Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘vodka’


C-o zi inaintea Revelionului, cind eram in durerile facerii de sarmale, piftii si ciorbe, sotia m-a anuntat ca vom avea ceva musafiri in ianuarie si ca ar vrea la antreuri ceva peste, dar mai diferit. Diferit? Diferit de ce? Adica ce aveau somonii pe care i-am pregatit in trecut? Dar cum dorinta ei e porunca pentru mine, mi-am pus intrebarile-n gind si m-am pus pe treaba, dar nu in sensul de asezat pe ea. Nu, ca nu pregatesc chesti din pozitia sezut.

Si mi-am zis asa, pentru ca tot aveam timp, sa execut un fel de somon murat, conservat, marinat, ca nici nu stiu cum sa-i spun, dar ce stiu in mod sigur e ca englezul il numeste cured salmon iar suedezul, ca a lor a fost ideea, gravad lax, pentru ca se foloseste si mult marar. Daca vreti, e un fel de Carpaccio, dar mai elaborat.

Asa ca, in primul rind am cumparat un fileu de somon cu piele, dar fara oase. Apoi, pentru a-l marina, am avut nevoie de sare, zahar , marar, citeva bucatele de hrean si zest-ul de la o lamiie. Iar pentru a-i da un aspect mai wow!, am bagat in blander, doua sfecle rosii, pentru o coloratura vibranta. Peste adunatura asta am turnat un paharel de coniac, dar daca nu va impresioneaza gustul coniacului, puteti pune gin, vodka sau alcool rafinat.

In fine, faceti totul chisalita si turnati compozitia peste somonul spalat si uscat cu paper towel, acoperindu-l cu grija. Inveliti-l apoi in celofan, bine-bine si lasati-l in frigider fo 24-36 ore. Dupa care il curatati de marinata respectiva, il spalati, uscati, ca-n imaginea de mai jos si il acoperiti in intregime cu marar tocat peste aruncati zest-ul altei lamii. Dar fiti atenti, numai ce-i galben, ca albul e cih. Apoi,  somonul, frumos imbrobodit, l-am bagat in frigider si cu ceva greu pe el, ca sa nu-i fie usor.

Dupa vreo 10 zile, il scoateti din frigi, il taiati feliute subtiri, tot ca-n imaginea de mai jos, pe care le aranjati frumos in virful unei salate de cruditati in care puteti pune ce vreti voi, dar nu uitati fennel-ul sau cum ii spune pe romaneste, chimen dulce. Ma refer la bulb, nu la seminte.

Privind pozele, credeti ca musafirilor le va face placere sa manince gravadlax-ul meu? Oricum, sotia a fost extrem de multumita si … recunoscatoare, dupa ce l-a vazut si gustat.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »


“Nu vin bai la discoteca, azi jucam canasta”. Inchid telefonul si-o zbughesc pe usa ca eram intirziat. Perechea mea, Dan, ma astepta in spume si cind m-a vazut, a explodat ca o sticla de sampanie agitata. Nu era baiat rau, dar avea si el scurtcircuitele lui, ca noi toti dealtfel. Stiu ca “perechea” v-a dus cu gindul la o imperechere dosnica si josnica, dar nu de asta era vorba. Jucam impreuna canasta pe bani si ne intelegeam destul de bine. Binele asta presupunea si ceva dumnezei, morti si organe genitale, dulcegarii cu care ne gratulam reciproc cind calcam in stracini si dadeam “pachetul”. Canasta pe care o jucam noi, era cu trei perechi de carti si era mult mai palpitanta decit cea traditionala. Asta, pe linga faptul c-o jucam numai pe bani.

In fine, reuseste cu greu sa-si repuna circuitul in stare de functionare si ne indreptam spre locul faptei, de la care plecam cu vreo cinci sute cistig. Sigur ca ne-am si pizduit putin in timpul jocului, dar vezi ca si pizduielile astea isi au rostul lor, te motiveaza. E si uite asa satisfacuti cum eram, incep a ne veni idei. “Ce-ar fi sa-i futem un pescuit?” Eu, care la viata mea, numai pescuit nu futusem, zic, “sigur ba, de ce nu?”. Dar mai tirziu am aflat ca pescuitul nu va avea loc la Strandul Studentesc, ci pe unde si-a-ntarcat dracu copiii. “Pai de ce bai, nesanatosule, tocmai acolo?” “De ce, de ne ce. Pen-ca acolo si aerul miroase-a pizda. D-aia!” Avea bai asta, asa un talent de-a ma convinge, fi-i-ar biocurentii-ai dracu, ca sa mor de nu ma baga citeodata la idei.

