Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘valoare’


Lumea, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, e intr-o continua transformare. In ce directie se petrece transformarea respectiva e greu de spus, intrucit una spune realitatea si cu totul alta spun multi dintre semenii nostri. Realitatea spune ca ce e bun astazi, nu mai e bun miine, cu exceptia vinului,  iar pe de alta parte „ehe, the old good days!” e pe buzele tuturor, de parca zilele pe care le traim ar fi jalnice.

Si atunci ce sa intelegi? Si tinind cont ca si acum 30 de ani, aceeasi fraza nostalgica „the old good days” flutura pe buzele parintilor, se pune intrebarea, „oare am luat-o la vale spre nimicul absolut?”.

Ei bine, parerea mea e ca fiecare intelege ceea ce-l aranjaza si de aceea nu putem pune o stampila pe prezent sau pe trecut, ca viitorul e oricum o speculatie si alea nu se stampileaza. Dar totusi, hai s-o punem de-o opinie, ca oricum e gratis. Si intrucit Nina, dottoressa de la Romania, a adus vorba despre „valoare” intr-un post recent, m-am gindit ca n-ar strica sa abordez si eu acest subiect, dar ceva mai nuantat.

Spun unii,  „nonvalorile au ajuns sa fie considerate valoare”. De acord, numai ca asta se intimpla inca de pe vremea Imperiului Roman. Nu e ceva nou, inventat de Becali, de Minune sau de vreo Bianca. Nu stiu de ce se spune ca „pai pe vremea mea nu era atita….d-asta si d-aia” Zau? Pai pe „vremea noastra”, Ceausescu si dascalestii lui au constituit o intreaga pleiada de nulitati cocotate-n virful cel mai VIP al viaipiurilor. Ba si cind era mama fata, VIP-ul dobitoc era en vogue si la mare pretuire. Iar despre scrierile caragealeiene referitoare la impostori si nulitati sus puse care populau a doua jumatate a secolului XIX, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Ba mai mult, ce-or fi gindit sclavii despre faraonii denaturati, dar romanii despre destrabalatul Caligula sau francezii despre desfriul de la Curtea Frantei si degeneratii ei regi?

Asa ca, ce vedem ca se intimpla astazi, nu e cu nimic mai dezolant si degradant fata de ce-a fost acum 10, 100, 1000 si chiar mai multe mii de ani in urma. Pe „vremea mea” Beatles era o trupa de descreierati, pantalonii evazati erau decadenti, rock’n roll-ul sau swing-ul erau expresia depravarii si toate astea in ochii parintilor, nu ai tineretului din acele timpuri.

Si asta nu-i tot. Unii chiar se incumeta la oarece pronosticuri, afirmind ca viitorul arata din ce in ce mai sumbru, privind la tinerii de astazi. Ei, si acestor domni si doamne tin sa le amintesc faptul ca tineretul  a fost considerant „decadent” in toate timpurile. Numai ca decadentele au devenit, invariabil, normalitate atunci cind tineretul respectiv a luat locul fostilor „arbitrii”. Dar tot pe atunci a aparut si noul tineret cu noile decadente, care pe cei ajunsi arbitrii, in mod natural, ii oripilau. Si uite asa, din decadenta-n decadenta si din nonvaloare-n nonvaloare am supravietuit citeva zeci de mii de ani. Si nu numai ca am supravietuit, dar am si evoluat iar calitatea vietii in general s-a imbunatatit de citeva zeci de ori, datorita celor care au fost cindva tineri decadenti.

Valoarea si nonvaloarea sunt notiuni abstracte si relative. Vor depinde intotdeauna de scara valorica a fiecaruia, nu a vreunei majoritati, desi sunt si cazuri in care o majoritate il aduleaza pe Minune, dispretuind un Ratiu sau un Moisil. De fapt de ultimul nici nu cred c-au auzit.

Dar daca e sa ne referim strict la noi, astia dotati cu inteligenta, cine reprezinta „valoarea” si in functie de ce se masoara ea? Functie de avere, de talent, de cit esti de citit, de cit produci, de cit esti de umblat, de cit esti  de filantrop, de cit esti de modernist, de cit esti de inteligent, de cit esti de cultivat, de cit esti de cinstit, de cit esti de bine crescut, de cit esti de religios sau de cite valori perene ai creat umanitatii? Ca om sa le aibe pe toate bune nu exista si cu asta cred ca suntem cu totii de acord. Iar daca esti o valoare fotbalistica, de exemplu, asta nu inseamna ca nu poti fi o nonvaloare in privinta inteligentei. Sau daca esti o somitate in stiinte, nu inseamna ca nu poti fi o nulitate in comportament sau mentalitate.

