Barbarismul islamic indoliaza in continuare lumea civilizata

Multi spun ca barbaria si primitivismul acestor indivizi nu pot fi generalizate.  Poate ca nu, desi evidentele dovedesc contrariul. Ca Islamul, asa cum pretind moderati, ar fi o religie pacifista, e foarte putin probabil. In fond de ce i-am crede pe ei si nu pe teroristii islamisti care-i considera pe moderati tradatori de Islam si care taie si spinzura copii, femei, batrini si in general tot ce intra in raza lor de actiune, in numele aceluiasi Islam? Sunt convins, din exemplele pe care aceste brute ni le ofera, ca exista doua categorii de islamisti, extremisti si moderati care pot usor aluneca spre extremism, ca doar din rindul moderatilor isi racoleaza, bestiile, sinucigasii. Spun asta pentru ca marea majoritate a lor, a sinucigasilor, par oameni normali si la locul lor pina primesc ordin de la imam. Din acel moment devin diabolici, bolnavi la corp si la minte, ucigind oameni nevinovati fara discernamint si scrupule, invocindu-si in acelasi timp allahul. Sila mi-e de scursurile astea rau mirositoare!

Dar in ceea ce priveste terorismul islamic, aceasta realitate nu este singulara. Mai e o alta care tine de un alt aspect patologic si care se cheama idiotenie. De idiotenie sufera politicienii europeni si nord americani. Numai ca ei definesc aceasta idiotenie ca fiind umanitarism. Ce nu inteleg e faptul ca acest umanitarism se manifesta numai in privinta hoardelor islamiste, nu si a populatiei din care provin respectivii alesi. Si atunci ma intreb, unde-i umanitarismul fata de cei condamnati sa sufere fara nicio vina? A celor care inteleg sa se comporte civilizat si sa respecte normele de convietuire dictate de societatea care le apartine sau in care au ales sa traiasca? Pentru ce-ti terorizezi propria populatie, importind anapoda si la gramada primitivism islamic?

Referindu-ma la „proaspetele” atentate din Belgia, as mai spune si faptul ca sarbatorirea cu chiuituri a capturarii lui salam, caltabos sau cum mortii ma-sii-l cheama pe nenorocitul ala, a atras dupa sine aceste atentate si am asa o presimtire ca vor mai urma. Nu cred ca erau programate pentru martie, dar intrucit animalelor le-a fost teama ca nu cumva salamul ala alterat sa dea-n vileag planurile viitoarelor atentate, zadarnicindu-le, capeteniile au dat unda verde sinucigasilor.

De ce oare se mai mira lumea ca Trump e dorit de americani sau ca nationalistii europeni sunt din ce in ce mai populari?

Si inca ceva, daca ceea ce am afirmat va fi caracterizat ca rasism, atunci declar, fara urma de regret, ca fata de bestiile care se pot deda la astfel de monstruozitati, sunt nespus de rasist.

Read Full Post »

„Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Unele voci basiste afirmau si inca mai afirma ca uselistii au executat o lovitura de stat, adica au pus mina, prin forta, nu pe cai legale si constitutionale, pe importantele institutii ale statului de drept. Evident ca vocile respective nu sunt produsul vreunei gindiri, ci pur si simplu ele sunt ecoul spuselor unui personaj hilar ca aspect, dar malefic in gindire si odios in actiuni. De fapt, daca e sa analizam evenimentele,putem usor conclude ca cel care loveste statul din toate directiile este exact cel care urla zilnic in fata unui colaj de constitutii pe care-l trateaza cu curul, atit la propriu cit si la figurat. Caci vedeti voi, dupa ce alta jigodie antiromaneasca, Macovei, se trezeste ca proasta-n tirg sa chestioneze deciziile unor medici reputati, mintenas, de fapt a doua zi, dintr-o coincidenta (premeditata), Parchetul se conformeaza dorintelor istericei si ii ia la chestionat pe ditai doctorii. Mai apoi, apare  BaSecu si vomita o alta perla neagra (de ebonita), de genul „ghici ghicitoarea mea”. De data acesta sclipirea de geniu este „chestore, chestore, nu e bine!” care va ramine pe veci in constiinta poporului roman, ca cea mai maoista motivatie a unui dosar penal si asta pentru ca a doua zi, chestorul respectiv e chemat la acelasi Parchet, intocmindu-i-se dosar penal. E si uite asa,  intr-un ritm frenetic, au mai urmat si alte faze de cascadorii risului printre care, urmarirea penala a cordaciului ala de Mazare pentru INSTIGARE LA VOT, a atins nivelul dementei politice si judiciare.

