„Neicusorule, vorba e, eu cu cine votez?”
De fapt, dilema cetateanului turmentat din „O scrisoare pierduta” a devenit dilema pietonului neturmentat dintr-o democratie aproape pierduta. Si uite asa am pus-o si de-o versificatie.
Acum, dupa ce Antonescu a spus pass, nu prea mai ai de unde alege, desi multi il vad inscaunat pe Iohannis, iar Antena 3, pe Ponta. Parerea mea, total neinfluentata de vreun sondaj de opinie, e ca Iohannis n-are nicio sansa in fata lui Ponta, mai ales daca deschide gura, pentru ca omul e pe jumatate mut, comparativ cu guralivul Victorel. Si hai ca la mutenie se mai poate umbla, dar Klaus nu e nici carismatic, trasatura atit de necesara in alegeri de orice fel. De cite ori apare pe la teveuri, am impresia ca tocmai i-au murit parintii, ca nevasta a avut un avort spontan si ca unul din copii a ramas repetent. Mi se pare un tip posac, inchis in sine si lipsit de talent oratoric, indispensabil unui politician, in general si unui candidat la presedentie, in special. Pentru ca daca n-o ai cu papagalul, pentru a convinge electoratul care in mod natural nu-ti apartine din punct de vedere ideologic si care apreciaza mai mult forma, decit continutul, atunci poti privi alegerile la televizor, ca mine. E foarte adevarat ca nici nu l-am ascultat prea mult pe acest nemtalau, dar din cite a mormait pina acum, nu mi se pare a fi acel catalizator, motivator, acel orator inflacarat care sa adune oamenii in jurul lui si care sa dea cu Ponta de toti peretii, in confruntarile electorale. Antonescu ar fi fost altceva, de fapt asta cred ca l-ar fi tinut pe Ponta tintuit pe pereti ca pe muste.
Totusi, tinind cont de spusele lui Quintus, care afirma ca Antonescu are mari sanse la prezidentiale, numai si numai daca-si da demisia imediat de la presedentia partidului, asa dupa cum am vazut ca s-a intimplat, gindesc ca renuntarea ar putea fi de fapt o stratagema politica cu efect intirziat. Cit de intirziat, nu stiu, dar n-ar fi exclus ca partidul sa fi pus la cale aceasta miscare pentru a-l scapa pe Antonescu de haitasii Antenei 3 si ai PSD-ului. In fond acum Antonescu poate fi mai activ ca oricind, fara a-si atrage latraturile pesedismului, el fiind doar un pieton. Evident ca in acest caz, Iohannis ar fi momeala la care Gidea, Dragnea, Ponta si Ciutacu sa puna botu’, lasindu-l pe inofensivul Antonescu sa-si sporeasca popularitatea in liniste. Asta cred ca ar fi o mutare demna de Kasparov si daca a fost gindita de ambele partide, atunci PSD-ul ar arata la alegeri ca o Udrea abandonata de BaSecu.
In fine, oricare ar fi epilogul epopeei „Antonescu-Presedinte”, eu cu familia Ponta nu voi vota nici daca ar ajuta-o pe Dinamo sa ia Campionatul. El saracutul bate cimpii cu serviciile secrete si laboratoarele de format presedinti, dar in sinea lui isi doreste sceptrul mai mult decit si-o doreste pe Daciana la Bruxelles si pe Udrea-n pat (abandonata de BaSecu, dupa cum spuneam in paragraful precedent).
Nu stiu de unde a aparut acest Ponta, dar l-a depasit cu mult pe Basecu la capitolul totalitarism prin nepotism. Asta pentru ca atita timp cit BaSecu a incercat in zadar sa scoata un politician din timpa de fie-sa, Ponta s-a inconjurat de intreaga familie. Socru Sirbu-Senator; Nevasta Daciana- Europarlamentar; Nasu Oprea – Ministrul Apararii; Nasu Maior – Ministru SRI. Ca sa nu-i mai punem la socoteala pe Voiculescu cu Antenele si pe Ghita cu Romania TV.
Pai si atunci ma intreb, ce i-ar mai trebui pentru a detine toata puterea Romaniei „en famille”? Presedentia. Cam cum ar suna, Ponta Presedinte, Sirbu, Prim Ministru, Daciana, purtator de cuvint, Ghita la Interne, Maior la SRI si Oprea la armata? Este c-ar fi ca-n Congo?
Asa ca, Antonescule, tu singurul nepatat, neacuzat, necercetat, neanchetat si de aceea netolerat, fa cumva si candideaza ca sa aibe si pietonii cu cine vota, ca mare-i penuria de integritate si demnitate in rindul politicului, neicusorule!
VatiClanul Papal 