Cazurile „Nastase” sau „Becali” se repeta printr-un scenariu identic si prestabilit. Ponta ii permite in continuare descreieratului BaSecu sa-si faraonizeze pozitia. Primul Ministru, cel care l-a protejat pe BaSecu impotriva miniei populare, se face vinovat de toate nenorocirile la care supune paranoicul Cotrocenean, diversi adversari politici.
Am mai spus-o si am s-o repet, am convingerea ca atit Nastase, cit si Becali, cit si Voiculescu s-au dedat la abuzuri, ilegalitati si trafic de influenta, dar paradoxal, in loc sa fie acuzati pentru fapte extrem de grave, au fost condamnati pentru niste gainarii de care se pare ca nici nu se faceau foarte vinovati. Nu incape niciun fel de indoiala, cel putin in mintea mea, ca toate aceste procese sunt dictate si regizate de cel ce-si doreste Justitia independenta de orice influente, exterioare lui.
Sa fiu sincer, incerc un sentiment de sila, dar nu si de mila sau compatimire. Punctul meu de vedere, care nu poate fi unul demonstrabil, ci mai mult unul bazat pe o anumita logica financiara, este acela ca s-a facut dreptate printr-o mare nedreptate, justitie prin injustitie, intrindu-se in legalitate printr-o ilegalitate.
Dar gravitatea evenimentelor nu consta in arestarea unuia sau altuia, ci faptul ca avem o Justitie penala. Revin pentru a nu se uita, sunt convins ca cei condamnati sunt de asemenea penali, ba chiar foarte penali, adica ar fi meritat condamnari mult mai mari si pentru fapte mult mai grave, dar procesele au fost o rusine justitiara. Justitia e foarte clar ca actioneaza la ordin si ca aceste condamnari au fost date apriori, de altii, nu de judecatori si fara probe justificatoare.
In fond, atit Voiculescu cit si BaSecu sunt niste vestigii securiste care trebuiau ascunsi inca din 1990. Dar cum toti nenorocitii comunisto-securisti si-au conservat, extrem de usor, pozitiile cheie in statul debusolat de dupa ’89, cind fosta securitate a pus mina pe butoanele tarii si pe toate pirghiile de putere, era firesc ca ei sa supravietuiasca si sa parvina cu o rapiditate infernala, acaparind investitiile ceausiste si dindu-si legi cu care sa-si apere faradelegile..
Dar revenind in zilele noastre, nu pot sa nu remarc faptul ca Ponta este pionul cu cel mai mare grad de vinovatie in tot ceea ce se intimpla in momentul acesta in Romania. Ponta este cel care ar trebui sa raspunda, nu in fata Justitiei, ca aia e o gluma proasta, ci in fata acelor milioane de oameni pe care a scuipat cu basesti, cu kiovesi si cu alte mizerii, dupa ce le-a furat votul.
Realitatea actuala este o rusine, atit in ce priveste Presedintele, cit si Primul Ministru, cit si Parlamentul, cit si InJustitia, cit si unele partide, cit si Voiculescu, cit si Becali cit si … ce dracu sa mai spun, ca ar trebui sa includ si milioanele care au boicotat referendumul. Si uite astea-s momentele in care ma felicit c-am plecat din Republica Centrafricana Romana.
De fapt titlul este „Murder at 1600”, dar mie musamalizarile mi s-au parut a fi chintesenta filmului si specialitatea flotantilor de la 1600 Pennsylvania Avenue. Stiu, va ginditi c-a murit Obama, dar va bucurati degeaba. Nu el e victima, desi momentan, Casa de la adresa respectiva ii serveste ca habitat. Filmul a fost facut pe vremea cind niciun american sanatos la trup si cu mintea-ntreaga nu-l banuia pe Obama ca ar putea suferi vreo data de presedentie. De fapt nuvela a fost scrisa prin ’80 si face parte dintr-un sir de 24 de nuvele pe aceeasi tema criminala, scrise de Margaret, fata lui Truman, fost presedinte, el insusi. Povestea e simpla si lipsita de fictiuni, desi se vrea o fictiune. Fiul presedintelui, curvar notoriu, un fel de Clinton ceva mai mic, si-o tragea si cu Carla, the White House secretary. Alvin, the national security advisor, o jigodie ca mai toti sfintii, o asasineaza putin pe Carla, pentru a-l compromite pe printisor si detrona cu blackmail-uri pe taica-sau. Paralelismul intre Jack Neil, the president si fiul lui consta in faptul ca o ardeau in paralel pe doamna secretara, musamalizati de serviciile secrete. Nu ca asta ar conta in derularea evenimentelor, dar e o informatie spumoasa, scandaloasa, futacioasa si care chiar merita mentionata. Bun, Carla e mierlita-ntr-un WC al Casei Albe si imediat e chemat negrul Harlan, homicide detective, care in primul rind se ia in gura cu Nick, seful serviciilor secrete. Ala-i zice ceva, asta zice „ba pe ma-ta!”, ca pina la urma sa-i desparta criminalul, care n-avea chef de sexualizari materne, el dorind doar concluzionarea si musamalizarea crimei cit mai rapid. Dar vai, saracul criminal a facut o greseala capitala. Nebanuind cit de tenaci si nemusamalizanti sunt politistii afro-americanii, a incredintat cazul acestui mirlan de Harlan, considerindu-l un negru prost, fara bulan. Dar Harlan, sprintar si ager ca un cirlan, afla ca totul e doar o inscenare nenorocita menita sa-l nenoroceasca pe presedinte, care la rindul lui era un nenorocit. Cu probe filmate de Nick si care-l incriminau pe Alvin, plus ajutorul Dianei Lane, care pe vremea aceea era buna, frumusica si agenta, reuseste sa intre fraudulos in Casa, pe atunci Alba si demasca atit complotul cit si pe complotist. Presedintele, care se pregatea sa-si anunte demisia, pare consternat, extaziat si cracanat la aflarea tradarii lui Alvin. Si uite asa iese o incaierare din care acesta din urma, strapuns de glonturi, se prabusi in sant,/ -dar ce rang ai voinice?/ E, asta deja nu mai conteaza, pentru ca Alvin, spre deosebire de dorobantul infasurat in steagul redutei, mierleste din lipsa de prim ajutor. Evident ca scena devine inaltatoare prin actul de eroism al Dianei, care se arunca in fata glontului, pentru a-l salva pe presedinte de ultima dorinta a muribundului Alvin. Dar cum povestea nu dadea bine la public in versiunea ei reala, cu securisti complotisti si criminali si cu penetrarea Casei Albe, care gemea de agenti dobitoci, totul e musamalizat si prezentat publicului in culori roz-bonbon, ca musamalele pentru fetite. Una peste alta, filmul merita vazut, daca nu aveti chef sa spalati vase duminica seara. 
VatiClanul Papal 