Partea proasta a acestor interventii mincinoase si instigatoare, e ca nu e nicio parte buna, ba mai mult, exista una extrem de proasta.  Interventiile betivului suspendat au insa un tel precis, chiar daca par hilare. Deruta. Asta incearca mafiotul sa produca si in mare parte-i reuseste. Ultima insa, iese complet in evidenta prin gravitatea consecintelor.

Curtea Constitutionala, forul care ar trebui sa ne mentina in litera Constitutiei, si-a pierdut credibilitatea, incalcind flagrant legile si constitutia tarii.  Individul suspendat nu se sfieste sa se foloseasca in scopuri personale de aceasta Curte, pe care o considera ca fiind a lui, dupa modelul regilor Frantei? Si cred ca dupa acelasi model, Curtea pe care si-a ales-o e la fel de depravata, de slugarnica si corupta ca si cele care l-au inspirat pe borfas. Dar sa revenim, mai acum citeva zile, apare el, Visarionovici, si le reproseaza judecatorilor ca decizia pe care au dat-o nu este pe placul lui si nu-l avantajaza. A doua zi, tot dintr-o coincidenta la fel de planificata, una dintre slugile lui de Curte, pe care tot el o alesese, in mod expres si la ceas de noapte, isi indeamna loctiitorul, desi el era prezent, s-o puna d-un ravas pentru a satisface dorintele stapinului unic. Si uite asa, numitii lui BaSecu, la presiunile acestuia, iau decizia sa incalce legea si intocmesc la repezeala acel ravas, ilegal, prin care modifica decizia initiala a Curtii, fara a convoca intreaga curte, asa cum cerea legea. Printr-o iesire exceptionala in media, judecatorii lasati pe dinafara afirma ca acesta este o decizie politica, explicind, daca mai era nevoie, faptul ca partea aservita basescului ii urmeaza poruncile ad litteram. Ei bine, acesta mi se pare un act de o gravitate nemaiintilnita, iar acei judecatori care se fac vinovati ar trebui sa-si dea demisia impreuna cu stapinul lor penal. Dar asta este foarte putin probabil, tinind cont de caracterele lor nenorocite si de lipsa acuta de demnitate de care sufera ei toti.

Asa ceva nu e firesc sa se intimple, nu trebuia. Marinarul face tara si poporul de ris cu fiecare zi ce trece. Lumea va afla adevarul intr-o zi si atunci veti ramine singuri, ca niste cuci, in timp ce democratia va zbura in inaltul, privindu-va cu mila si curiozitate.

Asta-i tot ce mai am de spus, pentru ca s-a ajuns mult prea departe si mi-e sila sa-i mai scriu numele, chiar si scilcit.

Read Full Post »

