Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.
Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.
Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):
In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
SONY DSC
VatiClanul Papal 