„N-ai sa stii niciodata”

Trista romanta! Demoralizant titlu!

Dar intr-o nota mai putin melodica si mai putin melodramatica, consider ca ar fi totusi bine de stiut din ceea ce nu se va sti niciodata. Si nu se va sti din cauza de imposibilitati obiective. Ca vedeti voi, pe mine imposibilitatile ma dispera. C-o putem da in speculatii, stiu, ca d-alea putem fabrica, vagoane, ca Aradul, dar as vrea sa stiu, pe bune, chestii pe care sigur nu le poate afla nici dracu, cit e el de erudit.

Cam ce v-ati dori sa stiti din ceea ce stim ca nu vom afla niciodata? Pun pariu ca vreti sa stiti ce va fi … dupa. Si poate c-as intelege o astfel de curiozitate, doar daca-ti doresti sa dai in depresii. Dar cine-i nebun sa-si doreasca asa ceva? Eu, nu, ca mie logica-mi spune: „papa, nu-ti tortura creierii aiurea-n tramvai, ca dupa, va fi exact ca-nainte” Dar pentru cei ce cred c-o s-o tina langa pe vecie, bintuind universu-n lung si-n lat, desi asta n-are nici lungime, nici latime, probabil ca aflarea a ce nu isi doresc le va cauza dezamagiri profunde. Ca ce altceva sa-ti produca o minune la care speri si care se dovedeste a fi doar o fabulatie? Intrucit minunile, adica ceea ce nu ne putem explica pentru ca nu avem capacitatea de-a o face, au si ele o anumita limita, dupa care nu mai sunt minuni, ci aberatii.

Totusi, in privinta viitorului, cine doreste sa-l cunoasca-n avans, n-are decit sa consulte o sarlatanca, numita in mod extravagant, clarvazatoare pentru ca vede cu claritate pe cine poate insela.

Dar, in fine, lasindu-i pe altii si apucindu-ma de mine, pot spune cu convingere si mina strinsa pe drapel ca n-as vrea sa stiu nimic din viitorul meu sau al lumii, chiar daca, prin absurd, ar fi posibil. Nici macar ce se va intimpla in secunda urmatoare care deja a trecut. Ce as vrea sa stiu, desi poate parea straniu, e legat de trecut. Dar nu de trecutul stiut, ci de cel ratat sau evitat. Ei bine, asta ar fi intrebarea la care stiu ca nu voi afla niciodata raspunsul, dar la care mi-as fi dorit sa mi se raspunda. Si nu c-asa m-ar fi pleznit pe mine un moft in cap, ci pentru ca din acele raspunsuri as putea sa trag oarece concluzii si invataminte.

As fi vrut sa stiu cind, luind o anumita decizie, am ratat vreo pleasca sau am evitat vreun dezastru. De fapt, asta cred ca ar fi bine de stiut si la scara macro pentru o evaluare justa a trecutului si a consecintelor unor decizii pe plan local si mondial.

Cred ca ar fi util sa existe un … careva care sa spuna: „bai, fratilor, daca Moldova s-ar fi unit cu tara, acum ati fi vorbit ruseste si ghici cum l-ar fi chemat pe Presedinte” sau „bai, fasole, daca ai fi mers in concediu la munte, nu la mare, te-ai fi intors in cirje” sau „daca ai fi jucat ieri la 6-49, azi ai fi fost milionar”? Hm! Ultima varianta nu prea-mi suride. Cred ca-mi voi reduce curiozitatea cu vreo 50%. As vrea sa stiu numai ce am evitat, nu si ce-am ratat, ca cine stie unde mi-as da cu tesla, daca as afla. Acum observ ca ratarile nu-mi fac prea bine si-i mai sanatos sa nu le aflu.

Dar chiar si asa, redusa la jumatate, setea mea de cunoastere se va lovi, fara doar si poate, de arida afirmatie a Ioanei Radu „N-ai sa stii niciodata”

Read Full Post »

Viitor de aur, tara noastra are

Ati aflat ca Salam a luat-o-n mufa? Daca nu, cititi presa romaneasca pentru care orice can-can constituie „news” si-i scris cu litere de-o schioapa. Si nu spun ca nu-i asa. In fond, asta-si doreste sa afle majoritatea manelista, asta i se ofera, circ cu gorile. Si ca sa nu se spuna ca-s ipocrit, e clar ca si eu sunt unul dintre cei care au vizionat clipul respectiv. Si nu oricum, da capo al fine. Dar nu dintr-o curiozitatea generata de afinitati ci din acea specie de atractie  pe care o exercita orice tragedie umana. Pentru ca, din punctul meu de vedere, cam la asta am asistat. O tragedie umana in desfasurare si nu ma refer la agresiunea fizica asupra manelistului, ci mai degraba la agresiunea asupra romanimii. A romanimii civilizate.

