Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘suveranitate’


                    Bine, vreti sa vorbim de Grecia si situatia ei economico-politicoasa? Vorbim.
Dar mai intii sa trecem pe la rusi, care au ajuns baba Europei. Cam cit credeti ca va rabda mujicul situatia actuala? Criza rupe Europa si citiva rusnaci se piaptana, investind sute de miliarde in yahturi, fotbalisti si palate. Adica, cine produce banii respectivi? Oligarhii? Ei bine, parerea mea e ca nu va mai dura mult pina la Revolutia Bosevico-Socialista din Iulie, ca nu-s prosti sa le mai dirdiie turloaiele, asa cum le-au degerat predecesorilor noiembristi. Nu stiu anul, dar in mod sigur revolutionarii vor fi inarmati de americani, ca cine altcineva le poate dori bine rusilor?
                    Revenind la Grecia, invatati fratilor chineza si fiti atenti ca odata cu economia, se duce si democratia. Lasati-i dracu pe nemti si frantuji, ca nici aia nu-o duc pe roze. Puterea economica e-n est si va migra spre vest ca sa va salveze si sa va ocupe. De unde, palaria mea, sa va mai imprumute bancile europene, care chitaie dupa banii deja dati? Va trebuiesc mii de miliarde ca sa iesiti din gaura in care v-au bagat politicienii autohtoni si criza mondiala. Evident ca macedonenii, albanezii, turcii si rusii se vor linge pe buze, in asteptarea unui nou razboi civil care sa decimeze biata Grecie. In fond, istoria, ca si menstruatia, e ciclica.
Sa speram ca grecii vor fi mai destepti decit interesele unor vecini, mai apropiati sau mai rusi. Still, watch for the chinese, guys!

Read Full Post »


Intrucit am cam intuit-o, dupa cum se poate vedea in poezia din finalul postului, nu ma surprinde propunerea Angelei Merkel: tarile membre UE care fac excese bugetare sa-si piarda suveranitatea.  Führer-ul tot führer, dar mult mai inteligent. Ba mai mult, de data asta, totul are si ceva sens. Adica, „daca nu esti capabil sa nimeresti gaura, ca-ti tremura mina, ti-o potrivesc eu”. De fapt nu era greu de imaginat ca asta era scopul unionizarii. Istoria ne-a oferit o gramada de exemple, mai africane, mai sud-americane si chiar mai est-europene de impotenta politico-economica a vasalilor ajunsi suverani. In aceste conditii, nu era firesc ca un cap de führer („lider” in germana) sa-ncerce un mic führerism? Ba era. Si pentru ca vasalitatea impusa n-a prea dat roade, atunci s-a recurs la vasalitatea liber consimtita. Ce se stia, e ca toti vasalii viseaza la suveranitate, dar se mai stia si bancul cu barbatul care alearga toata viata dupa pizda si cind in sfirsit o prinde, isi baga pula-n ea. Tot asa si cu suveranitatea pe care multi fosti vasali au tratat-o cu incompetenta politica,  coruptie maxima, dezastru economic, insecuritate si multe alte beneficii la care in mod sigur nu visasera in timpul vasalitatii. Cind a aparut idea globalizarii, multi lideri trogloditi au privit-o ca pe-o alta sursa de venituri. Si nu s-au inselat, pentru ca din ajutoarele primite, au facut tot ce stiau ei mai bine, adica si-au burdusit conturile personale, si-au cumparat yahturi si proprietati la Corbeanca si Monte Carlo, si-au ales copiii in functii europene si amantele in cele ministeriale si s-au plins de hotiile altora. Pai si atunci ma-ntreb, desi cunosc raspunsul, de ce mortii ma-sii sa nu le dai in cap? Si daca poporul, caruia-i curge vasalitatea-n vene, nu-i capabil sa-si aleaga lideri care sa le garanteze suveranitatea, nu-i normal sa le dai ceea ce merita, sub forma de ajutor? La drept vorbind si liderii tot din poporul respectiv fac parte si in general il reprezinta cu fidelitate, ca doar poporu-i alege. Evident ca orice popor de trogloditi are si o minoritate intelectuala care contine o minoritate competenta, care la rindul ei contine o minoritate bineintentionata. Dar astia de pe urma se pierd in duiumul de majoritati. Asa ca per total, tot o tara de basesti, videni si boci suntem si in vasalitatea nostra, ne place sa credem ca suntem suverani.

Io-te ce spuneam prin 2006 si tot pe blog

Abajur

Oakville 1 June 2006

 

 

Ma invirt ca leu’n cusca, plictisit si fara chef,

Rasucind de zor stiloul in capacu-i de sidef.

Telefonul nu mai suna si e liniste-n birou,

Nu-mi mai arde de nimica, nici macar de-acel stilou.

 

Ochii-mi ratacesc, alene, peste lucruri imprejur,

Dar mi se opresc o clipa, pe-nvechitul abajur.

S-a ingalbenit saracul in caldura de la bec,

Care-l coace noaptea-ntreaga, cind il uit aprins si plec.

 

Parc-avea pe el o harta, amaritul trunchi de con,

Dar e estompata toata, lumea-n harta de carton.

Se mai vad mari si oceane si-al pamintului contur,

Dar tari, disparut-au toate cu hotarele din jur.

 

Cu ast gind ma duc spre baie si cind ies de la spalat,

Ma intorc sa vad iar harta, in papuci si in halat.

Oare-asa, globalizarea, pe Pamint sa aibe loc,

Toti sa disparem ca natii, arsi intr-un politic foc?

 

De la cin’sa ni se traga, vine oare de la nemti?

Ca au mai avut ei lideri, paranoici si dementi.

Si-n conceptul filozofic, care Nietzche-n cap l-a copt,

S-au crezut pe sine Zeii, anilor treizeci si opt.

 

Tot asa poate si-acuma, a gindit vre-un venetic,

Lumea sa globalizeze, devenindu-ne tatic.

Aste becuri radiante cu capuri pline de vid,

Abajurul tot l-ar arde, daca altii nu le-nchid.

 

Zic c-o fac ca sa ajute si sa scoata din namol,

Pe toti cei din lume-a treia, cind de fapt ei vor control.

Si noi stim cum vine asta, c-am mai asteptat o dat’

Sa ne-ajute Sam Unchiasul, ce mai rau ne-a ingropat.

 

Cine oare-o lua puterea Europei Uber Alles,

Vreun scolit din romanime sau un deutsche nationales ?

C-asa-i viata pe planeta de sub cerul de azur,

Unii-au lumea la picioare, iar cei multi pe abajur.

Read Full Post »