Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘suflet’


Inrucit la postul precedent nu s-a dat un raspuns clar si satisfacator, am decis de unul singur si-n unanimitate de voturi sa schimb formularea. Astfel am decis sa scot religia din ecuatie, pentru ca, dupa cum stiti, cind vine vorba de religie, fug toti ca potirnichile. Nu chiar toti, dar majoritatea. Nu prea inteleg de ce religia e un subiect tabu, dar nici nu ma preocupa. Insa mie, personal, ingradirea oricaror libertati, fie si liber-consimtita, imi repugna si de aceea refuz s-o accept. De ce si cea liber-consimtita? Pentru ca denota, supunere, prosternare, umilinta, trasaturi pe care le dezavuez.

Asadar, intrebarea, la care-mi voi expune si propriul punct de vedere, ar fi:

Presupunind ca ar fi posibil transplantul de creier, considerati ca beneficiarul va continua sa aibe acelasi mod de gindire, aceleasi sentimente, acelasi discernamint, aceleasi cunostinte, aceeasi inteligenta, aceleasi trairi, aceleasi convingeri, acelasi suflet ca cele pe care le avea cu propriul creier sau le va capata pe cele ale donatorului?

Eu cred ca totul va fi bulversat. Cred ca beneficiarul va prelua creierul cu tot ceea ce e inmagazinat in acel creier. Mai mult, am convingerea ca va deveni persoana donatorului din punct de vedere psihic si hai sa spunem, sufleteste, si asta pentru ca, in acceptiunea mea, sufletul e o carte de chimie care contine diverse combinatii chimice a caror rezultanta sunt emotiile si trairile. Evident ca, in acest caz, chimistul se numeste Creier. Si daca domn creier da coltul, nici „sufletul” nu are cum s-o tina-nainte.

Poate de aceea nu inteleg de ce se spune ca sufletul ar fi localizat in cutia toracica. Sau mai exact, in inima. Evident ca inteleg ce-i aia metafora si ca „a gindi cu inima, nu cu mintea” e doar un fel de-a spune, dar mai toti cind vorbesc de suflet duc mina la piept, nu la cap. Ca emotia iti poate afecta respiratia si cum plaminii sunt in piept, e posibil ca acolo sa simti golul, e adevarat, dar nimeni nu se vaita de plamini si nici nu-i considera lacasul sufletului. In aceeasi nota, emotiile pot afecta si bataile inimii, dupa cum bine stiti, dar asta nu inseamna ca acolo se afla vreun suflet dolorant.

Bun si acum dupa divagatia toracica, sa spun si ca in cazul unui transplant de inima persoana ramine,  cu sufletul initial, deja demonstrata, si asta pentru ca poseda acelasi creier. Daca,insa, ar poseda aceeasi inima, dar alt creier, situatia ar fi cu totul alta, asa cum am precizat mai sus.

V-astept opiniile cu interes si pina atunci va ofer, spre recitire si reflectie, „Nimicul absolut”

https://v2valmont.wordpress.com/2009/03/11/nimicul-absolut-reloaded/

 

Anunțuri

Read Full Post »


De-a lungul si de-a latul vietii, am avut ocazia sa discut cu multa lume informata. De la ei am aflat pina si ce e imposibil de aflat, si anume ca oamenii, adica noi, ne ducem viata pe doua planuri independente unul fata de celalalt. Cu alte cuvinte, psihicul sau sufletul sau cum vreti voi sa-l numim, ar continua sa existe si dupa moartea totala a corpului. Astfel creindu-se un stoc de suflete care, spun tot ei, ar fi distribuite in mod aleator noilor nascuti prin asa-zisul proces de reincarnare.

