Zari albastre, orizonturi rosii

N-am de gind sa fac vreo recenzie cartii lui Pacepa, dar discutindu-ma deunazi cu o mai veche amica, un gind mi-a fulgerat mintea. Si profitind de fulgerare, am decis sa-l astern pe … blog. Pentru ca, spre surprinderea unora, am fost inzestrat de genitori cu niscai gindire. Si pot spune, dupa zeci de ani petrecuti in cimpul gindirii, ca, in general, ajuta. Nu-i vorba, ajuta si-n particular, doar ca gindind, tragi concluzii, vrei – nu vrei. Si aici pot interveni neajunsurile pe care le voi discuta in acest „referat stiintific”.

Plecat din orizonturi rosii spre zari albastre, am constatat ca orizonturile nu erau chiar atit de rosii si nici zarile nu erau foarte albastre. O concluzie pe care unii o ignora. Altii incearca sa indrepte ce poate fi indreptat. Iar altul, adica eu, cauta scuze care sa diminueze efectele concluziei.

Pantru ca, dupa cum spuneam, privind din punct de vedere al spectatorului, nu al actorului, dupa rascoala din ’89, cind RO a scapat de acel socialism de cacat, multi „actori”, printre care si eu, au plecat spre acele zari albastre, din rau de socialism. Dar vai, tinind cont ca zarile albastre au inceput sa se inroseasca, s-ar putea concluziona ca am plecat nu de rau ci de dor de socialism, ala de care tocmai scapasem. Ca daca am fi ras-o avant la revolution, atunci se putea spune ca ne-am dorit un socialism cu fata umana sau gorbachevian. Dar asa, uite ca motivatia mi s-a oprit in git si nici ca vrea sa se lase rostita.

E foarte adevarat ca imediat dupa razmelita, cind multi „nostalgici” doborisera tablurile cu Nea Nicu pentru a le inalta pe cele cu Iliescu, sperantele unei noi orinduiri se cam naruisera, mai ales ca mineriadele comuniste anuntau „o revenire sub o alta denumire” (copy right in effect). Dar asta n-ar justifica, totusi, alegerea CSR (Canadskaia Socialisticiskaia Respublika). Mai mult decit atit, la acea vreme si la orice vreme, Canada era si este cam singura tara care da vize la foc automat si oricui. Da, dar asta putea insemna si ca ea, Canada, va fi prima unde orizonturile se pot inrosi intrucit populatia incepuse deja sa se inmulteasca in directii marxiste si nu pe cale naturala, adica pe cale de fut.

Trebuie totusi sa mentionez, intru propria-mi aparare, ca acum 30 de anisori, Canada nu era nici pe departe ceea ce este in ziua de astazi, tot asa cum nici US nu putea sa dea de banuit c-ar putea deveni vreodata o uniune socialista destinata colapsului. Dar uite ca imposibilitatile au devenit, intre timp, posibile si uite ca am cam halit-o, cu craci cu tot. Si poate c-ar fi fost previzibil inca de pe atunci daca as fi avut o minte joulverniana pe care, ca sa fiu sincer, n-o am nici in ziua de astazi.

Asa caci, ce-ar mai fi de facut in aceasta situatie care pentru mine si altii ca mine poate fi sintetizata printr-un simplu „déjà vu”? Dar cum de schimbat n-ai ce si cum sa schimbi atita timp cit capeteniile socialiste absorb tot mai multi doritori tuciurii de socialism, nu-ti ramine decit o singura solutie, transhumanta. Iarna in tarile calde si vara inapoi in socialismul canadez cu fata umana. Totusi, nu suna chiar rau, atita timp cit raul canadez e mic copil, comparativ cu cel american, cu conditia ca Mumia si adjuncta lui sa ramina pe mai departe la butoanele US. Pentru ca, dupa cum am mai afirmat, un cuplu prezidential mai inept si mai nenorocit ca asta nu cred sa fi existat vreodata pe Pamint si nici in toata Calea Lactee. E adevarat ca nici cu „I feel preaty” nu ma pot lauda, dar in mod sigur nu se compara cu Mumia americana.

