Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘reguli’


Si evident ca ma voi refer la Halepa noastra, cea de toate zilele. Cea care, la Wuhan a sugizat-o din prima. Sugizare care i-a determinat pe toti analistii, oameni pe care primele patru litere ii definesc cu acuratete, sa sara ca lacustele si sa analizeze (what else?) motivul pentru care corpul Halepei nu mai corespunde cerintelor actuale ale psihicului sau precar sau ca nu-si respecta statutul de #1 sau ca tot felul de alte bazaconii de care rid si curcile. ( Hm! Pina acum vad c-o tin din cur in cur. Ba analist, ba acuratete, ba curci. O fi de bine?)

Dar n-am vazut pe nimeni laudind-o pentru infringerile astea si de aceea ma vad nevoit sa intervin. Pentru ca daca ai un cap de penis, dupa cum spuneam, nu te vei mentine niciodata in top, acolo unde ai ajuns, sclavagind prin toate turneiasele wuhan, butan, catran si care-n draci or mai fi ele. Ei bine, cind Halepa era fomista si-n goana dupa puncte si bani, participa la toate faramiturile astea si uite asa, din faramitura in faramitura a ajuns in top. Evident ca nu doar cu munca poti ajunge acolo, dar in mod sigur s-a spetit pentru a le putea privi in crestet pe stilatele ei colege de breasla.

Dar acum constanteanca e acolo sus. Are puncte sa le dea si stilatelor. Acum nu mai e necesar sa robeasca la piramida, ea fiind faraoanca. Acum intervine  calculul si chibzuinta. Si sa nu-mi spuna cineva ca acel Cahill e vreun idiot care nu stie cum s-o indrume. Pentru ca, vedeti voi, eu consider ca aceste „esecuri” sunt premeditate, in urma unei gindiri destepte, de care n-o pot invinui pe ea, dar de care, fara nicio indoiala il pot banui pe el. Strategia accidentarii inca functioneaza si Halepa nu e nici prima si nici singura care apeleaza la ea. Toti marii jucatori se dau loviti, nu pentru ca ar fi, ci din calcul. Pentru ca in WTA te poti mentine in top in doua circumstante. Fie sa fii barbat, cam ca Williams. Fie sa apelezi la calcule. Ca daca vei juca finala dupa finala, te poti rupe, asa cum s-a intimplat si cu alte #1 care s-au considerat a fi indestructibile. Ei bine, n-au fost. Nici Wozniacki, nici Kerber, nici Pliskova si nici altele, mai ales acum, in era tenismenelor mascul. Toate s-au rupt sau au clacat fizic, pierzind acel visat fotoliu de leader.

Asa ca, in urma unui calcul elementar, decizi sa pasezi chinezismele astea ieftine, unde nu-s nici bani, nici puncte care sa merite efortul unei #1 mondial. Dar pentru a nu periclita bisiness-ul si a-i supara pe mai marii WTA, trebuie sa accepti invitatia pentru ca biletele sa fie vindute. Dupa, te dai lovita si-ti vezi de pregatirea pentru turneul primelor 8 de la Singapore, in care mustesc si milioanele de dolari si miile de puncte. Ca acum pe bune, privind cu ce mima a intrat Halepa in teren, iti dadeai seama ca i se cam rupea de Wuhan si logogramele lui.

Si sa nu uit, acum a decis sa se duca si la Moscova, ca de, e vorba de un milion de farfareti care-i intra-n cont numai pentru participare. Pai si durerile din sold si spate? Alea unde-au disparut? Le-a dat la spate sau erau, dupa cum spuneam, de ochii WTA-ului? Si nu ca ma dau destept, desi ma dau, dar nu poti juca tenis, asa cum a jucat in setul doi la Wuhan, cu spatele dolorant. Exclus.

E adevarat ca asta nu se mai numeste competitie, dar cum regulile si punctajele sunt facute de-a-n curulea, si nu de Halepa, iaca situatie de fecale. Nu-i vorba ca si celelalte contracandidate la jiltul mondial si-au luat-o regulat de la alte anonime, si sunt convins ca nu intimplator, dar na, asta a creat WTA, asta avem. De aceea cred ca n-ar fi exclus ca regulile sa se schimbe cit de curind, ca avind vreo 10 Halepe in Top 10, o sa se ajunga la situatia in care o sa cumpere bilete numai familiile jucatoarelor. Ca si asa nu au ele prea multi vizitatori sau, nu citi vin sa-i urmareasca pe masculi.

Read Full Post »


Daca esti bun, esti luat de prost. Toti cunoastem expresia si-i cunoastem si sensul.  Ba m-as hazarda in a spune ca expresia a devenit o normalitate, cu timpul. O fi fost si inainte, dar cum in vremurile respective aveam alte preocupari, n-am avut timp s-o aprofundez. Si cum reciproca nu e valabila, ma voi ocupa doar de expresie ca atare.

