Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘strategie’


Citind titlul ati gindi „adica ce-o vrea asta sa spuna?” Pai asta si doresc sa va povestesc, asa ca nu sariti ca fata mare-n schimbatorul de viteze. Deci, impotriva bunurilor mele obiceiuri, ma pune dracu sa vizionez un film. Unul mai retro. Cum se numea? Habar n-am. Ce trata? Pai cum sa va spun? Te putea trata foarte usor de calm, de liniste, de echilibru interior, de pofta de viata si de alte citeva „afectiuni”, nocive sistemului nervos central. Dar tinind cont ca nu sunt vreun cinefil, n-am sa ma lamentez ca servitoarea careia-i lipseste militarul dintre picioare. Revenind, as spune ca desi era un film de acum vreo doua-trei decenii,  subiectul poate fi considerat, inca,  de actualitate.

Si iata despre ce e vorba. Un profesor psihopat ajunge sa fie obsedat de una din studentele lui si s-o urmareasca, ajungind sa ucida pentru a-si atinge scopul. E, cam asta a fost tot, dar nu va impacientati, urmeaza detaliile. In ce scop o urmarea, nu reiese foarte clar, dar eu am ajuns la concluzia ca nu dorea sa-i faca vreun rau. In sfirsit, e bagat la bulau, de unde reuseste sa evadeze. Pina aici, nimic iesit din comun, din pacate, dar acum urmeaza ceea ce eu consider a fi o lipsa acuta de calcul aritmetic elementar.

Cind toata lumea stia de ce e animalul asta in stare, in loc sa incerce sa-i intinda o capcana in care sa cada, sa-si rupa gitul, ei se hotarasc s-o protejeze pe fata, adoptind o atitudine ostila fata de bolnavul fugitiv, incercind sa-i suprime orice posibilitate de-a o intilni pe subiecta. Bun. Nu spun ca nu-i o actiune laudabila, dar cu ce pret?

Filmul se termina cu bine pentru fata si cu funeralii pentru sapte alte persoane, injunghiate cu salbaticie de psihopat. Doua bune prietene, prietenul uneia din ele, prietenul subiectei, doi angajati ai unui hotel si un politist. Daca facem un calcul, la rece, ajungem la concluzia ca de fapt actiunea de salvare a unei vieti s-a transformat in una de curmare a altor sapte. Ba mai mult, nu se stie daca viata fetei era in pericol, asta ca agravanta, pentru ca nu reiese de niciunde ca dementul ar fi vrut s-o casapeasca.

Din nefericire, astfel de actiuni se petrec aproape zilnic si in intreaga lume. Militari, pompieri, salvamontisti, salvamari, politisti si civili murind pe capete pentru a salva o persoana care, culmea, de cele mai multe ori se baga cu buna stiinta in situatii limita. De cite ori n-am vazut prin filme ca dintr-un rescue team mai ramine unul singur si asta doar ca sa salveze un prizonier? De cite ori n-am auzit la stiri de pompieri morti in actiuni de salvare a vreunui betiv sau sinucigas care a adormit cu gazul deschis si ferestrele inchise? Si exemplele pot continua.

Stiu, n-ar fi etic sa nu incerci sa ajuti pe cineva a carui viata atirna de interventia ta. Intrebarea e, a pune in pericol multe alte vieti cu scopul de-a salva una, nu tine tot de-o etica? Ba eu zic ca da. De-o etica si de-o aritmetica. N-ar fi mai bine sa gasesti alte cai de a solutiona problema? In cazul de fata, de ce nu l-a acceptat pe nenorocit, ma refer la fata, doar pentru a-l atrage intr-o capcana in care politia sa i-o traga la lingurica? Se poate spune ca nu aveai cum sa stii ca sapte vieti vor fi jerfite pentru a salva una, dar tinind cont de faptul ca era vorba de un psihopat, mi se pare ca era cam la mintea cocosului de ograda, care-i mai timpit decit ala de munte. Pe de alta parte, hai, n-ai facut-o de la inceput, dar cind vezi ca oameni nevinovati mor, schimba neica strategia, nu te crampona pe-o timpenie care ucide.

Pina la urma, nu cred ca exista cineva care sa spuna cu certitudine ce e etic si ce nu. E normal sa trimiti un om sa salveze 50, sau mai normal e sa trimiti 50 sa salveze unul, stiind ca posibilitatea ca nimeni sa nu se mai intoarca, e absolut reala?

Una peste alta, declar sincer ca aritmetica astora mi se pare o stiinta total inexacta. Poate de aceea are ca sufix  „etica”

Read Full Post »


De rusine s-o scriu integral, am preferat punctele de suspensie. Desi la drept vorbind, exact ceea ce-am suprimat caracterizeaza acest troc nascut din ambitii paranoice.