Asadar, tinind cont ca-mi propun un du-te-vino temporar, inainte de-a o taia definitiv, as zice ca transhumanta e cam singura alegere logica. Ramine de vazut, intrucit nici lumea a treia, unde iarna-i cald si bine, nu e o solutie. Sau cel putin asta-i concluzia la care am ajuns vizitind tropicele. Ca nu stiu cum se face, dar toate tarile de cacat s-au inghesuit in zonele cu „climate control”, lasindu-i pe dezvoltati sa dirdiie in bunastarea lor.

Concluzionind, (concluziile astea devin exasperante) as spune ca pentru a nu te impotmoli intr-o multitudine de concluzii, probabil ca e mai sanatos sa actionezi instinctiv. E drept, riscul parerilor de rau e mai mare, dar si daca-ti pare rau dupa ani grei de gindire, sigur iti vei face rost de-o tesla (unealta, nu masina), ca sa nu mai transmiti si altora capacitatea de-a gindi profund si degeaba.

Read Full Post »

Pensia si pensionarul ei

Anul trecut a fost anul pe care l-am visat inca de cind m-am angajat. Si nu anul in sine, ca nu anul mi-l doream, ci evenimentul pe care-l continea. E foarte adevarat ca de munca m-am lasat acum trei ani, dar pensia am inceput s-o iau anul trecut. Insa cine crede ca am asteptat pensia, se inseala. Pensionarea, da, ca pensia aici, la Canada, e modica si are doar valoare de simbol. Ca daca la viata ta ai fost doar greiere, nu si furnica, ai supt-o direct in esofag. Si asta pentru ca guvernul canadez iti da atit cit sa nu mori foarte rapid, dar nici s-o duci cit ti-e s-o duci. Ca o paranteza cu caracter informativ, la Canada e mai avantajos sa fii refugiat decit pensionar. Logica e simpla. Refugiatul aduce taxe, pe cind pensionarul aduce pagube. De fapt cu taxele de pe spinarea refugiatilor si nu numai, plateste, pe linga multe altele, inclusiv salariile lor babane, si pensiile inutililor. Iar guvernul n-are voie sa piarda pentru ca el nu produce. 

Si poate de aceea guvernantii, in frunte cu poponarul francofon, au pupat toate icoanele budiste pentru pleasca de Corona care i-a m-ai usurat de pensionari. De fapt cred si nu stiu cam cit de mult gresesc, ca  izbelistea de care au fost lasate casele de batrini, a fost premeditata. Spun asta pentru ca don’soara Corona si-a manifestat preferintele geriatrice inca de la nastere. Cu toate astea in casele de batrini a fost macel. Si nu oricum. Pe fata si la lumina zilei. Cine dracu stie citi bani au economisit cu decesele „inutililor”?  Nu stiu sa spun, ca astia se bucura pe furis. Cind apar pe ecrane zici ca sunt bocitoare arvunite.

Bun, sa revenim la marmotele noastre. Da, mi-am dorit pensionarea mai abitir decit am dorit-o pe Charlize Theron. Asta nu inseamna ca n-as mai vrea sa fiu din nou de 25 si s-o iau da capo? As vrea, dar cu pensie, cu tot. Ca si atunci era mare nevoie de malai. Si poate ca n-ar mai fi fost necesar venitul micului „intreprinzator” in conditii de risc maxim.

Si acum c-am adus vorba, desi stiu c-am mai spus-o de 38 de ori, dar na, spun si eu sa n-o uit, viata Bucurestiului si a Litoralului romanesc din anii ’70, a fost si va ramine de neegalat. Spuneam intr-unul din posturile dedicate acelei perioade „noptile erau zile, zilele erau duminici si ceasuri nu existau” Cam asta a fost si mare pacat ca nu pot folosi verbul „a fi” si la prezent, ca dracu ar mai avea timp de blogareala si filme pe netflix.