Si atunci, ce-nseamna „om de valoare”? Pai logic vorbind, ar fi orice om care produce valore. Si aici e buba, ca sa-i zic asa. Ca la urma urmei cam toti producem sau generam valoare, fie ca suntem santieristi, doctori, muzicieni, ingineri, tractoristi sau agricultori. Problema e, in ce sens folosim aceasta expresie. Chiar ne referim la un lacatus cind spunem „om de valoare”? Nu prea cred. Personal cred ca expresia e folosita in mod eronat si discriminatoriu, intr-un sens modificat. Cred ca multi inteleg prin „om de valoare” un carturar, un profesor universitar, un chirurg celebru sau un orice cu una sau mai multe facultati care s-a facut remarcat. Oare la asta sa se rezume acea etichetare?

Read Full Post »


Nuuu, nu la marinimie, darnicie, compasiune si candoare ma refer, ca astea-s incompatibile cu  fotbalul? Cind spun bun, care-le vra sa zica meserias, neica. Adica ala care pe ce pune mina creste. Afirmatia exclude femeile si in special pe cele paralizant de sexoase. Vorba e ca in fotbalul romanesc exista un fenomen foarte interesant, pe care nu-l pot pricepe nici futut. Sau tocmai de aceea. Ca sunt pusi pe liber antrenori, nu ma mira, ba mi se pare absolut justificabil, atita timp cit echipa joaca zgirci si pierde ce-ar trebui sa cistige. Asta nu inseamna ca toata vina  zace doar in teasta mister-ului. Mai zace si-n picioarele lipsite de talent si vigoare ale alora de se joaca de-a fotbalul. Dar pe cine sa dai afara ca sa redresezi situatia? Pe magazioner? Nu, si nici echipa, cit o fi ea de jigarita. Nu va hliziti ca nu-i vorba doar de Dinamo. In aceste cazuri extreme alegi un antrenor experimentat, dar si verificat, ii pui in vedere niscai obiective, un buget cu care sa-si peticeasca haita si-l trimiti la treaba. Bun, pina aici totul e limpede. Apele inse se tulbura cind dai afara un antrenor de prost si-l angajezi tot pe el, dar de bun. Adica unde dracu-i logica? Nu zic ca nu e, dar unde? Si asta nu se intimpla doar la Dinamo. Multe dintre echipele de frunte practicind reangajarile astea stupefiante. Si culmea bramburelii e ca tot ele alearga cu limba scoasa, de zici ca-s Gene Simmons, dupa aia pe care i-au dat afata ca pe niste masele stricate, de parca acum ar fi facuti din aur dentar. Pe mine unu’, asta ma depaseste. Adica de ce-ar fi Andone sau Piturca mai buni acum decit atunci cind au fost dati afara de aceiasi patroni? Ce merite deosebite au dobindit de cind au fost inlaturati cu suturi in cur? Au cistigat cupe, campionate, marturi la table, jackpot-uri in Casino-uri sau ce mama dracu s-a-ntimplat de s-au metamorfozat asa peste noapte in indispensabili, budigai si izmene? Cu Rednic aceeasi poveste. Azi il scuipa, miine-l pupa. Si tot in gura. E foarte adevarat ca n-am angajat sau demis in viata mea antrenori, dar intreb si eu, ca poate mi-o explica si mie careva acest fenomen paranormal. Adica eu dau un supervisor afara si dupa ce sta pe ajutor de somaj sugind la bere, alerg ca disperatul prin toata Canada sa-l reangajez, tot supervisor? Asta numai in filmele hollywoodiene cu timpiti se poate intimpla, cind ce-l mai tare razboinic zace renegat si neputincios prin cariere de piatra si puscarii, descompus de bautura, cu ficatu’ cit franzela, ca la un moment dat sa-si revina dintr-o data, nimicind armate intregi de vietnamezi paralizati de admiratie. Dar alea pina la urma sunt figuratii cinematografice, nu fotbal. Nu spun ca fotbalul ar fi lipsit de figuatie si figuranti, dar eu ma refer la afacere in sine si marturisesc ca nu-i pot deslusi tainele. Pentru ca daca ar fi sa-mi bat capul, tot nicaieri as ajunge. Adica Piti a fost dat afara pentru neputinta. Iar acum se spune ca e singurul care mai poate face ceva din Steaua. Deci, ar trebui sa deduc ca numai un neputincios in neputinta lui ar avea putinta de a face din neputinta echipei  Steaua, o putinta competitiva in Europa? Iar daca mai luam in discutie si situatia lui Dinamo, deja intram in metafizic!

Read Full Post »