Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘somon afumat’


Ca sexul se gustă, știați și dacă n-ați aflat-o încă, ar fi timpul s-o descoperiți, și nu online, ca online-ul denaturează realitatea. Dar ca si gustarile pot fi sexoase, știați?

Știați, nu știați, eu vă asigur că pot. Asta nu inseamnă că veți intra instantaneu în erecția mult dorită, deși nici asta n-ar fi exclus. Dar vă vor veni idei si nu în legatură cu mersul trenurilor. Evident că dacă imaginația doarme pe ea, sansele de-a face orice fel de conexiune sunt minime, spre deloc.

Dar zic sa trecem la exemplificări. Și daca ati crezut vreun moment că va propun o „savarină”, v-ați inșelat. E vorba de o gustare mincabila. Gustarea de la 10.

Iată ce ar trebui să aveți la-ndemînă. Un morcov, un castravete (e vorba de legume nu de porecle), somon afumat, hîrtie de orez si thai sauce. Și vă mai spun, înainte de-a încărca pozele în ordinea procesului de producție, că apa în care puneți foaia de orez trebuie să fie caldă cit sa nu va opareasca cind o scoateti si ca foaia trebuie lăsată vreo 30 de secunde pînă devine moale, maleabila. Ca să vă fie mai ușor, tăiați legumele de marimi egale și apoi în fîșii subtiri, Julienne. Mai puteti pune, dupa gust, orice alte legume (ardei gras, …etc.) si ceva verdeața (mărar, coriandru, pătrunjel). In general se servesc cu bețisoare, dar merge și direct, cu mîna bine spălată, că oricum au dat toți dracii-n ele de mîini, de cît le spălăm împotriva Coronei.

Și dacă nu considerați că gustarea asta e sexy, întrebați-o pe cea căreia i-ați pregătit-o.

Read Full Post »


Ce-mi place mie la Breakfast-ul Pascal, e coloritul. Cromatica Pascala, venita dupa monotonia cromatica a iernii, e ca o binefacere pentru ochi, elevindu-mi buna dispozitie. Dar cam atit, ca in rest n-as spune ca e breakfast-ul meu preferat. De fapt, daca n-ar fi traditia, nu cred c-as minca vreodata combinatia asta careia-i cam lipseste gustul. Dar realitatea e ca daca-i traditie bisericeasca, nu poate fi decit austera, asa ca tac si-nghit incercind totusi si un personal touch.

Tot traditia mai spune ca brekfast-ul asta se serveste cind te intorci de la biserica. Problema e ca daca ar fi sa urmez traditia, nu l-as mai minca niciodata. Asta e si motivul pentru care l-am impins spre ore mai firesti breakfast-ului.

In privinta luminii, ce mi-e bricheta popii, ce mi-e bricheta mea? Asta una si a doua. Luminarii care sa-mi umple casa cu miros de funeral home, ii prefer becul, pentru ca la urma urmei, e vorba de lumina, simbolistica fiind irelevanta pentru mine.

De fapt, chestia cu lumina, ca multe alte rituri religioase, au proveniente pagine. Au fost doar adoptate de biserica dintr-o lipsa crunta de imaginatie si originalitate. Aztecii, dupa vreo lupta, omorau prizonierii, dar pastrau capeteniile. Si dupa ce le ofereau o cazare regala, condimentata si cu femei, timp de citeva saptamini, ii puneau pe o mare lespede de piatra si le deschideau pieptul, cam ca la operatiile pe cord. In interiorul toracelui aprindeau un foc. In acel moment, toate casele satului stingeau facliile care le luminau bordeiele.  Stafete aprindeau alte faclii din pieptul sacrificatului si imparteau lumina „proaspata” tuturor satenilor. Asa ca, vrajeala cu lumina sacra e doar un basm pe care-l tratez ca atare.

Dar sa revin la papa bun. Si pentru ca n-aveam drob, asa cum se obisnuieste, am inlocuit drobul cu prosciutto cotto, ca ce mi-e mielu, ce mi-e porcu? Tot animal. De fapt, pentru o mai mare varietate si pentru a fi in ton cu globalizarea, am propus si ceva somon afumat, un avocado si un fresh de grapefruit. N-a lipsit nici cafeau cea de toate zilele, ca nu se facea s-o sar tocmai la-naltare. In felul asta am mixat toate breakfast-urile Pascale, de la Cercul Polar si pina la Ecuator. Si n-as spune ca mi-a parut rau.

20200419_055153

 

Read Full Post »


Alt weekend, alta zi la birou. Si cind spun „birou” ma refer la bucatarioara mea, ca dupa cum se stie, ala-i hobby-ul meu, gatitul. Atit ala culinar, cit si cel vestimentar. Si de aceea ieri am participat la un triatlon. De unul singur, se-ntelege, dar spre surprinderea invidiosilor, am iesit pe primul loc. Ei da, se putea sa ies si pe ultimul daca musafiri nu m-ar fi felicitat pentru fiecare din cele trei probe. Prima a fost un rulou cu fajitas, somon afumat, avocado si salsa verde, executata de mine.