Dar ce-a fost, a fost si ce-a ramas, e ceea ce conteaza in momentul de fata. Asa ca, vorbind de pensie si pensionarul ei, eu am ajuns la o concluzie la care n-a ajuns nimeni, desi multi o aplica in mod instinctiv. Am convingerea ca viata ideala ar fi sa te nasti, sa copilaresti si sa te scolesti in socialism. Mai apoi sa muncesti in capitalism. Iar pensionarea s-o petreci din nou in socialism. Nu in socialism de tip canadez, ci unul de tip tropical, unde costurile sunt mult mai mici, caldura mult mai mare si banii strinsi in capitalism iti pot oferi o viata imbelsugata. 

Asa ca, desi urasc sistemul socialist c-o pasiune explicabila, trebuie sa recunosc ca e ideal pentru tineri si pensionarii capitalisti. Si de aceea cred, fara dorinta de-a o demonstra, ca migrarea in sensul descris ar trebui practicata de cei ce-si doresc o viata frumoasa si aventuroasa. Ca poti avea o viata frumoasa si daca o arzi numai in capitalism, nimic de zis, dar cu conditia sa te pensionezi multimilionar. Ca daca incepi cu dentisti si spitale, te cam urinezi pe milionul cu care ai ramas dupa o viata in cimpul muncii. Basca toate taxarile care se opresc numai dupa ce dai coltul. Pe cind daca-ti iei milionul si pensia si-o arzi printr-un socialism, pe undeva, te cam doare-n „Capitalul” lui Marx de cit costa patul de spital, pe noapte, in US. Stiu, exista asigurari, dar si alea tot din banii asiguratilor traiesc si daca e sa stai la mina lor, e jale. Veti spune, „dar care-i problema cu Republica Socialista Canadiana”? Pai este, ca in socialismul de tip capitalist al Canadei, preturile cresc continuu, taxele nu scad niciodata, pensia ramine aceeasi iar asistenta medicala e doar partial gratuita. Dintarul nu e acoperit si costa de te-ndoaie, motiv pentru care multi se duc sa-si repare fanoanele in Romania. Programarile la unele teste medicale pot dura si trei-patru lui. Adica poti muri linistit si fara diagnostic pina sa-ti vina rindul. Totusi, e foarte adevarat ca daca esti suficient de bonav incit sa necesiti internare rapida, totul merge ca pe roate. Adica esti cam piua-ntii la orice. Daca nu, faci coada pina-ti trece, intr-un fel sau altul. 

Si ar mai fi ceva. Majoritatea tarilor dezvoltate „beneficiaza” de cel putin trei luni de iarna. Canada „beneficiaza” de sase si alea de la -18C la -40C. Pe cind lumea a treia sta bine-merci la caldurica si frecangeala. Si va spun eu, frigul nu e bun prieten cu pensionarul. Berea, da.

Asa ca, parafrazindu-l pe tovarasul Lenin, „emigrati, emigrati, emigrati!” sau „imigrati, imigrati, imigrati!” depinde de unde privesti fenomenul. Dar la timpii potriviti (potriviti de mine), ca daca incurcati borcanele, nu va va fi nici moale si nici cald.

Read Full Post »

Calitatea defectului

Astazi eram in curul uneia … la stop, bey, c-o facem la stinga, pe Eglinton. E si cind se-nverzeste sageata spre stinga, pornim amindoi. Numai ca doamna s-a incadrat regulamentar pe prima banda, iar eu, neregulamentar pe a doua, ca aia se misca mai bine bifurcindu-se-n doua dupa vreo 50 de metri. Asa ca dintr-o pedala am fost in rind cu tipa respectiva, care dorea sa intre si ea pe banda din dreapta, dar din cauza mea, n-a mai apucat plus faptul ca in spatele meu aparusera alte masini. Dar pentru ca mi-am dat seama, am incetinit, lasind-o sa treaca in fata mea, ca n-am convingeri musulmane.

Si atunci mi-a trecut prin cap o idee. Bine ca n-a fost glont! Adica tocmai dadusem dovada de oportunism. Altfel spus, am profitat de oportunitatea ivita de-a intra direct pe banda a doua. Ca a fost legal sau ilegal, e un detaliu care nu schimba cu nimic fondul problemei. Si atunci mi-am amintit, desi nu mi se intimpla prea des, ca-n postul precedent i-am amestecat pe mitocani cu sarlatani si oportunisti, punindu-i pe toti la colt, ca fiind cih.

