Cod rosu

MmmmDa! Astazi voi vorbi despre acest tip de cod. Cum adica, „de ce?”? Pentru ca ploua. Dar nu oricum, potop, nu alta. Si nu afara, ci in gura. Si ghiciti de la ce mi se trage! Fix de la codul de care vorbeam. Ca sa vedeti, intru-n pescarie si de cum intru-mi sar direct in minciocul ochilor, doua fileuri superbe de cod. Ei bine, in momentul acela nori negri de furtuna s-au bulucit in cerul … gurii si tin-te potop. Motiv pentru care am fost nevoit sa decretez cod rosu. Si daca era rosu, musai trebuia sa compun fileul cu sos de rosii, nu prajit, asa cum mai facusem in trecut.

Bun! Asadar, ii cumpar pe amindoi ca nu se facea sa dezbin gemenii, si-i iau acasa, nu de alta, dar parca ma rugau sa nu-i mai las sa degere pe gheata galantarului.  Ajunsi acasa, i-am spalat si i-am condimentat abundent, in timp ce potopul din gura continua sa-mi dea batai de cap. E si atunci i-am dat si eu in cap cu un vin alb si-o feliuta de parmezan.

Apoi am taiat o ceapa, solzisori, pentru a-i crea fileului un pat comod pe care sa se relaxeze in fierbinteala cuptorului. Pe pat am pus si-o saltea din felii subtiri de cartof, ca de, noblesse oblige. Si dupa o condimentare frugala, am asezat fileurile pe care am aruncat mult usturoi, feliute de ardei si crashed tomatoes care nu sunt doar rosii zdrobite. Daca aveti rosii proaspete, dati-le prin razatoare si indepartati pielita. Bine ar fi sa indepartati si semintele, dar ar fi prea complicat. Si nu uitati sa condimentati din nou cu sare si piper. Ca verdeata, eu am pus patrunjel, dar nici mararul nu-i provoaca vreo indigestie fileului. Chestie de gust, chef si de ce ai in frigider sau in gradina.

In cuptorul deja dogorind, am invitat codul, lasindu-l 30′ acoperit si apoi 10′ descoperit la 350F sau 176C.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Asa arata bronzat si desi nu difera ca aspect, difera, in mod cert, ca gust.

SONY DSC

Si inca un detaliu important. Daca as fi gatit fileurile pentru musafirii de miine sau pentru cei de duminica, le-as fi portionat in prealabil, pentru un aspect mai profesional si mai atragator. Dar cum pentru musafiri am alte preparate, i-am gatit intregi. Asta e motivul pentru care taietura arata mai mult a ruptura.

SONY DSC

 

 

 

 

Read Full Post »

Gravadlax-ul a sfeclit-o

C-o zi inaintea Revelionului, cind eram in durerile facerii de sarmale, piftii si ciorbe, sotia m-a anuntat ca vom avea ceva musafiri in ianuarie si ca ar vrea la antreuri ceva peste, dar mai diferit. Diferit? Diferit de ce? Adica ce aveau somonii pe care i-am pregatit in trecut? Dar cum dorinta ei e porunca pentru mine, mi-am pus intrebarile-n gind si m-am pus pe treaba, dar nu in sensul de asezat pe ea. Nu, ca nu pregatesc chesti din pozitia sezut.

Si mi-am zis asa, pentru ca tot aveam timp, sa execut un fel de somon murat, conservat, marinat, ca nici nu stiu cum sa-i spun, dar ce stiu in mod sigur e ca englezul il numeste cured salmon iar suedezul, ca a lor a fost ideea, gravad lax, pentru ca se foloseste si mult marar. Daca vreti, e un fel de Carpaccio, dar mai elaborat.

Asa ca, in primul rind am cumparat un fileu de somon cu piele, dar fara oase. Apoi, pentru a-l marina, am avut nevoie de sare, zahar , marar, citeva bucatele de hrean si zest-ul de la o lamiie. Iar pentru a-i da un aspect mai wow!, am bagat in blander, doua sfecle rosii, pentru o coloratura vibranta. Peste adunatura asta am turnat un paharel de coniac, dar daca nu va impresioneaza gustul coniacului, puteti pune gin, vodka sau alcool rafinat.