A doua zi ma trezesc la trei dimineata, ca aia care prezinta stirile de la ora sase. Ne-ntilnim in gara si mai sa nu-l recunosc. Asta numai in ochi nu-si atirnase ceva, in rest era ca pomul de Craciun. Luam trenul. Un junghi de personal cu care ajungem in multe ore la Cernavoda, de unde nu mai stiu ce draci am luat si iar am luat, pina am ajuns in mortii ma-sii. Nici vagauna aia de sat nu mai stiu cum se numea, dar am bagat de seama ca era cunoscuta in lumea pescarilor. Evident ca se facuse deja noapte, cind reusim sa batem la o poarta, cu gura, acompaniati de latraturile inversunate ale prietenilor omului, care numai a prieteni nu ne sunau in urechi. In fine, Dan se cunostea cu gazdele si dupa ce le-am donat ratia de vodka, am fost primiti intr-o casa unde dupa ce am dat cu capul de pragul de sus de m-a secat la ficati, am cazut ca lemnul pe-o chestie careia-i spuneau pat si care era la fel de tare, ca pragul de care tocmai ma lovisem. Si daca tot suntem la capitolul, cherestea, sa mai spun ca tot ca lemnul m-am si trezit a doua zi, intr-un miros imputit de vodka si peste, de m-a luat debordatul si-am iesit din casa ca sa nu-i fac gazdei vreo bucurie pe cirpele intinse cu grija pe podea. Cirpe multe si la fel cu cele de pe jos, erau insirate si pe pereti, ca nici nu stiai pe unde s-o iei. Eu am luat-o pe alea de pe jos, dar dupa vreo doua zile, cind Dan se urca pe pereti de oftica, mi-am dat seama ca si alea atirnate isi aveau rostul lor. Mai apoi, cu chiu cu vai, reusesc sa dau pe git o cafea care avea un pronuntat gust de peste. Cred ca daca-mi dadea si-un ardei iute la ea, n-as fi refuzat. In graba, mai apucam c-o mina o bucata de mamaliga rece si cu cealalta o bucata de brinza si plini de-o incredere nefondata, plecam in mare viteza ca nu cumva sa pierdem “bataia pestelui”, bataie pe care aveam sa i-o administrez eu, dar a doua zi.

E si uite asa, mai cu brinza, mai cu mamaliga, ajungem la locul macelului. Va spun sincer, ma simteam ca un Huckleberry Finn reactualizat. “Bai, tu dai la lingurita si eu, la stationara” Am acceptat, nestiind ce draci vorbeste ala si ce vrea de la mine cu tacimurile lui. Mi-a explicat el cam cum si ce trebuia sa fac si m-a lasat de capul meu, ducindu-se amonte vreo treizeci de metrii. “Adica, eu sa prind ce scapa el?” ma strafulgera pe mine o-ntrebare, dar imi trecu repede pentru ca la prima aruncare, am pus ligurita, frumusel, tocmai sus in craci, de unde cred ca s-a mai dat jos cind a cazut craca. Evident ca Dan iar a facut spume la orificiu, ca detergentii vest europeni, bagindu-si-o-n toti pestii, inclusiv in cei rapitori si blestemind cu patima initiativa de-a ma lua cu el la pescuit. Dupa vreo ora reusim sa ne linistim. Mai mult el, ca eu incepusem sa fac scurta la mina de atita aruncat si mulinat. Cert e ca pina seara, singurele capturi au fost cracile mele de dimineata.  Catraniti, stringem catrafusele sa ne intoarcem la casa cu presuri, avind vie in suflet speranta ca a doua zi o vom pune de-o saramura. Gazda, cind ne vede venind cu traista goala, ne trinteste un castron cu hamsii sarate si prafuite, scoase proaspat de pe sfoara si ne baga si-o mamaliga, de ne-am facut cimpoi. In zece minute am stins saraturile alea si-am dat pe git si vreo doua pahare cu vodka.

Va urma in postul urmator

Read Full Post »