„Pai si cum vine asta, imi dau singur in cap?” mi-am zis in sinea mea, in timp ce apasam acceleratia, ca intrasem deja pe autostrada. Si atunci am inceput sa desfac firul oportunismului in patru pentru a-mi cauta ceva atenuante, ca nu ma puteam lasa bestelit de mine insumi.

Si chiar asa, e oportunistul de condamnat sau in postul precedent am facut o timpenie asezindu-l in rind cu mitocanul si sarlatanul? Acum c-o gindesc la rece, imi dau seama ca n-ar fi, aducindu-mi aminte faptul ca atunci cind vreo cunostinta pierde vreun „tren”, consolarea amicilor consta in „lasa ca trece si sigur se vor ivi alte oportunitati”. Pai asta cum s-ar traduce? Ai pierdut o oportunitate, dar vei avea ocazia sa profiti de cele viitoare. Pai da, dar daca va profita, ce vor spune aceeasi amici? „Io-te-al dracu oportunist, nu scapa nicio ocazie!” Mi se pare doar mie sau suntem chiar ipocriti cind vine vorba de oportunism?

Si nici nu poti spune ca oportunist e persoana care profita de-o oportunitate desi nu e indreptatit s-o faca sau n-o merita. In fond toata lumea e indreptatita sa profite de oportunitatile care se ivesc. Unii poate nu vor sau nu se cred in stare sau n-au cum, dar oportunitatea e acolo si pentru ei.  Pentru ca daca stau s-o rumeg (asta nu insemna ca-s bou) as zice ca oportunist am fost si cind am dat la facultate, desi numai de facultati nu-mi ardea mie si cind m-am angajat prima data si cind am plecat din tara si cind am schimbat job-ul cu unul mult mai avantajos si asa mai departe. E adevarat ca in facultate am luat citeva examene, in special cele din R, pe pile. E adevarat ca repartitia am luat-o pe pile. E adevarat ca de plecat am plecat pe rugamintile unei canadience. E adevarat ca job-ul l-am schimbat pentru ca m-a recomandat un … cineva. Bun, am profitat de niste oportunitati care mi se ivisera. Ca e moral sau nu, e de discutat, dar cum spiritul de conservare bate morala socialista, de ce n-as fi profitat de relatiile respective? Mai mult decit atit, toate oportunitatile pe care le-am avut si de care am profitat, le-am onorat. Si atunci in ce consta pacatul de-a fi oportunist? Ca te bagi in fata? Pai toti incearca sau poate nu toti, dar cine tinde spre mai in fata sau spre mai sus sau spre mai bine, incerca in mod sigur si daca ar beneficia si de un impuls, sigur l-ar folosi. E foarte adevarat ca au existat si persoane care au refuzat o pila pentru a obtine un avantaj, dar alea numai in filmele socialismului multilateral nedezvoltat. Pe vremea cind morala tinea loc de caldura si puscaria de opinie politica.

Ca daca ma intrebati pe mine, fara sa consult dex-ul, as spune ca oportunist e cel care profita de-o oportunitate. Si ce-i rau in asta? Sau nu e nimic rau, doar eu am vazut un rau inexistent? Ca nu stiu cum, dar din cite-mi amintesc, a fi oportunist nu era un calificativ cu care sa te mindresti, ba dimpotriva. Pai si atunci cum e? Ca eu as folosi termenul pentru a critica, desi judecind-ul, l-as numi apreciere. O fi calitate sau defect? Sau poate, calitatea de-a avea defecte? Sau poate e defectul altora de-a nu-ti recunoaste calitatea de oportunist?

Nu-i asa ca-i cotoioasa?

Read Full Post »

Sfertul academic de … veac

Cum-necum, trecura 25 de anisori de cind Romania a reusit sa evadeze din „epoca de aur”. Aur de trompeta, evident. Multi au asteptat atunci „schimbarea”, ca doar pentru ea iesisera in strada. Si de ce n-as recunoaste,  schimbarea se vede, ca nu-i metrou s-o arda pe sub pamint. E reala, majora si la lumina, dar e oare schimbarea la care visasem noi, atunci, in strada? Nu, nici pe departe. Intentia noastra n-a fost sa inlocuim niste javre analfabete cu altele alfabetizate, dar uite ca javrele, fiind din totdeauna  piua-ntii la placinte, au reusit sa profite si sa ia caimacul acelei rascoale, erijindu-se in emanatiile ei.

