Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘trivialitate’


Nu stiu daca s-a observat, dar filmele romanesti sunt premiate numai daca au ca tema nenorocirile sistemului social romanesc. Occidentul apreciaza numai autocritica est europeana. Tot ce e de bine, trebuie sa vina musai de la vest. Dar cum noi avem un talent deosebit de-a ne face pres, nu-i de mirare ca suntem apreciati. Asa ca atunci cind se vorbeste de festivaluri de film, premii romanesti si covoare rosii, noi suntem covorul.

Am vazut un film. Un film romanesc, premiat, prost si cu un titlu de neretinut „Eu daca vreau sa fluier, fluier”  De fapt asta e unul dintre filmele profunde, pline de sensuri, de simboluri, cu un dialog bogat care a constat in vreo 400 de cuvinte, max, dintre care 380 au fost organe genitale si acte sexuale bucale, anale si necrofile. In rest s-a tacut. S-a tacut in draci si-n dusmanie. S-a tacut si s-a stat, asa, in cur si cu ochii-n bec. De fapt si eu stateam la fel, nepricepind cine, de ce si cui. Dar pentru a fi cit se poate de riguros, tacerea, cu toata simbolistica ei bogata, era intrerupta ocazional de cite un „futu-ti mortii ma-tii” sau de citeva rinduri de palmele receptionate de  personajul principal.

In fine, n-o fi avut dialog, ca na, o fi fost scenaristul ragusit, dar montarea , montarea a fost magistrala! Doua incaperi dezolante si un cimp. Ba stai ca daca-mi fortez putin memoria, paca mai dau si de-o poarta de tabla. Tabla vopsita, nu galvanizata. Tabla de 3 si doua dube cu mascati. Cam asta a fost filmul.

In ce priveste actiunea, a fost mai mult trascedentala, intrucit se medita des si indelungat. Iat-o:

El era in pirnaie, in timp ce  ma-sa era curva. Asta a spus-o el, nu eu. Ea, ma-sa, tocmai se-ntorsese de la produs, din Italia. El avea 18 ani si avea grija de frati-sau, pe care ma-sa dorea sa-l duca cu ea la spaghetti si pizza. El se-mpotriveste si, dupa cum spuneam, o face curva. Ea il plesneste aprobator de vreo patru ori.  In fine, la un moment dat, in timpul unei evaluari a detinutilor, palmuitului ii sare mustarul, o sechestreaza pe o evaluatoare si cere sa-i fie adusa „italianca” careia-i propune fara ocolisuri si dulcegarii inutile:  ” sa nu-l iei pe frati-miu cu tine; jura-te pe mormintu ma-tii  si zi sa te usuci ca ea” . Aia, adica ma-sa, se jura si el pleaca la o cafea cu ostateca pe care o tinea dragastos in brate, amenintind-o ca-i ia gitul cu un ciob dintr-un geam spart. De fapt, astuia i se scurgeau ochii dupa tipesa asta si poate si alte secretii ascunse camerelor de luat vederi, ca doar d-asta a invitat-o la cafea. Ea era una stearsa, insipida, incolora, fara gust, fara miros si care era considerata frumoasa, in film, si actrita, in viata de zi cu zi, desi tot rolul ei a fost sa stea cuminte, cu ciobu-n git. Ajunsi la cafea, el trage doua gituri si pleaca sa se predea celor doua dube care l-au dus la dracu cu carti.

In concluzie, n-am tras nicio concluzie, doar ca acum inteleg de ce spun unii: cine are, sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca.

Read Full Post »

