Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sfinti’


                    Va pomeneam de ziua de astazi, care e cu adevarat perfecta. poate nu de dat cu saniuta, da’ la mine zilele de sanius sunt total imperfecte, asa ca, ziua e perfecta dupa gustul meu. Stiu, multi afirma ca nimeni si nimic nu-i perfect. Bull shit! Ei considera perfectiunea ca fiind doar apanajul divinitatilor, localizata undeva-n imponderabilitate, in al paispelea cer (?), nevazuta, neintilnita, da’ existind cu siguranta. Ce-or fi intelegind ei prin acea perfectiune? Nu stiu exact si poate nici ei, dar nu cred ca se refera la perfectiunea fizica sau fizionomica, desi daca stai sa studiezi reprezentarile grafice ale acelor divinitati, sa dea dracu daca am vazut vreun sfint pocit. Stilizat, poate, dar in niciun caz hidos. Asa se face ca toti Hristosii arata, desi diferit, a manechini din trupa vreunui Armani sau Valentino. Poate, cu putina imaginatie, si din trupa unui Jean Paul Gautier sau John Galliano. In asta consta oare perfectiunea atit de invocata, a divinitatilor? Fara negi si alunite, fara deviatii de sept si ochi privind crucis, cu fruntea inalta, dar fara chelie si cu trupul epilat ca la Chip N Dale shows? Cel putin cam asta am observat eu in mai toate picturile care incercau sa redea acele perfectiuni imaginare si umanizate.

                    Numai ca, din punctul meu de vedere, perfectiunea o putem gasi numai pe Pamint, fara a trebui sa bintuim , cu imaginatia, coclaurile ceresti. Exemple am dat in diferite interventii anterioare, referindu-ma la culori, sentimente, arta si chiar stiinte, asa ca astazi voi exemplifica perfectiunea fizica, cea reala si paminteasca. Cea care ne sare prima-n ochi si care nu poate sa treaca neobservata unuia care nu sufera de miopie. Ei bine, aceasta perfectiune exista. Nu stiu citi perfecti sau perfecte exista pe lume, dar aia care sunt, te cam lasa mut de admiratie. Si ca sa nu se creada ca bat si eu cimpii despre Ilene Cosinzene si Fete Morgane, am sa demonstrez ca nu-i vorba de vreo plasmuire ispiresciana. Iata o paralizanta, careia poate doar vreun cubist inrait, vreun homosexual sau vreun extraterestru hermafrodit, sa-i gaseasca vreun cusur, ca altfel, eu o vad perfecta. Evident, perfectiunea in raport cu standardele umane, ca asta suntem, pina una-alta.

                    Ar fi mult mai multe de aratat, dar sunt convins ca le-ati vazut si voi, asa ca, revenind la titlul postului, as spune ca perfectiune exista printre noi si nu trebuie decit s-o observam si s-o acceptam, fara a mai cotrobai prin Univers cu ajutorul imaginatiei, oricit ar fi ea de bogata.  Ma refer la perfectiune in acceptiunea umana, nu martiana.

                    Ce poate fi imperfect in cintul lui Batistti care invoca dragostea, o alta perfectiune care ne caracterizeaza pe multi din noi? Ba poate si pe necuvintatoare.

Read Full Post »