Se stie ca pentru a inlocui o oriduire cu alta, ai nevoie de-o lovitura de stat sau de-o revolutie, de-o rascoala, de-o razmelita, de-o ceva cu lume multa si nervi incordati (in niciun caz vreun meci de fotbal). Ca pina la urma a fost o rascoala spontana, e adevarat, dar din pacate ea a mascat si certificat o lovitura de stat data de comunisti, comunistilor.

In fine, nu mai intru in amanuntele in care am mai intrat o data, dar ce doream sa subliniez este faptul ca pentru a schimba mentalitatea est europeana, a unui popor est european, intr-una vest europeana, rascoala poate fi necesara, dar in niciun caz suficienta.

Toti comunistii, vopsiti peste noapte in capitalistii p#(!!, au jefuit si jefuiesc in continuare cam tot ce poate fi jefuit, folosind cu abilitate cursurile de perfectionare capatate-n socialismul ceausist. Din pacate, dupa cum se vede,  schimbarea sau modificarea mentalitatii poate dura citeva generatii. Asa ca s-ar putea sa mai avem de asteptat si desi romanimea le-a acordat sfertul academic de … veac, se pare ca politicienilor le este necesara cel putin o jumatate academica de veac, daca nu chiar tot veacul, pentru a transforma tara intr-una vest-europeana. Si nu ma refer la pozitia geografica, asa cum si-ar inchipui unii bolovani din Parlament si din Guvern, ci la cea politico-economic.

Read Full Post »

Utopia noastra, cea de toate zilele

Daca discriminarea este o actiune antisociala, dupa cum se pretinde, un fel de bau-bau al societatii moderne, de ce e aplicata cu sirg de toate guvernele lumii? De ce adica oamenii nu au aceleasi drepturi si indatoriri asa cum prevad constitutiile? De ce daca unul si-a rupt coatele prin diverse universitati, a reusit sa-si deschida un business cu multa munca si risc, iar acum cistiga de la sase cifre-n sus, pe an, trebuie sa plateasca in taxe un procent de, sa zicem, 50% din venit iar aia care au dus-o fara mari batai de cap toata viata, from 9 to 5 sau si mai rau, care au frecat-o si o freaca inca pe ajutoare de somaj, sunt taxati cu, sa zicem 25%?

Se zice ca procentajul taxarii e functie de venit. Pai de ce Coane Fanica? Suma pe care o vor platii in taxe cei cu multe zerouri va fi oricum cu mult mai multe zerouri si absolut disproportionata din cauza diferentei de venit, de ce trebuie sa fie si procentajul disproportionat?  Care este ratiunea? Este vreuna?

Justificarea sindicalista si probabil, comunisto-crestineasca, dar care mie mi se pare excesiv de penibila este: “pentru ca asa e echitabil” Nu zau? Echitabil pentru cine, Fanica? Pentru Marx, Engels si Iisus? Pai adica ce nu-i echitabil daca toti am fi taxati cu acelasi procentaj? Ca ala cu multi bani a invatat, a riscat, a muncit pe brinci intr-un permanent stres 20 de ore pe zi, zi de zi, asigurind locuri de munca si clasei de mijloc.  Nu e firesc ca asta sa cistige mult mai mult? De ce trebuie penalizat pentru succesul in viata? De ce trebuie demotivat numai si numai pentru ca a avut vointa, a fost intreprinzator si pentru ca, poate, a avut si noroc?

Dar presupunind, prin absurd, ca asa ar fi „echitabil” si firesc, desi e aberant si discriminatoriu, de ce produsele au acelasi pret indiferent cine le cumpara si citi bani cistiga? Ca face 200 sau doar 25 de mii pe an, piinea tot $3 dollari este. Taxele pe care le platesti la cumparare sau vinzare sunt aceleasi indiferent de venitul pe care-l ai, chiar daca vinzi un apartament de rahat sau o ditai vila de milioane. Masinile, excursiile, benzina, caldura, spitalizarea, medicamentele, operatiile, spectacolele, pina si curvele, nu costa functie de venitul clientului. Nici macar rata la banca nu este functie de citi gologani incasezi pe luna. De ce oare?

