la mindrele urbei 😉
ApreciazăApreciază
Vero
Incet, incet, va intra si ea in hora, dar timiditatea o tine deoparte…deocamdata 😉
ApreciazăApreciază
psi
Nu crezi? E lasa don’soara, ca vei vedea ceva…indescriptibil 😀
ApreciazăApreciază
:)))
ApreciazăApreciază