Pe de alta parte, titulatura acestei adunaturi de nenorociti este neconforma cu realitatea actuala. Dar neconforma rau si pe fata, ca mai toate mitomaniile mitomanului care minte si din priviri (?!?)

Adica cum „populara”, coane Fanica? Popularitatea cui, ca aia de-au format acest partid comunist de „dreapta”, sunt mai putin populari decit mine. Sau poate ca in intelepciunea lor de tabla, tabla de 2 negalvanizata, or fi decis ca aceasta Miscare sa fie a poporului, ei considerindu-se reprezentantii acestuia. Numai ca ei nu reprezinta pe nimeni, desi asta le e dezideratul de credinta „recunoastere cu orice pret”. O haita jalnica de Lapusneni, carora le-a scapat puterea printre degete si pe care incearca s-o redobindeasca pe orice cai. Si cum o cale demna si onesta nu i-ar fi ajutat, au recurs la ce stiu ei mai bine sa faca, maidanisme.

De fapt asta este o continuare a deprinderilor capatate de pe vremea cind toti sugeau din tita PDL-ului. De atunci au incercat sa insele poporul, ba schimbind culoarea reprezentativa a partidului, ba sigla, ba pe ma-sa, ba pe tac-su, incercind sa-i prosteasca in continuare pe cei ce-i alesesera. Numai ca lumea le ceruse sa-si schimbe naravul, nu parul si nici culoarea lui. Nu asta e si cazul BaSecului care s-a declarat stalinist de la inceput, afirmind mai apoi ca nu are ce sa schimbe in comportamentu-i satanist.

Ei bine, la aceeasi strategie de inducere in eroare a maselor asistam si in momentul de fata. De fapt, tactica asta de plutonier adjutant e foarte usor de intuit, trebuie doar sa gindesti. Cam tot ce a facut BaSecu de cind a cazut in dizgratia populara a avut drept scop aruncarea pisicii moarte in curtea vecinului, vecinul fiind PDL-ul, al carui control il pierduse definitiv. Prin aceasta scindare s-a incercat evident pasarea intregii responsabilitatii pentru nenorocirile facute de-a lungul anilor de domnie.

„Uitati oameni buni, vedeti, toate relele s-au petrecut din cauza echipei de corupti cu care m-a blagoslovit Partidul. De aceea si de dragul poporului ma despart de ei si imi iau cu mine doar pe cei destoinici, nepatati, incoruptibili si onesti, asa ca mine” Cam asta cred eu ca zace-n mintea delicventului si de aceea si-a luat cu el toata crema delicventei pedeliste. De fapt, fara a ma pretinde vreun oracol, intuiesc faptul ca acelasi scenariu i-l pregateste si lui Ponta, dar cu rabdare, dulcegarii si junghere bine ascutite.

Si inca ceva, sunt convins ca ii va reusi intr-o oarecare masura aceasta strategie mirsava. Se vor gasi destui sa-i dea in continuare credit si el stie asta. Si cu cit Ponta se discrediteaza mai mult si de unul singur, cu atit ii vor creste lui actiunile, chiar daca nu in rindul suporterilor USL-ului, cel putin in al celor care i-au intors curul, atit lui cit si celorlalti. De basisti n-are sens sa vorbesc, aia nu mai trebuiesc manipulati, intrucit raspund orbeste la orice comenzi, basecuriste sa fie.

Read Full Post »


Stiinta spune ca n-au constiinta, biserica spune ca n-au suflet iar taranul ca-s dobitoace. Pina aici vad ca toata lumea e la unison. Ei da, dar vezi ca pe linga toata lumea, mai sunt si eu, Gigli buze reci. Iar eu ma pun contra, sustinind ca animalele gindesc si sunt dotate cu inteligenta si chiar simtiri.

Cum nu cred in chestiunea cu sufletul si-n independenta lui fata de creier,  am sa-l numesc capacitate sentimentala. Ei bine, eu consider ca aceste „dobitoace” poseda aceasta capacitate. Poate nu toate si poate la un nivel primitiv, dar nu pot fi de acord cu faptul ca toate actiunile lor sunt puse pe seama instinctelor si a reflexelor conditionate. Cu atit mai mult cu cit s-a demonstrat ca exista, indubitabil, modalitati de comunicare intre indivizi, iar comunicarea inplica intentie,  intentia implica decizie care la rindul ei implica analiza si uite cum ajungem la judecata.