In fine, faceti totul chisalita si turnati compozitia peste somonul spalat si uscat cu paper towel, acoperindu-l cu grija. Inveliti-l apoi in celofan, bine-bine si lasati-l in frigider fo 24-36 ore. Dupa care il curatati de marinata respectiva, il spalati, uscati, ca-n imaginea de mai jos si il acoperiti in intregime cu marar tocat peste aruncati zest-ul altei lamii. Dar fiti atenti, numai ce-i galben, ca albul e cih. Apoi,  somonul, frumos imbrobodit, l-am bagat in frigider si cu ceva greu pe el, ca sa nu-i fie usor.

Dupa vreo 10 zile, il scoateti din frigi, il taiati feliute subtiri, tot ca-n imaginea de mai jos, pe care le aranjati frumos in virful unei salate de cruditati in care puteti pune ce vreti voi, dar nu uitati fennel-ul sau cum ii spune pe romaneste, chimen dulce. Ma refer la bulb, nu la seminte.

Privind pozele, credeti ca musafirilor le va face placere sa manince gravadlax-ul meu? Oricum, sotia a fost extrem de multumita si … recunoscatoare, dupa ce l-a vazut si gustat.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »

Propunere de joaca

                    Iata despre ce e vorba. Intrucit incepe perioada zacuscai, va propun ca fiecare sa-si faca zacusca proprie si sa traga citeva poze in timpul procesului de productie. Apoi, miercuri, 7 septembrie, postam, fiecare pe blogul lui, sub titlul

O vinata din vrej cinta: „zacusca mea, zacusca mea” 

creatia, adaugind si reteta, pentru cine doreste sa incerce. In acelasi timp, participantii sunt rugati sa trimita un link aici pentru ca toata suflarea virtuala sa stie unde sa se napusteasca dupa retete si poze apetisante.

Read Full Post »

Aproape

                    Nu, nu sunt chiar indragostit, dar sunt oricum pe aproape. Cu marea, am o relatie mai veche, iar afrodisiacele-i ascunse-n ape, mi-au ravasit intotdeauna simturile. Ce poate fi mai romantic pe lume, decit un dinner tirziu la malul marii? Sa-ti inciti si sa-ti exciti gustativul cu fructe de mare, in sclipirea jucausa a sampaniei si-n soaptele sipotite  de valuri, nisipului incins?

                    E adevarat ca sunt cam departe de mare si de farmecul ei, atunci cind vrea ea sa fie fermecatoare, dar asta nu ma opreste sa-i degust produsele. Asa ca ieri, dupa cum va spuneam, mi-am propus un sea food dinner. Dar pentru asta, a trebuit mai intii sa dau fuga, sa cumpar citiva jumbo shrimps, un pui de octopus si vreo doua kg de scoici.

                    Intrucit imi doream o varietate de gusturi, in gura, am hotarit o supa de shrips cu curry, un stew pugliese, (polipo in umido) si evident, mussels in sos rosu. Dar inaite de-a ma apuca de treaba, mi-am pregatit un gin-tonic pentru a-mi premia intiativa.

                    Supa e extrem de usor de facut. Chicken broth, smintina, un galbenus, usturoi, curry powder, sare, putin cayenne powder si evident shrimps, pe care-i adaugati cu trei minute inainte s-o luati de pe foc. Cind vine vorba de caracatita, trebuie spalata pina o iau toti dracii. Se indeparteaza o chestie neagra din mijloc, intre tentacule. Se taie in cuburi de vreo 2cmm. Se caleste o ceapa mica, taiata marunt, vreo trei catei de usturoi si citeva bucatele de ardei iute, toate  in ulei de masline. Se adauga si vreo doua-trei fileuri de anchois. Apoi se adauga vreo patru rosii decojite si taiate marunt, impreuna cu bucatile de caracatita si vreo 250ml vin alb. Se lasa sa fiarba inabusit pret de vreo ora, dupa care se adauga o mina de patrunjel tocat, se mai lasa sa fiarba vreo 15 min si…aia e.