Pina aici ne-am cam luminat, vreau sa spun dumirit, dar zic sa ne dumirim in continuare si sa vedem in ce fel ne mai poate lumina, obscurantismul. Pe scurt, corpul e dependent de suflet, doar sufletul e independent in raport cu corpul. Deci, toate corpurile umane sunt obligate sa adaposteasca un suflet care nu le apartine. Un suflet care a apartinut in trecut si altor fiinte umane sau care, dupa alti „clarvazatori” a apartinut diverselor forme de viata cunoscute, cu exceptia plantelor. Interesant e, ca desi, spun ei, sufletul se poate reincarna si in alte forme de viata, tot ei vin si spun ca doar oamenii sunt posesori de suflet, afirmatii care se cam bat cap in cap, ca berbecii.

Mai departe, ca povestea e mult mai pasionanta decit orice Joule Verne care v-a trecut prin mina. Deci, dupa asa zisul purgatoriu sau judecata de apoi, sufletele sunt indrumate spre destinatii diferite. Dar sa nu credeti ca judecata e complicata, ca aia n-au timp de vrajeli avocatesti ca pe Pamint. Nooo. Acolo e simplu. Crezi in Barosan, o iei in sus. Nu crezi in Barosan, o iei in jos. Adica ce poate fi mai simplu de-atit? Bun, asadar sufletele ajunse-n iad, spun „cunoscatorii”, vor fierbe-n oalele cu catran pe tot restul vietii lor … moarte si intrucit asta le e osinda, n-au cum sa se mai reincarneze si vor ramine pe mai departe sa dea gust bun catranului. Altfel spus, alea se duc dracu si la propriu si la figurat.

Si uite asa ramin disponibile pentru reincarnare numai „premiantele”. Dar asta ar conduce la concluzia ca toti oamenii in viata au suflet bun, pentru ca de-a lungul miilor de ani, sufletele pacatoase au ars in iad si numai cele virtuase au ramas sa insufleteasca noii nascuti. Pai si atunci, de ce ne mai sperie astia cu iadul lor? Vai ce fiori ma strapung la gindul ca am suflet bun si voi sfirsi in rai! Totodata si in mod firesc, se poate spune ca toti criminalii sunt buni la sufet, intrucit sufletele pacatoase au fost incinerate de draci.

Problema e ca sunt ateu. Si vedeti voi, aici e buba. Pai cum de exista atei, daca am fost „umpluti” numai cu suflete credincioase, alea venite direct din rect. Pardon, din rai. Dar daca ne uitam la mafioti, la cruciati, la inchizitii si la fanatismul actual, credinta n-are de-a face cu bunatatea sufleteasca, ba din contra. Asadar, cine dracu se reincarneaza si pe ce considerente?

Nu-i asa ca totul se leaga? Daaaa! E o placere sa intelegi de cita intelepciune dau dovada cei care au reusit sa patrunda, cu puterea mintii, tainele  impenetrabile ale universului. Univers care in curind, peste doar 250 de milioane de ani, va implini frumusica virsta de 14 miliarde de ani pamintesti. Amintesc acest detaliu pentru a putea evalua forta de penetrare a mintii omenesti in dezlegarea tainelor universale. Sincer v-o spun, e de speriat.

Stiu, stiu, nu va mai obositi sa-mi spuneti ca tratez superficial problema, cind ea e de-o profunzime incalculabila in conditii terestre. O fi ea superficiala, dar e mult mai logica decit toate profunzimile imaginatiei unora, zic eu.

E si acum, pentru ca ne-am lamurit cum e cu planurile alea independente si cit sunt ele de independente, voi expune si parerea mea, care oricum poate fi dedusa din sarcasmul celor afirmate pina acum. Din punctul meu de vedere, acel „suflet” e un complex de stari emotionale. Fizicul, mai exact, creierul, fiind generatorul acelor stari emotionale se poate conclude ca daca fizic nu e, nimic nu e, nici macar acel suflet … candriu, vorba lui Fintesteanu.

Dar asta-i doar o parere si-mi apartine. Evident ca n-as baga mina-n foc sau in catran clocotit ca reprezinta o realitate, dar din punctul meu de vedere, e mai logica decit fabulatia cu independenta unilaterala a acelor planurilor.