Revenind la fapte, era vorba de o nunta de tigani carora, mai nou, li se spune, interlopi.  Interesant e faptul ca daca ii numesti tigani, tiganii se basica, dar la titulatura de interlopi, cu care-i gratuleaza presa, sunt nepasatori. Ba chiar se mindresc cu acest statut de care nu se dezic, considerindu-l, probabil, titlu de noblete.

Dar nici de titluri si titulaturi nu doresc sa vorbesc si nici de pumnul pe care si l-a luat Salam, in bot. In fond, cine cauta, gaseste, chiar daca trebuie sa se deplaseze pina la Milano.

Ce m-a frapat, in clipul prezentat, a fost, in primul rind, opulenta tiganeasca. Opulenta cistigata, fara indoiala, trudind zilnic in fabrici si uzine. Si in al doilea rind, puradenia tiganeasca. Privind multitudinea de tiganusii tunsi dupa moda fotbalistica, actuala, m-am simtit cu totul depasit in materie de estetica si mai ales in materie de fecunditate. Asta a fost si motivul pentru care, vazind citi viitori manelisti interlopi, poleiti cu kilograme de aur, iau parte la o singura nunta, n-am putut decit sa-l parafrazez pe Bolintineanu care afirma „viitor de aur, tara noastra are”.

Si nu c-as fi vreun fatalist, dar daca Bolintineanu a ghicit-o cu versul asta, a zbircit-o la versul urmator care ar fi sunat mai veridic „si prevaz prin secoli a ei … degradare”, nu „inaltare”, asa cum a spus-o poetul prin gura lui Mircea.

Read Full Post »

Religia. Frina, acceleratie sau marşarier?

N-am mai trecut pe la dagatha de multisor si cum de la serviciu nu pot accesa orice blog, nici n-am mai incercat. In fine, astazi am reusit sa intru pe blog si observ ca don’soara atacase un subiect interesant, la care mi-as fi depus si eu parerea. Ghinionul face ca postul sa nu mai fie de actualitate si pe mine m-a sarit rindul. In consecinta, intrucit nu vreau sa vitregesc cititorii de filosoafele-mi reflectii, am hotarit sa-mi expun punctul de vedere in cele ce urmeaza.

Din cite am observat, exista o dilema legata de programa scolara. Parerile erau impartite intre daca trebuie si daca nu trebuie ca programa scolara sa includa si ore de religie. Ei si acum urmez eu, sa evoluez la sarituri. Astazi voi sari calu’, ca la aparatul asta ma pricep cel mai bine.

Sa-ncepem cu saua. Din punctul meu de vedere, pe care-l voi dezvolta ceva mai jos, religia-n scoli e un total nonses si nu pentru ca n-as avea nimic in comun cu aceasta „stiinta” inexacta, desi n-am, dar pentru ca din cite am aflat si eu de pe la credinciosi, cind vorbim de religie, vorbim de har, nu de logica. Si din cite stiu, dar nu de la religiosi, harul nu se poate preda in scoli sau in altundevauri de invatamint. Harul, zic unii, pogorind din inaltu’, te paleste in moalele capului si aia e. Asta daca te nimereste, ca pe mine se pare ca m-a omis sau poate fugeam in momentul respectiv si n-a reusit sa ma ajunga. Lasind insa gluma, ca asta-i treaba serioasa, rezulta ca daca nu-l ai pe haru, ‘geaba ore de religie.

Pe de alta parte, intelesesem, si tot de la credinciosi, ca aceasta credinta-ntr-o divinitate este o chestiune de intimitate. Pai si atunci care-i rostul religiei in scoli? Sa ti-o introduca-n intimitate? Cum? Ca daca-i divinitate se introduce singura, ca doar asta-i rostul Duhului Sfint, penetrarea. Iar cine nu crede poate s-o-ntrebe pe Maria. Si atunci, orele de religie, nu pot fi oare interpretate ca o violare a intimitatii individuale? Eu as zice ca DA.

Dar hai sa spunem ca ne-am obisnuit cu astfel de violuri si ca „violare, umanum est”, cu toate astea,  ar mai fi ceva. Ceva care tine de libertatea fiecaruia de a-si alege credinta cu care rezoneaza el ca individ. Si atunci, impunindu-i sa frecventeze orele unei anumite religii si s-o invete, ca asta vrea programa, nu se cheama oare ca-i incalci dreptul de-a alege in mod liber si neinfluentat?  Cum i-ati spune oare actiunii prin care profiti de un minor, care nu e inca dotat cu discernamintul necesar pentru a putea lua o decizie? Nu se numeste oare indoctrinare fortata? Ca tu ca parinte alegi sa faci acest lucru, mi se pare abuziv, dar ca scoala o face, mi se pare de domeniul penalului.

