Mi-a luat citeva ore, dar pina la urma l-am ucidizat. De fapt, mult timp am pierdut cautind nenorocitul ala de picior sau cum s-o numi suportul in care-l infigi. Nu stiu cum se-ntimpla si cum de numai mie, dar sa dea dracii-n el de suport ca-n fiecare an il caut de-mi vin spumele.
Dar ca de fiecare data, l-am gasit si dupa ce mi-am verificat pozele revelioanelor trecute, m-am oprit la rosu. Acum doi ani il impodobisem numai cu globuri aurii. Anul trecut cu cele albastru-argintii, asa ca acum le-a venit rindul celor rosii, combinate si cu ceva auriu, pe ici, pe colo. Si desi eram cam lovit in aripa, dupa petrecerea de aseara, am tras de mine ca tare-mi doream sa scap de grija bradului. A mai ramas haleala, dar intrucit Craciunul il jucam in deplasare, ramine doar Revelionul. S-ar zice ca m-am scos!
Iata rezultatul!