 

Read Full Post »


Aud pe multi spunind ca „nu conteaza virsta, atita timp cit te simti tinar” si m-am tot intrebat „cam care-i vrajeala cu aceasta tinerete prelungita?” Spun vrajeala pentru ca numai o vrajitorie te poate mentine tinar pe dinauntru, dupa ce ai trecut cu mult de pragul tineretii.

Si intrucit am incercat sa inteleg, am ajuns inevitabil la intrebarea, „oare ce defineste tineretea?” Exuberanta? Poate, desi sunt multi tineri mai posaci decit adultii. Inconstienta? Poate, desi sunt multi adulti dusi cu pluta. Temperamentul sangvin? Poate, desi multi tineri sunt mai limfatici decit limfa. Activi? Se poate, desi multi sunt mai puturosi decit parintii. Temerari? Poate, dar asta tine oricum de temperament si nu mai reiau. Dornici de cunoastere? Poate, dar din cite stiu sunt mai multi adulti care citesc, avizi de cunoastere, decit tineret. Petrecareti? Hai-da de! Pai daca astia din ziua de azi sunt petrecareti, inseamna ca noi, tinerii anilor ’70, care dansam ore-ntregi, seara de seara prin discoteci, ce draci eram, lacuste?

In fine, ce vreau sa spun e ca n-am ajuns la nicio concluzie. Adica ce trebuie sa faca omul pentru a se simti ca la 20 de ani? Spagatu’? Sa fumeze, sa bea, sa danseze, sa-si dea demisia, sa divorteze si sa „zboare” din floare-n floare pina-n fund la taxatoare? Ca daca e vorba de pofta de viata, cred ca asta creste exponential cu inaintarea in virsta. Sau ma-nsel?

Asa ca trebuie gasit acel ceva care te poate face sa te simti ca la 20. Vederea nu e, sigur si nici trezitul cu noaptea-n cap. Doar daca nu cumva…..

M-am prins.  Aia de 70, care sustin ca se simt inca tineri, se refera strict la frecventa si durata sexului. Pai ce altceva? Sau poate doar a libidoului, desi dorinta fara finalizare e ca nunta fara mireasa. Acum inteleg de ce doamnele sunt in general cele care pretind a se simti inca tinere. Pai ce au ele de facut la 70, vorbind in termenii Kama Sutrei, altfel decit faceau la tinerete? Mai nimic. Dar noi, saracutii de noi, daca pompa da rateuri, ce draci de tinereti sa mai simti si unde? Unii zic ca-n suflet. Dar cum? Ca pina si sufletul ti se rupe cind se caleaza motorul. Si poate d-asta n-am auzit prea multi barbati, sariti in barca seniorilor,  pretinzind ca se simt inca tineri. Or mai fi ei tineri, lunar, ca pensia, dar sa nu-mi spuna ca tighelesc la foc continuu, asa cum se intimpla odata, ca dracu-i crede.

Bun, deci incercind inca o concluzie, as zice ca te poti simti tinar pe plaiurile ninse ale senectutii, functie de obiectul care ti-a fost harazit sa-l porti la confluenta picioarelor. Daca e scoica, e de bine, dar daca ai fost dotat cu pendula, te simti cu 14 ani mai batrin decit buletinul, indiferent de cite ori iti vopsesti parul pe saptamina, si cit de strimti iti porti pantalonii pe cur. Indiferent daca te duci la concerte rock sau petreci pina spre ziua in sprituri. E adevarat ca ar mai exista bulina albastra, doar ca aia te poate duce direct in tineretea vesnica, ceea ce e greu de crezut c-ar putea constitui o dorinta a pendulelor. Rezumind, as spune ca pendulele nu pot pretinde ca se simt ca-n tinerete, chiar daca „sea food”-ul e inca-n menu-ul lunar. Asta pe linga faptul ca remarca „vai ce suflet tinar ai”, te face sa te simti mai batrin decit esti.

Read Full Post »