Menirea scolii e sa-i pregateasca pe prichindei pentru viitor. Ori religia, daca e sa privim in trecut, are un viitor relativ limitat. Zamolxis s-a topit. Jupiter, Zeus si toata liota lor de zeitati, au disparut ca prin minune si nimeni nu-i mai pomeneste decit in metafore. Amon Ra si Quetzalcoatl, pe care nici nu pot sa-l pronunt s-au dus dracu. Unde-or fi disparut neica? Ca pe vremea lor, daca ai fi pomenit de Dumnezeu si Allah, te spintecau si-ti dadeau foc. Pai si de ce nu s-ar repeta istoria, ca doar e ciclica. Ce viitor au monoteismele actuale si cine poate sa le prevada viitorul?

Hai ca va scot tot eu din incurcatura, NIMENI. Sau poate aia erau inghesuiti la minte si n-aveau cum sa inteleaga divinitatea. Noroc ca de vreo 2-3 milenii ne-am desteptat si am aflat cu siguranta cum am aparut noi acum vreo 4.5 milioane de ani, cum a aparut soarele acum vreo citeva miliarde de ani, cum s-a format universul acum mii de miliarde de ani si cine a dat porunca initiala. Nu stiu voi, dar eu deja ma simt atit de atotstiutor ca-mi vine sa ma pup. Bine ca n-ajung.

Dar revenind, am auzit si voci, scrise, care afirmau ca e de datoria parintilor sa le formeze caracterul si ca progenitura invata din ce vede in casa. Bun, pina aici mi se pare o afirmatie rezonabila, desi am constatat pe propria-mi piele ca anturajul are o influenta mult mai pregnanta. Dar in fine, nu inteleg de ce trebuie sa vada fi-meu ca ma rog la masa, ca ma tirasc in genunchi si ma dau cu capul de podea, ca pup picturi si cruci, ca duminica-i musai biserica. De ce? Asa se cade? Ai las-o-n buze de cadelnita! Dar daca m-ar vedea ca fac toate cele insiruite si intre ele mi-as bate nevasta, m-as inbata ca porcu, as fuma pe toate gaurile, as trage pe nas, mi-as baga in vena si cite altele, s-ar cheama ca i-am dat un exemplu de urmat? Ca daca stam sa observam, chiar si cu ochiul liber, mafiotii sunt cam cei mai credinciosi, desi ucid la foc automat si tot la foc automat fac toate nenorocirile imaginabile. Asta ca sa nu mai amintesc sacrifiiciile religioase, Inchizitia, teutonii, jihadistii si alti bravi religiosi de…neurmat. La popii pedofili, care cica-l slujesc pe barosan, nu ma mai refer ca m-apuca amocu.

Si-n concluzie intreb, „de ce vrem ca programa sa includa religie?” Stiu, multi afirma ca religia te indeamna la bine. Pai si eu, nefiind religios, imi indemn copilul la rau? Nu, doamnelor si domnilor credinciosi. Copilul meu nu bea, nu fumeaza, nu e tatuat, nu-si baga cirlige-n nas si-n urechi, nu umbla cu droguri, nici cu arme, nu jefuieste, nu violeaza, nu da in cap si culmea, nu e religios. Nu e religios pentru ca asta a ales el, nu pentru ca l-as fi indoctrinat eu. Nu l-am oprit niciodata sa mearga la biserici, ba mai mult, l-am dat sa urmeze o scoala catolica, care prin definitie te timpeste cu religia. E uite ca pe el n-a reusit si nu e vreun nenorocit. Ba as spune ca are mai mult bun simt decit multi credinciosi de virsta lui. Si atunci care-i rolul religiei in scoli? Ca din punctul meu de vedere, religia nu e acceleratie si nici macar frina, ci marsarierul civilizatiei.

Stiu, unii vor spune: „si care-i problema ta ca sunt eu credincios?” Pai n-am nicio problema cu credinciosii, treaba lor, n-au de cit sa se roage 24/7 si sa pupe tate pirogravurile lumii, dar am cu credinciosii care incearca sa contorsioneze minti nevinovate de copii. Cu aia am ce am, lovi-i-ar soarta lu’ Brincoveanu!

Read Full Post »