A propos, ati pus gogonele la murat? Ati pus. Si v-au mai ramas? Nu? Naspa! Eu l-am rugat pe amicul cu plantatia de rosii sa-mi aduca ce-a mai ramas prin aracii zgribuliti de frig. Si omul mi-a adus o gramajoara bunicica de gogonici, si mai mari, dar si mai mici. Asta pentru ca n-am gasit tomatillos pe la magazinele din vecinatate. Si uite asa, din gogonele, ardei de trei feluri, ceva usturoi, toate pirlite pe BBQ si date prin blender, am realizat o salsa verde de s-au lins pe degete, ca doar la alea puteau sa ajunga. Ba le-am dat un borcanel si pentru acasa.

Dar sa revin la restul triatlonului. Deci, ruloul respectiv a fost prima proba. A doua proba a fost o salata de caracatita cu caracatita (DA!), cilantro, bete de telina, ulei, lime, usturoi, sare si piper. A iesit meserie, exact ca aia pe care am devorat-o in Estoril, pe faleza. Mai ales ca i-am bagat si-o tequila, s-o acompanieze. Iar a treia proba a constat din doi scalops culcati pe un „pat” de alge, in propria cochilie. Pozele va asteapata ceva mai jos. La main dish nu am mai contribuit decit cu salata, pieptul de pasare umplut si cartofiorii la cuptor fiind executati de fetele de la pravalie. Dar trebuie sa recunoasteti ca salata e sexoasa si face toti banii. Sau macar o parte din ei.

Oricum weekend-ul asta a fost mai bine decit weekend-ul trecut cind a fost mai mult un pentatlon si tot de unul singur. Si culmea, fiind invitati la o aniversare dansanta, ar fi fost normal sa nici nu trec prin „birou”, dar stiindu-ma generos, bun la suflet si cu frica de Dumnezeu, (hai ca asta cu Barosanu e buna rau! LOL) sotia s-a gindit sa ma voluntarieze cu niscai preparate pentru petrecerea respectiva. Asa ca am dat fuga la unguri de unde am cumparat mezelarie, afumaturi si brinzeturi. La COSTCO pentru fasole si cartofiori pitici, in mai multe nuante. La Loblaws pentru flori si la LCBO pentru o sticla cu vin. Asta a fost alergatura, dupa care a urmat bucatareala. Adica doua platoruri cu mezelaraie si brinzeturi, un platou cu salata din fasole verde si un altul cu fasole batuta. Si evident, cartofi la cuptor, ca nu obisnuim sa-i mincam cruzi. Sotia a adus torturile, dar alea nu se pun, ca nu le-a compus nici ea, nici eu.

Ce au toate competitiile astea culinaro-sportiste cu batutul sotiei? Pai au, ca ieri m-am razbunat pentru pentatlonul de saptamina trecuta si am snopit-o-n batai … la canasta. Ca asta era motivul vizitei, triatlonul fiind doar o fita, ca doar nu era sa-i primim cu piine si sare.  E foarte adevarat ca dupa bataie ni s-a sugerat, in mod civilizat, de catre doamne, sa ne aranjam un culcus in garaj. Ce sa mai zic? Concluzia e ca femeile nu stiu sa piarda cu demnitate si fair play.

 

 

Read Full Post »


                    Curcanul m-astepta in frigider, mustind de nerabdare. Mi-l propusesem, dar uite ca m-am impiedicat de-un piept de rata, si cum acestei oratanii nu-i pot rezista, oricit ar macani ea de mult, m-am hotarit sa-l introduc in opera de arta culinara pe care urma s-o compun.

                    Ca uvertura, m-am gindit sa bag o punguta cu doi bani. De fapt, la bani am renuntat, avind fierul deja cam ridicat, inlocuidu-i cu doua alune si o picatura de got cheese.  Bine, acum sa nu va inchipuiti ca punga era chiar punga, dar am facut-o sa arate ca atare, din felii de somon afumat. Ca vorba-ceea, prezentarea are si ea rolul ei, pe care nu-l pot contesta decit necuvintatoarele .

                    Trecind la actul I, am compus o supa si pentru ca mai aveam ceva mazare in congelator, m-am gindit s-o pun de-o crema in care am introdus si-un bemol de cartof. Ceapa am calit-o cu ulei de masline in care bagasem la macerat ceva cimbru si busuioc pentru a-i da o aroma placuta.  Si pentru ca din mazare, ceapa si cartof ar fi iesit doar o pasta, am bagat in blender, treptat, stock de rata pina am obtinut consistenta dorita. Dupa ce mi s-a parut suficient de supa si de crema, am adaugat si citiva stropi de vodka pentru a-i da un kick si pot spune ca a fost o idee extraordinara. Pe linga kick, vodca mi-a dat si ideea de-a servi supa dintr-un shot de vodka, dar intrucit cele pe care le aveam in casa erau prea mici, am ales pahare de vermouth.

                    Si uite asa am ajuns la ultimul act in care, dupa cum spuneam, pieptul de rata juca rolul primadonei. Ca garnitura, am „confectionat” un sos de dovlecei si pentru culoare, am pus tot morcovei, ca si la supa.

Asa ca, pofta buna si nu uitati, „cooking is sexi”

Read Full Post »