Hai sa va spun eu. Pentru ca asa e normal sa fie, loazelor. Iar intrebarea nu e de ce platesc unii mai putin, ci de ce trebuie sa platesca altii mai mult, in taxe? Cu toate astea, toti politicienii urla din toti rarunchii cum ca nu-i frumos sa discriminezi. Pai daca nu-i frumos,  voi de ce ne discriminati pe noi ceilalti? Sau poate aia care platesc 50% beneficiaza cumva de servicii mai eficiente si mai prompte, de scoli publice mai bune, de o imfrastructura de mai buna calitate, de-o politie mai vigilenta, de-o armata mai bine dotata si in fine, de guverne si parlamente mai competente? Zgirci!

Ba mai mult decit atit si asta chiar e de paranoie galopanta. Daca lucrezi la patron, cistigind 70K pe an, platesti un 30% in taxe, deci 21K si ramii cu vreo 50K. Dar patronul? Oare el ce taxe plateste? Pai in primul rind plateste 21K, taxa perceputa de la angajat si inca 21K pentru ca are acel angajat. Deci e taxat si el pentru salariul care-l plateste angajatului. De aceea multora dintre patroni le convine sa plateasca la negru, pentru a nu mai fi nevoiti sa plateasca taxa pe angajat. Ginditi-va cum e cind ai 100 de angajati. Dar asta nu e tot, daca patronul isi ia salariu din venit, sa zicem 140K, e si ala taxat in trepte ajungind la vreun 40-45%.

Iar acum atentie mare. Profitul facut de business, dupa ce s-au dedus toate cheltuielile si investitiile, este taxat tot in trepte, ajungind la vreo 50%. Iar daca patronul isi insuseste acel profit, care practic e al lui, trebuie sa plateasca taxe din nou, fiind considerat ca venit pentru el ca persoana fizica. Deci, daca business-ul are un profit de 200K, plateste taxe vreo 70K. Iar daca patronul isi trage restul de 130K, mai plateste un 50K in taxe pe aceeasi bani, raminind cu 80K  net, din tot purcoiul de dolari.

Asa ca, in ce specie de societati traim? Pai acum ca tot m-am apucat, am s-o spun tot eu. In Canada Socialista, in America Socialista, in Comunitatea Europeana Socialista si tot asa, trecind prin toate democratiile. De dictaturi nu cred ca are sens sa mai amintesc. Asta e motivul pentru care guvernele si guvernantii sunt plini de bani. Asta e motivul pentru care se apara unii pe altii. Si nu in ultimul rind, asta e motivul pentru care multi se doresc in politica si nu antreprenori. Banul in politica e mult si se cistiga usor. Trebuie doar sa fi nesimtit, mitoman, servil, demagog, volubil, carismatic si mahalagiu. Daca insa poti fi si jigodie, malefic, intrigant si nenorocit, ai pus-o cam ca BaSecu.

Nu stiu de ce consideram eu ca numai comunismul ar fi o utopie. Gresit! Capitalismul e la rindul lui utopic. Asta pentru ca nimic din ce se declara si declama nu mai reprezinta o realitate ci doar o utopie generalizata la care nu se va ajunge niciodata, dar care va fi clamata cu inversunare de Constitutii si politicienii care traiesc de pe urma acestor utopii cu care-si imbrobodesc alegatorii.

Read Full Post »

E drept, nu corespundea profilului

Antonescu s-a sictirit. Nu ma mira, la cit gunoi i-a pus in circa propaganda socialista a Antenei 3 si a pesedistilor in general, ce mai era de facut? Si poate ca propaganda, in sine, nu l-ar fi afectat cit la afectat faptul ca ea, propaganda, a prins. Adica omul ajunsese sa fie judecat de electorat pentru ce spuneau pesedistii despre el, nu pentru ce facea el. Dar dupa cum spuneam in postul precedent, Antonescu nu corespundea profilului pentru a candida cu sanse de succes in campania pentru prezidentiale. Mai mult, pentru ca mazilirea sa fie sigura, a iesit si Orban, penelistul pulii, cu o declaratie pesedista, menita sa-i dea lovitura finala, asa, in mod colegial.

