Priveste-ma-n versuri (31)

It’s Fridaaaaaaay!!!

 

*

Nu stiu, zau, cum vi se pare,

Dar cind vinerea apune,

M-apuc-asa o furnicare,

C-as dansa ca Bean. Pe bune!

*

Read Full Post »

El weekend pasa

                    Ma dispera timpul asta. Zboara nene, de sa dea dracu daca ma mai pot tine dupa el. Azi e vineri, azi e luni. Reversul nu ma deranjaza.

                    Simbata am fost la un chef iar duminica, la o petrecere de casa noua. N-a fost rau, dar a trecut si uite ca a inceput saptamina in care trebuie sa termin mid year reviews, ceea ce ma dezgusta.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

                    Intre timp Piratu’ a mai prins un crap, caruia, evident,  i-a crutat viata

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

                    Cert e ca abea-mi astept simbata cind vom pleca in Algonquin parc. Am inchiriat un cottage pe malul unui lac (pozele sunt din google, dar voi face o roaba de poze la fata locului)  si pentru o saptamina, o voi da dracu de munca. Asa ca, in urmatoarele 10 zile, voi fi mai off, pe blog, din cauza de schedule.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Read Full Post »

Odihna activa

Long weekend!!! E, asta numesc eu viata. Sa stai la soare, sau pe net, ca si una si alta nu tine din cauza de luminozitate, sau sa stai pur si simplu in backyard cu un mojito oversized si s-asculti pasarelele ciripind. E adevarat ca din cind in cind mai dau cu cite-un slap dupa curvele astea de ciocanitori. Anul asta sunt de speriat. Parca a dat boala vacii nebune-n ele. Eu credeam ca Woody e nenorocita doar in desene animate, dar de unde? Sunt niste jigodii care stiam ca gauresc numai copaci, dar vad ca le-a casunat si pe peretii caselor, fi-le-ar ciocu-al dracu! Cineva mi-a spus ca uzanta e sa-ti cumperi fo doua bufnite. Cind l-am auzit, am facut ochii cit bufnita, dar dupa ce mi-a spus ca nu-i vorba de alea reale ci de dummies,  m-am mai linistit. Pai bun si acum ce sa fac? Sa-mi fac din backyard gradina zoologica cu jucarele ca sa sperii veverite, ciocanitori, ratoni si ce draci o mai fi misunind prin pomii astia? In fine, mai vad eu cum o scot la capat, chestia e ca stind eu asa intins pe spate, numai ce ma striga vecinu-meu, care robotea prin curtea lui, de cu noaptea-n cap. Ma-ntreaba ce fac, il intreb ce face si surpriza. Imi spune ca abea astepta weekend-ul asta sa se relaxeze, el fiind la momentul respectiv transpirat si rupt de munca. Zic, pai stai nene sa ne-ntelegem, ce pielea mea faci tu la serviul tau, de numesti sclavia asta, relaxare. Aflu ca si el e un pui de manager, ceea ce ma surprindeaza si mai si. Ma rog, a imbrobodit-o el cu lipsa de stres si cu faptul ca rinind in backyard-ul propriu pe el il relaxeaza, dar evident ca nu m-a convins. Vazind ca sunt catir, mi-a comunicat ca odihna activa e adevarata relaxare, nu statul pe spate cu ochii-n craci. Bine, zic, dar cu asta sunt si eu de acord, doar ca activitatile tale relaxante nu fac parte din lista mea. Adica daca vorbesti de o petrecere, de o piscina, de o plimbare, de-o bicicleta, atunci te-as intelege, dar culesul de buruieni si ciopirtitul tufisurilor, nu m-ar relaxa niciodata. Vorbind de bush-uri, as fi vrut sa-i mentionez si un alt mod de odihna activa, dar era clar ca pe el tot la sapa l-ar fi dus mintea?

Read Full Post »

Let’s Weekend

Cert e un lucru, cind vine weekend-ul m-apuca doru’ de viata. Stiu, in cazul meu s-ar putea specula ca-i din cauza repulsiei pe care mi-o provoaca munca in general. Ei bine, nu-i asa. Desi la serviciu frec duda si nu oricum, pe bani, as prefera sa stau acasa sa-mi curat gradina, chestie salahorica, benevola si neretribuita. E adevarat ca traba asta o execut cind mi se scoala, de fapt mai exact ar fi,  cind nu mi se scoala si e intotdeauna insotita de-un pahar, jumatate plin cu diverse satisfactii gustative. Dar daca stai sa analizezi activitatea in sine, tot iobag se cheama ca esti, ceea ce ma face sa cred ca sunt chiar harnic si asta e revelatia pe care nu mi-am dorit-o niciodata. In sfirsit, realitatea e ca weekend-ul nu vine doar cu sape si cazmale, mai vine si cu petreceri ( una chiar miine seara ), plimbari, Niagare, casinouri, spectacole, meciuri, cumparaturi, lenevie si alte placeri pe care din motive necunoscute mie, compania mi le refuza in timpul programului. Si asta in mod sistematic.  Ce mi se pare insa extrem de ciudat, e ca inca n-am auzit pina acum pe cineva care sa deteste weekend-urile. Ma refer la cei care nu le lucreaza. Si ma intreb, pai daca toata lumea adora timpul liber, de ce dracu nu lucram simbata si duminica ca sa ne putem weekendiza in restul saptaminii? Ca doar nu ne impune niciun extraterestru sa muncim cinci zile pe saptamina. Si asta mi se pare mie a fi paradoxul omenirii. Ne autoflagelam impotriva vointei noastre. Un fel de Nicolita pe Bernabeu.  Uitindu-ma la cit se arunca pe apa Simbetei si a restului de saptamina, ajung la concluzia ca producem mai mult decit ne arde buza. Pai si de ce in loc sa ne strofocam producind pentru a arunca, nu muncim cite putin pentru a produce cit ne trebuie? Unde mai pui ca in aceasta situatie am avea serviciu cu totii, ceea ce-ar elimina labagismul (frecarea prazului) si delicventa. Adica daca am lucra doar 4 ore pe zi si am avea trei zile weekend, cine ar mai refuza munca? Nu stiu ce sa zic, dar cind voi ajunge Secretarul General al Pamintului, cred ca am sa revizuiesc Codul Muncii. De fapt, cred c-am sa-l abrog, all together. Da-l dracu, ca nimic bun nu transpira din el. Munca, munca si iar munca. E uite ca eu am sa-l desfiintez si-am sa introduc Codul Timpului Liber care va contine un singur articol „Faceti neica ce va place, dar lasati munca in pace”

Read Full Post »