Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sesimbra’


Bun, acum ca terminasem cu vizita la Jesus, care, intre noi fie spus, n-a fost in stare sa ne ofere nici macar un serbet cu apa rece, ne-am indreptat atentia si masina spre alte zari. Cum spuneam, Sesimbra care bineinteles are si un palat. Mai exact, ruinele unui palat. Dar pina la palat, am trecut pe la Sanctuarul Cabo Espichel, in Arrabida. Nu ca ar fi aici vreun punct de mare atractie pentru mine, dar cica a fost si este pentru altii. Legenda spune ca aici un nene a vazut imaginea Maicii Domnului. E si cum asta se intimpla prin secolul XII – XIII, toti au halit-o si o mai halesc si astazi, motiv pentru care au construit o capela, frumusica, si o gramada de chilii pentru pilgrims sau pelerini, care veneau sa se roage sau ma rog, ei stiu. Cert e ca odaile alea sunt din piatra, scunde, intunecate, aducind mai mult a carcere. Carcere care au ramas, sau au fost lasate, de izbeliste, in voia intemperiilor naturale, ca pelerinii vin cu rulote, in zilele noastre. Bag sama ca s-au smecherit, intre timp. Spun asta pentru ca erau parcate citeva RV-uri mai amarastene de prin Italia si Franta.

Dar zic sa trecem la poze. Iata, pentru o intelegere mai exacta, cum arata locul unde se spune ca bintuie Maica Domnului. Si sa nu uit, locul respectiv e cocotat pe un ditai cliful la vreo 100m deasupra oceanului. Interesant mi se pare faptul ca atit cit am stat acolo, nu mi s-a aratat nici-o Maica. Precizez ca tipa din antepenultima poza nu e Maica Domnului, ci sotia domnului, adica a mea.

Urmatoarea statie, Sesimbra cu peron pe dreapta. Cum spuneam, aici sunt si ruinele unei cetati din care au mai ramas doar zidurile, in interiorul carora e un restaurant mititel si uritel, un cimitir la fel de mic si la misto, citeva statui si-o bisericuta simpatica pe care sotia s-a decis s-o viziteze … dansind. In acelasi timp si profitind de situatie, eu mi-am facut de cap c-o sirena. Buna rau si cu niste tite ca piatra, nu alta.

Si cum zidurile, de care vorbeam, sunt cocotate pe un munte, la poalele lui se putea vedea Sesimbra scaldata in soare si mingiiata de valurile oceanului. Am coborit, evident, si-n orasel sau asezare omeneasca, pentru ca-i prea mica sa-i spui oras si nici a sat n-arata. Ei bine, de cum s-a oprit masina, ne-am repezit ca vulturii in prima terasa, ca ne crapau ochii de foame. Aici ni s-a recomandat o boritura de catel. Un sea food care arata de parca mai fusese mincat odata. E adevarat ca la gust era OK, dar ca aspect, veti vedea ca nu exagerez. Numele nu i-l mai stiu, dar suna a caldare, chestie care chiar i s-ar fi potrivit. Apoi am umblat putin pe ici, pe colo, pe niste stradute, ingrijorator de strimte, ca altceva oricum nu era de vazut si dusi am fost spre Setubal.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Si pentru a nu pierde gustul si a mai cheltui si ceva euro, am intrat la o degustare de vinuri din care ne-am ales cu fo doua sticle, citeva pahare de vin si citeva informatii extrem de interesante. Adica, astia exporta vin in America, dar citeodata se intimpla ca nu toate butoaiele sa fie cumparate, motiv pentru care se ritornereaza tot pe cale navala. Fascinant e faptul ca la venire, vinul e de o calitate mult superioara. Ei spun ca s-ar datora miscarii permanente a vinului in butoaiele din cala si probabil a aerului salinizat. Cel putin asa ni s-a explicat. Mai mult, o fiola plimbata din vinul ala era echivalenta, ca pret, cu o fiola de vin de 40 de ani, adica 99 euro. Noi ne-am rezumat la doua sticle de 20 de ani, ca inca nu ne pierdusem chiar toate mintile.

SONY DSC

 

Read Full Post »