Democratia mafiota

Ieri am revazut un film. Bun si filmul, buni si actorii, bun si subiectul. Daca m-as opri acum, ati spune ca m-a delectat si umplut de placeri trupesti, sufletesti sau intelectuale, dar uite ca nu ma opresc si asa va veti da seama in ce stare m-a adus actiunea lui. Este incredibil cum intr-o democratie trimbitata de toti pe toate orificiile, pe toate canalele, pe toate posturile si prin toate publicatiile,  inocenta continua sa fie victima coruptiei iar adevarul sa fie violat in mod repetat si fara scrupule de potentatii unei societati somnambule, credule si fudule . ” The Insider” trateaza o tema arhicunoscuta, universal valabila, ignorata si perpetua. Perpetua tocmai pentru ca-i ignorata. Pina la urma totul se reduce la bani si la forta lor de-a mutila caractere indiferent de orinduirea sociala. E vorba de democratia limitata in care traiesti bine cu conditia sa fi orb, surd si mut. E vorba de coruptie si de principii mafiote. Veti fi observat probabil ca exista o legatura strinsa intre marimea unei companii sau a unui trust si sumele de bani vehiculate, nivelul coruptiei, al intereselor, al jocurilor de culise, al ilegalitatilor comise, al ticalosiei, al totalitarismului si despotismului, al fraudelor, al musamalizarilor, al sfidarii, al traficului de influenta etc. Si totul se invirte in jurul banului. Banii le dau unora puterea de-a ignora legea, de-a cumpara constiinte, de-a plati taceri si armate de avocati, de-a corupe, de-a impune, de-a subjuga, de-a ingenunchea, de-a umili, de-a teroriza, de-a distruge si de-a sugruma orice voce potrivnica. Cam asta se intimpla si in filmul de fata, ecranizare dupa un fapt real, in care un fost VP al unei fabrici de tigari, Philip Morris, e dat afara. Omul, detinea anumite secrete, cum ar fi de pilda, folosirea unei anume substante chimice in tratarea tutunului, care facilita trecerea nicotinei in singe si care in timp, are repercursiuni devastatoare asupra sanatatii fumatorilor. Insa refuzul lui de-a accepta acest procedeu i-a hotarit soarta. Cei sapte mari producatori de tigari din Nord America fusesera deja anchetati cu ani in urma, dar declarasera ca nu stiu nimic despre o anumita adictie produsa de fumat. Tipul, Jeffrey Wigand, este contactat de producatorul emisiuni „60 minutes” din cadrul CBS-ului si hotaraste sa apara pe micile ecrane si sa faca o declaratie publica referitoare la ilegalitatile comise de fabricantii de tigari. Din acel moment, viata omului devine un calvar. Trusturile mafiote angajaza oameni care sa-l urmareasca, sa-l terorizeze pe el si familia lui. Ii vor scoate intreaga viata la mezat, facind public un dosar de 500 de pagini pentru a-l discredita in fata opiniei publice si pentru a-l distruge. Amenintarile anonime cu moarte se tin lant si asta pentru ca si-a permis sa divulge un adevar criminal. De asemenea reusesc prin santaj sa stopeze difuzarea inregistrarii originale a interviului la postul respectiv de televiziune. Influenteaza oameni ai legii si chiar din cadrul FBI-ului. Reteaua era colosala si interesele pe masura. Omul se simte neputincios in fata monstrului cu mii de capete. Pina si presa aservita unor interese si nu relatarii adevarului, refuza sa puna in unda declaratia originala despre acest genocid latent pus la cale in mod constient de liderii industriei tutunului. Totusi, producatorul emisiunii „60 minutes”, Lowell Bergman, singurul care da dovada de integritate jurnalistica, reuseste prin relatiile pe care si le facuse, sa convinga un alt jurnalist sa publice in NYTimes istoria refuzului CBS-ului, involburind apele politicii americane in jurul acestui subiect. Pe de alta parte, impotriva unei restrictii judecatoresti, riscindu-si libertatea, Jeffrey se prezinta la tribunalul altui stat, dind o declaratie sub juramint, in care incrimineaza ignorarea sanatatii publice in mod premeditat de catre cele sapte companii. Povestea se incheie pina la urma cu penalizari de miliarde pentru trusturile respective si cam atit. Adica guvernul federal, mafiot si el, si-a tras bani de pe urma altor mafioti care insa au ramas in continuare la putere ca sa recupereze paguba prin munca onesta, de tip mafiot. Veti argumenta, „bine bine, dar uite ca filmul a aparut totusi, ceea ce denota libertatea de exprimare” Pai filmul a aparut dupa multe tergiversari si balamucuri si a fost urmat de chemari in instanta, denigrari, acuzatii de distorsionare a adevarului si portretizari eronate a unor indivizi printre care chiar Mike Wallace, amfitrionul emisiunii „60 minutes” care intervievase pina atunci tot felul de personalitati mai mult sau mai putin controversate, ca de pilda Deng Xiaoping, Jiang Zemin, Mohammad Reza Shah Pahlavi, Ayatollah Khomeini, Kurt Waldheim, Yasser Arafat, Menachem Begin, Anwar Sadat, Manuel Noriega, Jeffrey Wigand, Ayn Rand, Aldous Huxley, John F. Nash, Vladimir Putin, Salvador Dalí, Bette Davis, Mahmoud Ahmadinejad si care s-a simtit lezat de modul, putin magulitor, in care a fost prezentat in film.  Dar lasind can-canul, ma intreb, oare ce-o fi fost in sufletul acelui Jeffrey cind s-a trezit  parasit si singur, la cheremul FBI-ului corupt si al mafiei tutunului, intr-o tara DEMOCRATA. Adica faci ceea ce faci pentru a-ti salva semenii, iar ei iti intorc spatele. Adica ai crescut intr-o tara care credeai ca-i campioana democratiei, ca sa afli ca adevarul nu valoreaza doi bani si ca acea democratie este doar o himera manipulata de-o multime de mafii. Adica traiesti intr-o tara democrata in care nu poti avea incredere in nimeni si-n care daca spui un adevar incomod esti defaimat, marginalizat si tratat ca un criminal de drept comun. Pina la urma democratia e doar o alta utopie in care ne place sa credem, dar in care drepturile individului sunt calcate-n picioare si-n care mafia banului isi exercita puterea fara nicio retinere, la lumina zilei si in vazul legilor neputincioase, protejati de mafia politica.

Si ca „tortul coruptiei” sa aibe si o cireasa, tocmai s-a constat ca in Canada s-au ars sute de mii de pagini de documente incriminante la adresa acestei industri „tabacice”.

Read Full Post »