As putea da un exemplu proaspat si din virtual, insa, din lehamite fata de subiectul respectiv, il voi ocoli. Dar intrucit expresia are o aplicativitate vasta, nu am a ma plinge si de aceea mi-am propus o exemplificare din realitatile angajatului.

John si Mark, sa zicem, lucreaza la aceeasi companie de vreo 20 de ani. „Lucreaza” figurativ vorbind, ca John mai mult se face ca munceste, el fiind un idiot, dar nu patologic. El e prost sau javra, diferenta nefiind relevanta. Din punct de vedere profesional este exact individul de care vrei sa scapi cit mai repede. Faptul ca a supravietuit timp de douazeci de ani e un mister sau poate, e sansa de-a lucra in conditii care-i favorizeaza pe cei ca el si care n-au fost depistati in primul an.

Spun asta deoarece, pentru a-l da afara pe un incompetent, trebuie sa demonstrezi in primul rind ca ai incercat, pe toate caile, mai putin aia sexuala, sa-l aduci la un nivel acceptabil. Proces complicat si care te solicita pe tine, manager, nu pe John, pe care-l doare direct in fundu’ curtii pentru ca tu vei fi ala care va trebui sa-l monitorizezi, sa organizezi frecvent one on one cu dobitocul, sa documentezi si sa-l informezi de fiecare pas gresit si sa-i asiguri training-urile necesare pentru a-i intra in cap ceea ce nu i-a intrat pina atunci. Apoi, ca nu s-a terminat, ii dai o atentionare verbala, daca decide sa ramina la stadiul de inutil. Dupa care una scrisa. Dupa care o suspendare. Dupa care incepi procesul de extirpare, prezentind intregul dosar departamentului de resurse umane care te va chema si la un interogatoriu, c-asa-i in tenis. Si pentru a pune un ditai colacul peste un pui de pupaza, performanta ta va avea de suferit pentru ca n-ai reusit sa reintegrezi un dobitoc. Dobitoc care, in general, este tata sau bunic.

Si atunci, vi se mai pare ciudat faptul ca dobitocul a supravietuit? Mie, nu, ca ce menager isi taie craca de sub cur si se-nhama de buna voie la o munca de sisif pentru un dobi? Dar pentru ca ceea ce am spus nu justifica titlul, am sa mentionez si faptul ca dupa ce ai completat toate etapele mentionate, dobitocului i se va face vint, dar nu oricum. Nuuuu. I se va oferi un asa numit pachet compensatoriu. N-as putea spune ce anume trebuie sa compenseze, dar stiu sigur ca la noi i se ofera salariul pe trei saptamini pentru fiecare an lucrat, plus beneficii, daca se hotaraste sa ramina acele 60 de saptamini pe statul de plata si sa nu ia toti banii gramada. Pachetul are rolul de a evita un eventual proces intentat de John, companiei pentru wrongful dismissal, ca se poarta, chiar daca ai toate motivele sa-l dai afara.

In acelasi timp, daca Mark, un angajat model caruia nu-i poti reprosa absolut nimic, ba mai mult, a fost evidentiat an de an, doreste sa se retraga, i se da fix paula. Nu numai ca nu i se da acel pachet, daca decide sa demisioneze, dar daca este o reducere in personal, caz in care se acorda, totusi, acel pachet, iar Mark se ofera voluntar, e refuzat pe motiv ca e indispensabil companiei.

In concluzie, putem spune ca daca esti prost pentru altii, poate fi bine pentru tine, iar daca esti bun pentru altii, poate fi prost pentru tine. E normal? As zice ca nu, dar ca multe alte anomalii, face parte din viata de zi cu zi. Intrebarea e, daca anomaliile exista si au devenit parte din cotidian, de ce ne mai raportam la acea normalitate iluzorie? Ne mai ajuta cumva? Ca eu nu prea stiu cum.

Read Full Post »

Limbi


                    N-am de gind sa fac apologia limbii. Limbile daca nu sunt organe, sunt piscoturi (langue de chat). Dar pe linga aceste semnificatii de ordin material, ar mai fi si aceea care reprezinta o actiune si dupa care femeile se dau in vint, apoi in stamba, dar niciodata in laturi. Ei bine, nu ma voi ocupa de nici una din limbile de mai sus. Asa ca, ce-a mai ramas? Limba ca mijloc de comunicare.