Puritanii


ÁRTĂ s. f. 1. : formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive

                    Dupa cum se stie, in literatura si in arta, in general, obscenitatile si trivialitatile abunda. E ceva rau in asta? Daca m-ati intreba pe mine, v-as raspunde ca nu, dar si ca da. Mi se pare normal sa folosesti trivialitati atunci cind vorbesti despre o intimplare bulevardista cu bulevardisti, despre 50 Cents sau Snoop Dog si mi se pare anormal sa folosesti trivialitati daca vei descrie o scena lirica sau vei vorbi despre Turandot. Evident ca daca va fi vorba de o satira si de un umor, sexismele mi s-ar parea absolut firesti. Pe de alta parte, din cite stiu eu, milioane si milioane de oameni, morali, integrii, cu sau fara frica de dumnezeu, se perinda anual prin mai toate muzeele lumii, cu sau fara nuduri, asculta muzica de toate genurile, cu sau fara bidinele, merg la tot felul de show-uri pentru adulti si vizioneaza filme interzise minorilor. Dar ce mi se pare mie curios, e ipocrizia unora si nu numai atit, dar si dublul standard de care dau dovada. In fond, trivialitatea e una singura, indiferent cine-o abordeaza. Nu exista trivialitatea omului de arta si a omului de rind. Pizda e pizda, fie c-o spune Cosbuc, fie c-o picteaza Rubens, fie c-o sculpteaza Michelangelo, fie c-o fotografiaza Gigi Buze Reci, fie ca ti-o arata Kate Winslet in The Reader, fie c-o spun eu aici, intr-un post, intrucit, nu cred ca m-a citit careva folosind trivialitati, in mod curent, in discutii.

                    Dar uite ca sunt unii care accepta trivialitatea venita din partea celebritatilor, dar li se pare degradant s-o accepte pe cea venita din partea unui oarecare Joe Blow.  Si vedeti voi, asta mi-e greu sa inteleg, superioritatea asta nefondata si dublul standard. N-as avea nimic impotriva celor care-mi desconsidera scriitura-mi sloboda, stiind ca in acelasi timp dezavueaza orice trivialitate si obscenitate venite din oricare alta sursa. De asmenea, consider ca in momentul in care scrisul tau produce altora oarece emotii, se cheama ca ai comis un act de creatie artistica. E adevarat ca poate fi vorba de arta naiva, dar care pina la urma, tot o specie de arta se cheama ca este. Din cite stiu, e totusi o arta sa-i binedispui pe cei din jurul tau sau sa-i emotionezi in vreun fel oarecare.

                    Cred ca v-am mai povestit vizita mea (neoficiala) la Vatican, care m-a umplut de o sila profunda. Pe linga opulenta dezgustatoare, aroganta si mafiota, m-a mai izbit si ipocrizia. Adica femeilor nu li se permitea sa intre cu umerii goi in Sf. Petru, vreau sa zic in biserca, nu in el personal. Asta in timp Vaticanul e plin de scoici, maciuci si tite, de zici ca-i Institutul Medico-Legal. Puritani beliti! … Pardon, vroiam sa spun, „I Puritani” de Bellini, pe care o putezi asculta in incheierea postului.

                    Extrapolind fanfaronada sfintilor prelati, dam de fanfaronii de rind care-si cintaresc superioritatea pe criterii de limba si limbaj. Am mai spus-o si-am s-o mai spun, sunt multi care nu folosesc trivialitati in vorbirea curenta si care se comporta ca niste ciobani, lipsiti de maniere si aroganti. Limbajul elevat nu tine loc de bun simt, si asta-i o chestiune pe care multi puritani o ignora, desi o stiu foarte bine.

Iata citeva exemple a celor afirmate mai sus referitoare la arta si trivialitate.

Literatura                                                                        Pictura

George Cosbuc                                                            Modigliani

Iar o floare de salcam
A cazut saraca
Intr-o balega din drum
Ce-o cacase vaca

Buni prieteni doi pisoi
Neavand vreo treaba
Stau pe prispa amandoi
Si si-o iau la laba

Un muscoi la rendez-vous
Cu o musca sluta
Ii explica cum ca nu                                                        Michelangelo
Poate s-o mai futa

Pentru ca zburand pe cer
Intr-o zi cu ploaie
Veni un helicopter
Si-l lovi la coaie

Coana Manda in pridvor
Plange amar si-i trista
De Ionica – i este dor
Si-o mananca-n pizda

Sculptura

        

 

 

 

 Delacrois

Poza                                                                                     Pictura

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 Filme artistice

Arta fotografica

Si pentru ca tot am promis, le dedic tuturor puritanilor una dintre ariile celebre ale operei „I Puritani” a lui Bellini, asa, ca sa ma tina minte si sa uite de afrontul cauzat de domnisoara de mai sus.

Read Full Post »