Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘simtaminte’


Ceea ce afirma potecuta, e ca exista o cutie, metaforic vorbind, inlauntrul fiecaruia dintre noi, din care privim lumea de afara, lume cu care interactionam atunci cind ne parasim cutia, dar o lume in care nu putem lua cu noi tot continutul acelei cutii. Ei bine, sunt absolut de acord cu acest concept si iata de ce. 

Multe concepte filosofice se bazeaza pe idea ca omul traieste in doua planuri. Unul material (trupul), altul spiritual (sufletul), altfel spus, fizic si psihic. Nimic rau in asta. Numai ca, aceleasi concepte pretind ca diferenta fundamentala intre aceste doua planuri ar fi faptul ca cel spiritual ar fi repetabil, in comparatie cu cel material care este unic. Ei bine, mie mi-e foarte greu, ba chiar imposibil sa accept aceast concept speculativ. Ratiunea pentru care spun acest lucru, e ca atita timp cit materia e generatoarea spiritului, nu vad cum ar fi posibil ca acel spirit sa-i supravietuiasca materiei, in speta, omului.  Si continuind deductia logica (logica mea, evident), daca spiritul este complet independent in raport cu materia, de ce atunci cind materia e anesteziata, spiritul intra intr-o stare letargica? Doar anestezia, ca materie, poate avea efecte doar asupra altei materii, nu si asupra spiritului generat de ea. Iar daca are si asupra spiritului, generat de materia anesteziata, insemna ca spiritul este total dependent de materia care-l produce si va disparea inevitabil cind generatorul va claca.

Bun, deci in concluzie, eu consider ca traim intr-o singura dimensiune, din punct de vedere al stari de agregare. Ca generam cimp gravitational si biocurenti, dataorita reactiilor chimice si electrice care ne trec prin cap, ca trenurile prin gara, este absolut firesc si explicabil, dar alea sunt generate de miliardele de neuroni si transmise prin si mai multe miliarde de sinapse, nu ne vin din ceruri, prin cine stie ce circuite galactice si din surse divine.

Si revenind la ceea ce-a sustinut potecuta, spun si eu ca existenta noastra se imparte totusi in doua planuri, dar nu cele deja mentionate. Un plan interiorizat, in care gindim si actionam fara vreo reticenta, neingraditi de vreo restrictie sau ghidati de vreun cod anume. Acolo suntem doar noi cu noi insine. Cu cultura noastra, cu logica noastra, cu cunostintele noastre. Acolo nu putem fi ipocriti, nu putem fi mitomani, nu putem fi actori, nu putem insela, nu putem distorsiona adevarul si in fine, acolo ne evaluam la adevarata noastra valoare. As spune ca acel „acolo” e o cutiuta, pentru a o parafraza pe potecuta, a libertatii totale, supreme si a adevarului absolut, in acceptiune personala. Cutiuta in care exista de toate, si bune si rele, dar care ne apartine, care e numai a noastra si in care pastram toate secretele noastre, sperantele, dezamagirile, realizarile, esecurile, frumosul, dar si uritul. Cum spuneam, a nu se confunda totusi cu acea Cutie a Pandorei. Legenda spune ca Epimeteu, sotul Pandorei (o alta Eva, creata de zei in Olimp, nu in Rai) a deschis acea cutie, primita-n dar de la Zeus, permitind tuturor relelor, ferecate-n ea de zei, sa se imprastie in lumea noastra, a muritorilor. Precizez ca in acel moment Pamintul se pare ca era populat doar de barbati, zamisliti de Zeus. E totusi adevarat ca una din zeitati, aia responsabila cu intelepciunea, a strecurat in cutie „speranta” si asta a fost singura care a ramas la cutie si poate de aceea se spune ca nu ne paraseste niciodata sau ca moare ultima.

Revenind la acea interiorizare, in momentul in care parasim confortul si siguranta pe care ne-o confera, comportamentul nostru devine altul. Devenim atenti, alertati cu noi insine si cu cei din jur. Si asta pentru ca iesim intr-o lume regularizata de legi, de reguli, de cutume, de semne de circulatie, o lume care te judeca cu ochii ei, nu cu ai tai, o lume pe alocuri buna, pe alocuri rea. O lume in care trebuie sa zimbesti chiar daca suferi, in care trebuie sa minti daca se cere, in care trebuie sa te supui daca n-ai incotro. O cu totul alta lume, decit cea interioara noua, lumea in care s-a imprastiat continutul Cutiei Pandorei.

Read Full Post »