                    Acum citva timp, in drum spre serviciu, ascultam o discutie la radio, in care comentatorii, anglosaxoni, erau contrariati de faptul ca nu’s ce italian s-a ofuscat ca ei, anglosaxonii,  pronunta cuvintele italienesti ca dracu sa-i ia. Ei si dupa ce-au scuturat ei subiectul, ca la pisoar, concluzioneaza cu remarca “I don’t get this language”, adica italiana. In acel moment mi-a crescut glicemia, pulsul si presiunea arteriala. Adica ce vreti sa spuneti mai trogloditilor? Voi care in afara de engleza nu stiti nimic altceva, de fapt nici pe aia ca lumea si care nu aveti inclinatii pentru limbi straine nici cit Turnul din Pisa, voi vorbiti de limbile latine care-s doldora de reguli de pronuntie. Voi a caror singura regula fonetica e “d-aia”, va plingeti ca nu intelegeti ce-i cu limba italiana?   La voi “a”-ul se pronunta-n trei feluri fara nici un fel de motivatie, regula sau logica. La fel „e”-ul sau „o”-ul. Asta ca sa nu mai vorbim de diftongi si triftongi care sunt complet la voia intimplarii. Pe astea cum de le pricepeti? Sau voi intelegeti numai ce-i de neinteles? Ce regula spune ca „enough” se citeste „inaf” iar „high”, „hai”? Te pomenesti ca limba asta a voastra, nu aia din gura pe care o izbiti de dinti si de palatina ca sa va pronuntati behaiala, o fi fo creatie a naturii sau una divina! Poate ca de fapt duminica in loc sa se odihneasca, Barosanu’ a creat limba engleza si de obosit ce-a fost, o fi zis “vorbiti-o si voi cum o fi, ca si asa nu conteaza” Si exemple de pronuntii aiuristice si lipsite de reguli, sunt cit sa umple pagini intregi de blog. 

                    Ce mi se pare insa ridicol, la anglosaxonii astia,  e faptul ca daca nu-ti proptesti limba-n dinti sau n-o scoti din gura de-un cot, cind le pronunti cuvintele, fac o fata de parca le-ai arata formula apei. Stiu ca e simpla, da’ nu si pentru ei. Ei nu stiu nici o formula. Singura pe care cred c-au retinut-o, e a energiei. Asta de cind a scos Mariah Carry CD-ul “e=mc2″ In schimb se mira ca altii nu le pricep pronuntiile lor handicapate, in alte limbi.

Read Full Post »


Nu e nicio placere sa te cheme doctorul dupa ce ti-ai facut analizele anuale. Aici, de obicei te cheama cind mai ai trei luni de trait, sau pe aprope. Well, n-a fost cazul meu, dar chinezoiul m-a tras de atentie ca am fierul putin marit si s-o las mai moale cu vaca, porcul si mielu’. A, si mi-a mai spus, „if you can donate blood once a year, will help” Cum eu cred ca am vreo sase chile care-mi zburda prin vene si cum sunt obisnuit cu donarile de cind o faceam sa-mi motivez absentele prin facultate, am si dat telefon la Canadian blood…bla, bla, bla. Trec peste intrebarile nesemnificative si ajung la intrebarea cheie. „Ati calatorit in ultimile 12 luni in afara Canadei?” Zic „Da, in Europa”. Zice, „Dar credeti ca din 1980 si pina in zilele noastre, puse cap la cap, ati petrecut mai mult de 5 ani in Europa. Zic „Pai daca am venit in 1990, se cheama ca, da” Si atunci, dupa ce a verificat ea prin legile Canadei, zice „Imi pare rau, nu va putem colecta singe din cauza vacii nebune” Hopa! „Bai bine don’soara si eu ce fac? Aveti macar un Dracula pe care sa mi-l recomandati?” Zice „Intrebati docorul de familie” E si intrucit, unde-i lege nu-i tocmeala, l-am sunat pe ofilitu’ ala de chinezoi. Dupa ce m-a lasat frumoasa lui secretara sa astept fo 5 minute, apare el ca o furtuna, miorlaie in chineza vreo zece secunde, dupa care-mi baga un „bye, bye” si-mi trinteste telefonu-n ureche. Imi zic, „sugea-mi-ai…singele de chinezoi timpit” si sun din nou. Iar imi raspunde aia care dupa mutra, ai zice ca tocmai a baut zeama de lamiie, „Yeloo!” Ii zic si eu pe romaneste ca sa ma racoresc, „fa-n pizda ma-tii, esti chiar toanta?” Zice „scuzmi?” E si-i spun, in limba comuna, ca seful ei mi-a vorbit in chineza, limba in care m-as fute intrucit n-am avut placerea s-o cunosc. „Oh, sori, sori, mek mistek” Bine fa, in steak-ul ma-tii, zi-mi unde sa ma duc sa-mi suga…singele. „Moment” zice si iar dispare pentru alte 5 minute. In fine, apare si-mi zice „No donation, no posibal” Aha! Deci asta e! Adica singura solutie la Canada, e sa-ti dai cep la vene si sa te repezi la urgenta. Mai intii m-a bufnit risul, ca mai apoi sa conchid cu un „Fa Canado, mai da-te-n singe de bagaboanta!” Noroc ca-n august vin la Bucuresti. Culmea ar fi sa ma intrebe si aia daca am stat mai mult de 5 ani departe de glia stramoseasca.

Read Full Post »