Deci, Antonescu se pare ca e out si cred ca e o pierdere, desi Zgonea, un fel de EBA pesedista, considera ca e de fapt un cistig pentru politica romaneasca, iar asta vine sa certifice ceea ce spuneam la „Profilul” despre politicienii de succes, gen Zgonea.

Dupa parerea mea, Antonescu e singurul politician actual care a dovedit verticalitate, demnitate si integritate, ceea ce-l deosebeste indiscutabil de un BaSecu sau un Ponta care n-ar renunta la jilt nici sa-i futi cu ardei iute. Astia doi, dar nu numai ei, fac parte din categoria de lideri care numesc orice protest, diversiunea opozitiei, refuzind sa-si recunoasca erorile si ororile. Tot ei numesc demnitatea unei demisii, lasitate, pentru ca in viziunea lor, in lupta pentru putere trebuie sa calci pe cadavre, daca e nevoie, dar in niciun caz sa-ti admiti greselile.

Ponta de altfel a dat cu stingu-n dreptu, sustinind ca Antonescu trebuia sa ramina in USL „cu orice pret”. I-auzi soro! Cu alte cuvinte ar fi trebuit sa inghita tot ce-i oferea PSD-ul, fara sa cricneasca, ca doar aia l-ar fi pus Presedinte, in schimbul vasalitatii. E uite ca Antonescu a preferat demnitatea, demnitate care in ochii majoritatii se cheama prostie, c-asa e la noi, astia din specia homo Carpaticus. Si pentru a da cu mucii de ciment, Ponta a mai scos un porumbel din gindirea lui pesedista. Cica Antonescu „ar fi fost un bun presedinte daca ar fi pastrat principiile  fondatoare ale USL” E hai ca asta-i culmea tupeului. Pai care a fost principiul de baza, loaza? Respect reciproc. Oare cine l-a incalcat prin coabitari, numiri de pedelisti si refuzuri de-a accepta penelisti numiti de partidul lor? Eu parca-mi amintesc ca Ponta a fost acela, in niciun caz Antonescu. Mizerabilul!

Pe de alta parte ma intreb, este oare aceasta demisie un deja vu? Spun asta pentru ca prea seamana cu actiunea lui Diaconu. E oare aceasta mutare menita sa-i sporeasca Antonescului popularitatea la cote nebanuite, asa cum s-a intimplat cu actorasul cel vestit? Chiar si asa, sunt convins ca Antonescu nu va da in prostie, asa cum a facut-o Diaconu mai ieri.

Acum c-am pomenit de prostie si de Diaconu, merita sa fac o paranteza. Dupa cum spuneam,  mai ieri, actorul lui peste prajit afirma ca a cistiga in alegerile europarlamentare nu e o victorie pentru el. Nu zau? Zi sa faci plici! Adica tu ai pierdut, cistigind? Adica in ce poate consta logica acestei ineptii?

Pai hai s-o luam pe firul apei, pina la varsarea ei in ridicol. Diaconu e declarat incompatibil. PNL l-a scos in mod firesc de pe listele pentru europarlamentare, respectind legile inca in vigoare. Diaconu a facut spume ca o mare agitata si si-a dat demisia pentru ca nu obtinuse ce-si dorea, dar nu pentru ca si-ar fi dorit fo pozitie de europarlamentar. Noooo.  Diaconul face apel si participa ca indipendent in alegeri, dar nu pentru ca dorea sa cistige. nici pomeneala. Diaconu alearga prin tara, dar nu ca sa cistige voturi, ci doar asa, de amorul artei teatrale pe care o practica si-n timpul liber. Diaconu apare zilnic la televiziuni, dar nu pentru ca dorea sa cistige alegeri, ci pentru ca teveurile fac parte din viata unui actor. Diaconu cistiga, dar in viziunea lui pierde, pentru ca acum realizeaza ca functia vine si cu ceva obligatii care-l ingrozesc. Deci, rezumind, Diaconului i s-au virit pe git, cu forta, niste responsabilitati. Adica, sa ne intelegem, el a candidat pentru functie, nu pentru responsabilitati, motiv pentru care omul nostru considera ca acest cistig nu-i o victorie pentru el, ci pentru cei ce l-au ales si care l-au sodomizat cu tot felul de sarcini noduroase. Hai ca-i de Spitalul 9!

