Nietzsche, bice si carice! Nietzsche asta, pe linga numele imposibil de scris si descifrat, era un dement care, cu multa indulgenta, era catalogat si ca filosof. Asadar, acest Nice, ca nu mai am rabdare sa-l scriu ca-n actul de nastere, spunea, pe vremea cind inca mai respira, ca demiurgul e mort, ceea ce ofera posibilitatea aparitiei unuia nou nout, dar din rindul filosofilor. Altfel spus, un luminat la cap, pentru ca-n acceptiunea lui, doar filosofii beneficiau de lumina-n cap. Dar cum si paranoicii se cred luminati, fie ca sunt sau nu, filosofi, evident ca teoria a prins imediat, mai ales ca suna foarte convenabil, motivindu-le paranoia. Unul dintre guvizii care au muscat-o fiind chiar amicul Hitler, bun prieten cu Elisabeta, sora lui Nice.
Ba mai mult, tot Nice sustinea si tot pe vremea cind inca era viu, ca tot ce e perimat, incluzind bolnavii, handicapatii si rasele, considerate de el, inferioare, trebuie distrus, pastrindu-se numai valorile reale, in acceptiunea lui sau a noului „demiurg”. Mai era si vrajeala cu rasa ariana, rasele inferioare si alte timpenii care-i infierbintau mintea-i vatamata, dar pe care nu le mai amintesc pentru a nu ma indeparta de subiectul propus.
Deci, jumatate de introducere fiind facuta, zic sa trec la intrebare.
Ce v-ati dori, ca sistem social, o dictatura luminata sau o democratie?
Si io-te ce cred eu.
Daca alegi democratia, se cheama ca o minoritate educata se va supune deciziei celor multi care sunt, in marea lor majoritate, doar … multi. Iar pentru cei multi, un „Nea Gigi” e numai bun de Presedinte, tot asa cum o Eba e buna de reprezentant in Parlamentul European, iar Salam si Minune reprezinta, arta. Pentru ca asta-i elita actuala. Avantajul democratiei fiind doar acela ca-ti asigura anumite libertati, inexistente intr-o dictatura. Problema e ca sunt prost intelese, atit de cei multi cit si de cei putini, dupa cum se poate vedea in modelul de democratie romaneasca, dar nu numai.
Iar daca alegi dictatura, oricit ar fi ea de luminata, mai devreme sau mai tirziu va naste monstri iar intreaga suflare se va ploconi unui singur individ. Ca ce altceva poate crea cultul oricarei personalitati? Cam ca-n religie.
Si atunci ce facem? Ne ritorneram la Comuna Primitiva? Vreau sa spun, ca sistem social. Luam modelul kibbutzurilor evreiesti? Sau ce?
Si inca ceva, pentru a preintimpina anumite comentarii penibile, care s-au mai vinturat si-n trecut. Intreb pentru a deschide o discutie de principiu, nu pentru ca asta ar putea rezolva situatia de fapt.