Mult mai interesant mi se pare insa faptul ca exista o multitudine de semnale, functie de situatie. Ori asta presupune analiza si  interpretare. Probabil ca exemple ar fi enorm de multe, incluzind inteligenta si sentimentalismul canin de care sper ca nu se mai mira nimeni, dar care sunt totusi puse pe seama unor reflexe si automatisme dobindite. Si as zice ca unele poate sunt, dar nu toate.  Hai sa spunem ca un ciine e dresat si prin dresaj s-ar explica oarecum comportamentul, desi cind scinceste de dorul stapinului nu vad la ce dresaj ne mai putem referi.

Dar atunci cum am putea explica comportamentul salbaticiunilor? Si as vrea sa ma refer la orca, balena ucigasa sau mai corect spus, ucigasa  balenelor. Am vizionat mai multe clipuri referitoare la acest mamifer extraordinar. Un killer perfect care recurge la anumite strategii, demne de orice Napoleon uman si care, dupa parerea mea, nu pot fi doar instinctive. Iata mai jos un astfel de atac extrem de inventiv  dus la capat cu ingeniozitate si exactitate, in care o familie de orca analizeaza, se organizeaza, creaza conditii, indepartind banchiza de celelalte bucati de gheata si pornestre atacul la un semnal, intr-o sincronizare perfecta. Notati faptul ca aceasta modalitate de vinatoare nu este una comuna, dupa vreun program inregistrat in acidul lor dezoxiribonucleic. Problema si mai socanta apare abea dupa reusita atacului, cind tinta atacului, foca, e lasata sa revina pe banchiza de gheata, ceea ce denota faptul ca asistam de fapt la un antrenament al puilor de orca in vederea unor viitoare situatii similare. Asta insa nu explica compasiunea fata de viata  materialului didactic. Faptul  mi se pare a fi exceptional pentru un animal feroce care consuma 250kg de carne pe zi si care teoretic nu stie ce-i mila sau recunostinta. Sau stie? La fel de exceptionala mi se pare disciplina si intuirea efectului strategiei. Veti observa ca dupa ce produc valul, vor astepta pe partea opusa a banchizei, ca prada sa le pice-n  „laba”  Orca constientizeaza valurile produse si efectul lor asupra prazii. De asemenea stie si citi membri ai familiei sunt necesari pentru ca valul provocat sa aibe forta suficienta spulberarii focii de pe banchiza. Acest atac este in mod sigur gindit. Pentru ca una e sa fugi ca turbatu’ dupa prada, s-o prinzi si s-o sfisii si cu totul altceva sa aplici o strategie ingenioasa ca cea care urmeaza

Iata alta situatie  in care nu mai e vorba de antrenament ci de vinatoare pe bune si de ceva amuzament, urmat de acelasi gest surprinzator de recunostinta.

Veti spune „pai bine bai papa, dar orca are un geamantan de creier in cap, evident ca te poti astepta la fo traznaie omeneasca din partea ei” Bun, hai atunci sa trecem la animale cu creier cit nuca, mai precis la pasari. Ce spuneti de asta care gaseste o solutie ingenioasa de a-si insusi hrana? Cit e instinct si cit gindire?

Alta care nu numai ca foloseste o unealta, ceea ce e in sine formidabil, dar o si adapteaza scopului propus.

Si inca un exemplu de adaptabilitate si inteligenta in folosirea noilor conditii de trai,  in avantaj personal, de data aceasta la pasari absolut libere, nu in captivitate.

Si asta n-ar fi tot. Am vizionat cu multi ani in urma un clip cu o pasare care se dadea ranita indepartindu-se schiopatind de cuib pentru ca un serpisor doritor de oua sa nu i le manince. Pina aici totul e OK, desi de unde stie pasarea ca un animal ranit e o prada mai uroara si ce instinct ii spune cum sa mimeze acest lucru? In sfirsit, vaca de sarpe cind vede prada mai mare, se bucura ca un bou si se ia dupa pasare, uitind de ou. Numai ca intentia pasarii nu e sa indeparteze pericolul, ci sa-l distruga. La orice pasare te-ai astepta sa-l astepte pe domnul sarpe la un colt de cucuruz si sa-l ciocaneasca-n capul ala urit si prost pina-l dezmembreaza in partile lui componente. Numai ca pasarea asta e mult mai smecherita. Asteapta tiritoarea si se lasa incolacita de ea pina la un moment dat cind deschide brusc aripile rupindu-i idiotului coloana si lasindu-l lat in drum. E, asta nu-mi mai suna mie a instinct. Adica ce instincte-i spun inaripatei ca sectionarea coloanei echivaleaza cu paralizia si evident exterminarea reptilei? Hmmm, asteia cum dracu sa-i spunem, ratiune instinctiva sau instinct rational?

Read Full Post »