Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tuna tartar’


Dupa cum spuneam si aici, am ceva singe de cartofor in vene. Dar cum la mine viciul are zi de nastere, dar si de deces, dupa terminarea facultatii s-a taiat. Ce jucam? Ruleta, poker, bridge si bineinteles, canasta. Ca mai erau si altele, e adevarat, dar nu le mai enumar ca pe alea le-a jucat toata lumea si nu ma refer la gajuri ca ala era cu sticla, nu cu carti de joc.

Mai deunazi, adica acum vreo doua saptamini, chiar dupa revelion, suntem intrebati daca jucam canasta. Noi de jucat n-am mai jucat de citiva zeci de ani, dar asta nu inseamna ca nu ne-o putem aminti. Si uite asa am fost invitati la deschiderea campionatului de canasta la care vor participa … doua familii. Dar pentru a nu fi o canasta seaca, am decis s-o deschidem cu un aperitiv si s-o incheiem cu dinner. Si intrucit a fost deosebit de placut, mai ales ca fetele si-au luat-o, am hotarit s-o repetam, dar pe teren propriu.

Simbata fiind ziua cu pricina, mi-am pus imaginatia si muschii la treaba. Muschii doar pentru a amenaja locul de joaca si nu mi-a fost usor. Iar imaginatia pentru a compune un aperitiv si un desert, sotia manifestindu-si dorinta de-a se ocupa de cordon bleu si veggie tower. Realitatea e ca astea le facusem si eu, in trecut, dar nedorind sa-i rapesc placerea de-a le … comanda, am acceptat.

Si uite cum a fost. La aperitiv am bagat, de pe acum traditionalul, tartar de tuna. Apoi ne-am apucat de joaca si am incheiar cu dinner-ul si bineinteles, desertul meu, adica o „tarta”, nu prea tarta, cu pepene si berries.

Asta-i coltul din party room pe care l-am dedicat canastei si aia e masa de piatra cu care m-am luptat de mi-au venit spumele s-o aduc din storage room unde dormea linistita.

SONY DSC

Tartarul de tuna cu avocado, ridichi, lime si balsamic redus.

SONY DSC

Iar aici desertul, de care sunt tare mindru. Decoratiile de ciocolata si zahar ars precum si frisca in care am pus semintele de la un bat intreg de vanilie si un strop de cognac, le-am pregatit inca de cu noaptea-n cap.

SONY DSC

Si sa stiti ca n-am fost singurul care le-a pozat.

SONY DSC

Si inca ceva. Se pare ca vom continua campionatul care a inceput sa ne placa chiar mai mult decit canasta in sine.

Read Full Post »


Astea sunt un fel de Poale-n Briu, dar in varianta Papala. De ce in cap? Pentru ca nu-mi place sa ma-ncurc cu jumatati de masura. Totul sau nimic. Asa ca, dezechiparea! Nu, nu voi. Vorbeam cu croissant-ii.

Unii vor spune: „iar haleala, altceva nu ma stii?” ba stiu, dar na, e Craciun si daca de Craciun nu vorbim de d-ale gurii (terminati cu insinuarile ca nu sunt vreun Clinton si nici n-am vreo Monica-ngenuncheata-n bucatarie) atunci cind? Sa vorbesc de vreme? Bine, e de cacat. Gata, am terminat. Sa vorbesc de fut? Pai ce vreti aluzie mai evidenta decit pole-n cap si bend over pe „masa” din bucatarie, minjiti cu faina si-n miros de coca rumenita?

Dar s-o iau (!?!) da capo. Deci, luni, dupa duminica cu invitati, am hotarit, atzitzat (interesant termen!) de polele-n briu facute de Cudi, sa suflec si eu niscai poale, dar cum spuneam, pina-n cap. Numai ca poalele pe care le-am executat au si ceva carnaraie, ca fiind in preajma Craciunului, m-ar blestema porcul daca l-as ignora. Asta una, si a doua. De ce ridici poalele, nu ca sa dai de …. carne? Mai mult, in privinta brinzei, am hotarit una forte. Nu ma-ncurc eu cu dulcegarii stafidite. Asa ca bag un cedar care nu stiu cum ar veni pe romaneste, dar stiu ca vine bine cu un Bourgogne Macon-Lugny. Si dupa bunul meu obicei, voi sustine-n imagini cam tot ce-mi iese pe gura. Sau ce-mi intra? Asta-i ca aia cu Azor care lingindu-se se-ntreba: bei, dar ce fac eu, dau sau iau?

Dar stati, ca asta nu-i totul. Neeee!  Pentru ca-mi ramasese un stake baban de ton, l-am facut tartar, dupa cum se vede, asta pentru a nu lasa sampania sa se-ncalzeasca. Tuna am servit-o la micul dejun, cu sampanie, cu tot, ca sa n-o azmesticam cu porcismele. La prinz i-am ars o piftie, pe care-mi propusesem s-o servesc ca pe tort (tort de porc, cum ar veni !) si o preptula cu salata de cruditati sau mai pe romaneste, de legume. Iar pe seara, am devorat si vreo doua sarmale, desi as fi mincat vreo cinci. E adevarat c-am mai facut si niste varza calita cu curcan afumat, dar p-aia o pozez cind o fi s-o servim, ca nu m-apuc sa minjesc farfuriile doar de dragul pozatului. Ca n-a ajuns curcanul vreo Tyra Banks si nici eu vreo Victoria’s Secrets, sa ne tragem poze toata ziua, buna ziua. Desi as putea sa vi le arat cum stau cuminti in oala, ca doar nu le mincam pe toate-odata.

Mai fac o mentiune ca sa nu se creada c-am ajuns sa mincam copaci. Pe don-soarele sarmale le-am garnisit si c-o cetina pe care jur ca n-am gatit-o eu. De fapt am imprumutat-o de la un brad vecin cu casa. Da’ inapoi i-o dau cind si-o stringe acele de pe terasa, cu care-mi maninca toti nervii din cap.

Orele fiind inaintate, zic sa trecem la vizionari c-adorm pe mine.

Asta-i tartar-ul de ton

SONY DSC

Intrucit poalele-n cap n-au iesit toate cum imi propusesem, v-o arat doar pe premianta. Cam asa trebuiau sa iasa si celelalte doua. Dar au iesit doar la gust, nu si la aspect.

SONY DSC

Tortul de … piftie.

SONY DSC

Friptura cu piure de cartofen si salata

SONY DSC

Si la final, sarmalele c-o inima de mamaliga. Doream sa fac un brad, dar forma respectiva-mi lipsea. Asa ca am bagat-o cu sentiment, ca vorba romanului „unde nu-i brad, buna-i si-o inima” (!?!). Ca sa clarificam afirmatia, romanul eram eu.

SONY DSC

 

Read Full Post »