Mi-e somn.

Read Full Post »

Mita democratiei absolute

Pentru a intelege mai bine, iata de unde s-a plecat

si unde s-a ajuns

Tin minte ca imediat dupa succesul revolutionarilor decembristi, cind Iliescu fusese votat la putere de antirevolutionarii decembristi, a venit, pentru a lua un interviu, un putoi figurant, arogant si american de pe la CNN, care si-a permis cu insolenta binecunoscuta rasei superioare, sa-l intrebe pe presedinte cind va stirpi coruptia. La momentul respectiv, intrucit eram satul de ceausisme si iliescisme, mi-am soptit un „Yes!” in barba, satisfacut ca boul cind s-adapa. Dar euforia mea a fost de scurta durata pentru ca vulpea prezidentiala i-a servit-o cu promtitudine. „You are asking me about coruption, when your country is full of mobs?” sau cam asa ceva. Atunci am inghitit cu noduri raspunsul iliescian, dar mai apoi mi-am dat seama ca de fapt avea perfecta dreptate. Acum fo citiva ani, Becali alerga ca bezmeticul cu o valiza de bani dupa jucatorii unei echipe pentru a-i determina pe aia sa nu trinteasca meciul impotriva rivalilor lui. In acel moment Romania a luat foc. Toti si toate de prin sate si orase, de la ziare si gazete au urlat oripilati de acest gest mioritic de „spaga ordinara” Nu spun ca e o actiune fireasca, desi nu vad unde-i ilegalitatea in a acorda bani unuia pentru a-si apara sansele in mod cinstit, dar ce vreau sa spun e ca GG e un copil nevinovat in materie de mita, comparativ cu reprezentantii democratiei absolute. Pe scurt. Obama, ca de el e vorba, incearca in disperarea gingiilor lui negre sa-si consolideze aspiratiile rosii, leniniste, prin introducerea „Universal Health care Bill” Singura problema e ca Liliacul Casei Albe nu are toate voturile propriului partid si nici acordul majoritatii electoratului, pe care insa il ignora fara scrupule. E si daca nu le are, a pus-o pe patachina Pelosi si pe sobolanul Reid sa-i mituiasca pe cei care se contreaza. Nu, nu e film. Veti spune, „pai tu de unde sti?” Pai de la ei, ca aici, in democratie, cumpararea voturilor e…legala (!?!) Ca toata lumea o condamna, e alta poveste, dar spaga se da la lumina zilei si in vazul lumii. Ba mai mult, unele don’soare o pretind in plenul Senatului. Dar tinind cont de verticalitatea alesilor poporului, dupa ce primul val si-a primit sutele de milioane, s-a ridicat al doilea val care si-au spus in sine „are we fucking stupids?” si au inceput sa ceara si ei, dar nu pentru ei personal. Nu, nu, nuuuu! Pentru statele lor. Exact ca Doina Melinte. Evident ca in tot Senatul ala s-a gasit si un om cerebral, care a spus „nu” din convingere, dar la asta s-a lucrat in mod cinstit, proletar. I-au amenintat familia, care risca sa fie tirita in murdariile fabricate de Administratie. Or fi fost si murdarii nefabricate, ca astia-s in majoritate niste penali ordinari. Si nu spun ca aici n-ar fi voci care sa condamne coruptia si intentia de a corupe, numai ca sunt si legi care sa-i apere pe coruptii suspusi. Asa ca incepind de duminica, e foarte posibil ca America sa-si schimbe steagul, deviza „In God we trust” si simbolul „The bald eagle” , dupa cum urmeaza

Proletari americani din toate statele, uniti-va!

Read Full Post »