                    La scoici e mai complicat. Nu gatitul, cit pregatirea. Scoicile trebuiesc curatate bine, prin mai multe ape. Reci. Sosul se face din ulei de masline in care caliti urturoiul. Adaugati apoi rosii, vin alb, patrunjel, sare, piper. Bine e sa faceti sosul in avans si sa indepartati toate scoicile deschise sau cele care nu se inchid cind le atingeti. Cind sosul e gata, adaugati scoicile si acoperiti. Dupa aproximativ 10-15min, cind toate sunt deschise, le puteti servi. Pe cele care nu s-au deschis, aruncati-le.

                    Si pentru ca tot o dadusem pe fructe, m-am gindit ca la desert sa servesc o salata, la care, cine doreste, poate adauga citva stropi de kahlua.

                    Dupa un astfel de menu, cum sa nu te declari satisfacut? Ba chiar, aproape fericit.

Read Full Post »

Osso buco alla Milanese

                    Vineri, la cumparaturi fiind, m-am impiedicat de niste rasoale de vitel. Taiate la un inci fiecare, numai bune de un osso buco meserias. Vazindu-le, dorintele mi s-au focalizat direct in gura si am infascat cinci piese ale caror os arata proaspat taiat.

                    Nefiind la prima aventura culinara de acest gen, reteta o aveam intiparita in cap, asa ca mi-am mai cumparat vreo doua ingrediente si-am dat fuga acasa. Iata de ce aveti nevoie, daca va bate si pe voi un gind.

                    Rasoale de vitel (cit sa umpleti tava) la vreo 300gr fiecare , o ceapa taiata marunt, 4 catei de usturoi taiati marunt, rosmarin, o lingurita pasta de rosii, o cutie de rosii decojite si taiate, vin rosu sau alb, doua lingurite de unt, putin ulei de masline, faina, sare, piper, un morcov taiat, dar nu marunt ca pentru ciorba, un bat de telina taiat la fel,  patrunjel taiat marunt si cam atit.

                    Modul de preparare e urmatorul. Apucati cu mina dreapta …Ha, Ha, Ha! Deci, dati carnea prin faina amestecata cu sare si piper, si rumeniti-o intr-o tava mai inalta in care ati pus untul si uleiul. Dupa rumeneala, scoateti carnea si lasati-o sa se odihneasca, iar in grasimea ramasa, bagati ceapa, morcovul, usturoiul, telina si caliti-le fo doua minute bune, pina vedeti prin ceapa ca prin parbriz, cind ploua torential.

                    Scurgeti grasimea si bagati in tava carnea odihnita. Aruncati pe ea rosiile, bulionul si vin, cit sa acopere complet ciosvirtele. Nu uitati sa puneti rosmarinul, ca doar d-asta l-ati cumparat. Acoperiti intreaga piscina si bagati-o la cuptor. Uitati de ea vreo doua ore, dupa care incercati c-o furculita sa vedeti daca rasolul e suficient de fericit. Daca nu e inca fleasca de fericire, mai lasati-l pret de-o ora si daca tot ati dezvalit-o, presarati si patrunjelul. E, apai dupa trei ore de dezmat bolborosit, e imposibil ca osso buco, care nu are nimic de-a face cu bucile, sa nu fie gata. Cind il serviti, il puteti aseza pe un pat de piureu sau de orez sau daca vreti sa faceti o figura, bagari o mamaliguta pe care sa asezati si-un ou prajit. Eu l-am pus pe citiva cartofi fierti si i-am bagat si-o movilita de tabouli ( gurghur, menta, usturoi, ceapa verde, lamiie, ulei de masline si patrunjel cit cuprinde) pentru circulatie (la cea periferica ma refer). Evident ca trebuie sa bagati si-un vin rosu pentru ca vitelul sa alunece pe git. Un Merlot va fi suficient de bun. Pofta buna!

***

Read Full Post »