Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘veneratie’


Ieri am purtat o discutie. Ei, da, o discutie. Va mirati de parca as fi purtat tanga. Discutie telefonica, se-ntelege. Si evident ca discutia a pornit de la Corona19, ca se poarta. Dar problema blenoragica nu e de unde a plecat discutia, ci unde-a ajuns. Ca de la Corona la China e doar un pas, iar de la China la zidul ei e doar pasul piticului.

Bun, deci, amicul, un fel de Marco Polo actualizat, a vizitat cam tot ce merita vizitat pe lumea asta. Nu cred c-a fost la Poli, da-n rest, a cam bintuit mai toate continentele. Revenind la China, mi-a spus cit de maret si de cel mai cel e zidul chinezesc. Zic, „bai, da’ piramidele le-ai vazut? Ce impresie ti-au lasat?” „Fascinante!” si mi-a descris in superlative structurile magalitice vizitate.

Bun, terminam de trecut in revista „minunile lumii” si cad pe ginduri. N-am cazut sa-mi rup vreun picior sau bazinul, dar suficient de tare ca sa-mi treaca oarece ginduri prin cap, mai ales ca tocmai vizionasem serialul „Marco Polo” despre Ögedei Khan, fiul lui Genghis Kahn. Si-mi zic: „ca sa vezi ce de-a-ncurulea e lumea asta!”

Ca daca ar fi sa asociezi imaginea in sine, pretului care s-a platit, in vieti omenesti, cred ca normal ar fi sa te podideasca plinsul sau macar melancolia, dar in niciun caz, admiratia. Numai la construirea zidului chinezesc se banuieste c-au murit in jur de 20-30 milioane de oameni. Adica, pentru a privi obiectiv aceste mega constructii, as spune ca e ca si cum ai vizita vreo mie de cimitire. Si aici bag sama ca e un alt mare paradox al omenirii.

Omul e fascinat de grandioasele constructii, dar il loveste piosenia cind viziteaza un cimitir. De ce? Pentru ca ce nu se vede se uita. Ce se vede, ramine si impresioneaza. Si in asta consta paradoxul, pentru ca in privinta religiei lucrurile stau taman pe dos.

In fine, cert e ca admiram rezultul sacrificiilor altora fara a le constientiza. Admiram regi si mari conducatori de osti si de imperii care, in fond, erau toti, dar absolut toti, criminali. Si nu doar criminali de drept comun. Multi s-au facut vinovati de genocid si cu toate astea ii invatam la istorie. Ba mai mult, majoritatea sunt considerati eroi in tarile de provenienta. Dar, vrem nu vrem, se pare ca acesti criminali au creat istoria si inca o creaza. Iar noi, plebea, ii veneram. Pentru ca, pina la urma, numele criminalului ramine, nu liota de victime anonime. Cite romane s-au scris despre acesti calai ai omeniri si cite despre victimile lor? Cite filme romantate le-au fost dedicate calailor, cite balade, cite poezi si ode li s-au inaltat? Pare de domeniul paranormalului. Nu-i asa? Sau poate e parte a normalitatii pe care nu numai c-o ignoram, dar nici macar n-o recunoastem? Greu de spus, dar nu si de gindit.

Si de aceea as concluziona, spunind sec, dar cuprinzator, fascinatia e rodul perceptiei, nu a gindirii. Iar noi ne fascinam pe noi, zilnic.

Dar ca sa vezi ca totusi exista o lege a compensatiei, Hong Kong-ul anunta ca Kim Jong Un a dat coltu. Ce sa zic? Fascinant! Daca n-o fi un alt fake news. L-o fi ajutat careva sau inima lui de fecale a decis sa indrepte lucrurile? S-or indrepta ele?

 

Read Full Post »