Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘segregare’


Wooden matches with one burned out isolated on white background

Dupa cum s-a constatat, ne nastem prosti. Bine, nu prosti prosti, necunoscatori, care tot prostie este, chiar daca-i justificata.  Mai apoi, cind informatia ne napadeste din toate directiile, incepem sa ne destupam. Incepem aventura cunoasterii, unii oprindu-se pe drum sa-si traga sufletul, dupa care considerindu-si „camara” suficient de plina pentru a putea supravietui, renunta la cunoasterea intensiva, multumindu-se cu una ocazionala. Ei bine, aia sunt cei fericiti. Se spune ca daca ai carte ai parte. Ai p#!@. Marea majoritate a celor care au parte, au doar liceul, iar foarte putini, o post liceala. Sunt citiva cei care s-au miliardat prin cunostiintele acumulate si astia sunt in special in domeniul electronic. Fie soft, fie hard.

In fine, lasind vrajeala, intrebarea e, ne-a facut cunoasterea mai fericiti decit pe necunoscatorii de acum 5ooo de ani? Si inca una ca asa se poarta la conferintele de presa. A fost cunoasterea un element care a contribuit la segregarea umanitatii?

Bey, voi ati intilnit vreun savant vesel? Eu nu, pentru ca de fapt n-am intilnit nici unul. Dar oricum, cred ca toti sunt posaci si nemultumiti. Asa-i vad eu. Aparent spirituali si joviali in prezenta altora, mascind o tristete interioara generata de-o nemultumire perpetua. In general detasati de realitate, traind intr-o lume a lor plina de cautari, de intrebari si de enigme. Parca tot timpul ar avea ceva  de detronat, de realizat, de dovedit, de probat, de schimbat, de demonstrat, de inventat, dupa ce in prealabil au studiat, analizat, comparat, disecat, contabilizat si catalogat.

In viata, si a fost destula, nu si suficienta, am intilnit oameni de diferite conditii sociale, materiale, spirituale si mentale. Culmea e ca cei mai fericiti, pareau cei care erau rupti in cur, desi nu-si rupsesera nadragii pe bancile facultatilor. Oameni pe care in general ii ignoram sau in cel mai fericit caz, ii privim cu superioritate. Oameni, asazisi simpli, pe care orice realizare, aparent nesemnificativa ii fericeste sincer si absolut. Asta nu inseamna ca sunt „saraci cu duhul”, dar nici nu si-au batut capul cu Preda, Sartre sau Mendeleev, tot asa cum nu si-au riscat linistea, sanatatea, libertatea, si timpul liber, facind averi. Odata cu acumularile de orice natura, ni se maresc pretentiile, ni se amplifica asteptarile, devenim mai greu de satisfacut, mai sofisticati, devenim capriciosi, cusurgii, selectivi, nerabdatori, pretentiosi, ambitiosi, sceptici, banuitori, neicrezatori, acuzatori si plini de noi, cind de fapt ar trebui sa fim doar, fericiti. Se pare ca avantajul, atit material cit si spiritual sau intelectual, dauneaza multora, generind acea mentalitate de fiinta superioara, mentalitate pe care nu multi sunt capabili sa si-o controleze si care de multe ori conduce la acea nemultumire continua. Asa ca, o data cu superioritatea, vine si singuratatea, izolarea, sihastria, pusnicia si evident, tristetea. Si n-as vrea sa se inteleaga gresit, dar ceea ce afirm e ceea ce cred, nu neaparat ceea ce am constatat, ca n-am facut cercetari in domeniul respectiv.

Omul „simplu” nu-i preocupat de lucruri, situatii, evenimente, care-i depasesc puterea de intelegere, e drept, limitata. El accepta ceea ce se intimpla in jurul lui fara a incerca sa priceapa sau fara a incerca sa le dea vreun sens logic. Pe el il fericeste putinul, simplu si trivial. In general ramine impasibil in fata sofisticariilor, fitelor, aerelor, mofturilor, bonjourismelor, eruditiei, bunului gust si manierelor elegante. El e mutumit si fericit cu viata, asa cum e ea, si nu-si bate capul cum s-o infrumuseteze sau s-o imbunatateasca, stiind ca n-are cum. Poate de aceea se si simte fericit. Astialalti in schimb, daca au un apartament, vor doua. Daca au doua, vor casa. Daca au casa, vor  Dacie. Daca au Dacie, vor BMW. Si tot asa pina crapa si se aleg cu fix  p#!@ din deschiderea postului. Savantii la fel. Nu sunt niciodata multumiti cu cit stiu. Vor sa stie mult, mai mult, chiar totul daca s-ar putea si cind mor, mor cu regretul de-a sti mult mai putin decit si-ar fi dorit.

Si pentru ca m-am referit succint la segregare, sa mai spun ca si cercurile se formeaza in functie de bagajul de cunostiinte. N-ai sa vezi un om cultivat intr-un anturaj de scapatati, tot asa cum nu vei vedea o manivela invirtindu-se in cercurile eruditilor. Poate doar vreun autodidact, dar chiar si asa m-as mira foarte.

Si atunci vin si va-ntreb…de fapt nici nu stiu ce-i de-ntrebat ca de asta i-am spus „teoria chibritului carbonizat”.

Read Full Post »