In muzica cind le n-ai, le n-ai, dar si cind le ai …

… le ai pina dai coltu.

Read Full Post »

„Have a cigar!” Ya, but which one?

Nu stiu voi, dar eu o fumez p-asta disco ca-i mai cu viata si mai sexoasa.

Read Full Post »

De la peixe, la fish

Nu e usoara trecerea de la pestele portughez la cel nord american, dar zic eu c-am ales cea mai competitiva specie de peste care poate eclipsa toate subagvaticele Portugaliei. Pe pestoaica aleasa o cheama Samantha si pot spune, fara teama de-a gresi, ca e cea mai tare dintre pesti. Degustati-o si spuneti-mi ca n-am dreptate!

Si pentru ca Chills & Fever n-avea cum sa nu va placa, va voi pune si clipul oficial. Asta pentru ca astazi ma simt mai generos ca de obicei.

 

Read Full Post »

Papa’s weekly selection – Uriah Heep

 

Read Full Post »

Hard for Hart

Read Full Post »

Every girl crazy ‘bout a sharp dressed man

Ma simt nevoit ca, din cind in cind, la intervale de timp neregulate, sa va reamintesc ca pe lumea asta inca mai exista

Any disagreements?

***

*

*

***

Any complains?

Read Full Post »

The dark side of…history

In anul de gratie 1990 participam pentru prima oara, in mod activ, intr-o campanie electorala si de ce sa mint, eram halit din punct de vedere emotional. Altfel spus, atit la Rascola din ’89 cit si la aceste prime alegeri libere, am participat cu emotie si convingerea ca particip la un act istoric. Si asa a si fost. Dar pe linga emotie si convingere mai era vorba si de adrenalina generata de acel val de nou si de libertate care ma lovise si pe mine ca pe marea majortate a est-europenilor. Curind insa, chiar din timpul rascoalei, de fapt am si povestit evenimentele, mi-am dat seama ca realitatea e putin diferita de cum o percepusem eu. Desi sistemul era clar ca va fi schimbat, actorii ramasesera aceeasi. Marea majoritate a nomenclaturistilor din linia a doua facind „stinga-nprejur”, declarindu-se democrati si capitalisti convinsi, asa, peste noapte, lucru care s-a vazut si inca se mai vede ca era o ultima minciuna comunista pe care n-am halit-o nici atunci si nici acum. Dar din pacate sunt multi care au muscat atit din momeala iliesciana, post decembrista, cit si din cea basista, actuala.

In acea perioada confuza, eu, pentru ca nu le avusesem cu politica, decit prin intermediul Europei Libere, am optat oarecum la intimplare si la sugestia familiei pentru PNT (CD-ul fiind atasat mai tirziu si din ratiuni electorale) E si uite asa am participat eu in campania electorala unde mi-am dat seama de o alta realitate demoralizanta. Romanii, in majoritatea lor, isi insusisera vechile lozinci comuniste, care le erau adinc incarnate in constiinta si pe care ni le serveau ca justificare pentru devotamentul lor fata de Iliescu. Cind auzeau de Ratiu, o dadeau pe batjocura si pe „noi nu ne vindem tara” si pe „asta n-a mincat tacimuri”. Adica sa ne intelegem, astia erau aia care ascultasera pina-n ’90 Vocea Americii si BBC-ul in limba romana, injurind si bestemind iliestii la putere. Si atunci am realizat ca un sistem politic si social poate fi schimbat intr-o noapte, mentalitatii insa ii trebuiesc citeva generatii. Generatia noastra era clar compromisa de anii totalitarismului in care traisem, fenomen care se poate intilni chiar si astazi, dupa doua decenii.

Asa ca, privind realitatile actuale, imi dau seama ca perioada de purificare nu s-a incheiat si din nefericire s-a metamorfozat. De la ridicolul „nu ne vindem tara” am ajuns sa ne vindem, cu tot cu tara, unor mafioti europeni prin intermediul mafiotilor autohtoni si care ne MCV pe unde ne prind, tratindu-ne ca pe-o servitoare unguroaica.

Nu stiu cum dracu se face, dar poporul asta al nostru a ales mai mereu „The dark side of  history”, asta ca sa-i parafrazez pe pinkfloydieni. Din clip lipseste lunaticul dimbovitean, din motiv de incompatibilitate temporala, altfel, ar fi acaparat tot clipul.

Read Full Post »

S-a-ntimplat in ’70

                    Managementul casei EMI le cere Deep Purple-ilor sa vina cu un single promotional pentru albumul In Rock, care tocmai fusese imprimat. Purple-ilor nu le-a prea convenit propunerea, dar n-au avut incotro, asa ca s-au intilnit in studio pentru a compune ceva reprezentativ. Pe la 22:30, dupa ce au frecat-o o zi intreaga, nemultumiti de orice le iesea din grifuri si gitlejuri, au sunat stingerea. In acel moment Ritchie Blackmore baga in treacat citeva acorduri din Summertime a lui Ricky Nelson

                    Auzind acordurile respective si necunoscind originea lor, Roger Glover a strigat incintat „that’s it!”. Si uite asa, in citeva ore, cei doi Ian, Jon, Roger si Ritchie au pus la punct Black Night, care avea sa ajunga imediat un hit in topul clasamentelor, fredonat de-o intreaga generatie. Despre versuri, care fusesera scrise la repezeala si probabil prin aburi grosi de whisky, Ian Gillan spunea mult mai tirziu, ca inca nu stie despre ce e vorba si ce-au vrut sa spuna.

Black night it’s not right,
I don’t feel so bright,
I don’t care to sit tight.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black night is a long way from home.

I don’t need a dark tree,
I don’t want a rough sea,
I can’t feel, I can’t see.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black knight is a long way from home.

Black night, black night,
I don’t need black night,
I can’t see dark night.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black night is a long way from home.

Read Full Post »