Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘realitati’


…o sugea, ca sa mor daca nu ma luase cu inspaimintari de cum se aplecau brazii din spatele casei. Ca va spun pe cuvint, desi sunt dupa doua whisky-uri si o sticla de vin adusa de nu stiu cine, la petrecerea trecuta, a fost de vise negre. Nu stiu de unde vin vinturile astea, desi stiu, dar ala de ieri a fost mult prea nenorocit. Si nu exagerez, desi putin … binedispus. A culcat la pamint ditai brazii si a rupt copacii-n doua, dupa cum veti vedea. Mai mult decit atit, la Canada noastra, cea de toate zilele, unde firele electrice si celelalte fire si firisoare, alearga din stilp in stilp, era firesc ca brazii, de care vorbeam, sa cada peste ele si sa ne lase-n bezna. Asta ca sa stiti cum se traieste in lumea care-si spune-a-ntiia.

Dar cum astazi a dat soarele si caldura, iar vinturile s-au dus dracu-n treaba lor, am stat la soare pe terasa cu o frapiera linga mine. Si cum numai telefonul mobil functiona, am dat-o pe muzici. Muzici de pe vremea cind voi inca nu va nascuseti. Vremurile saptezecilor si chiar optzecilor cind viata era viata, nu bulangeala de astazi. Viata pe care mi-o amintesc cu placere si pe care n-as da-o pe sapte alte vieti.

Sa intri in discoteca la 6pm, sa treci din discoteca-n discoteca pina la 3 am si cine stie prin ce alte cearceafuri, dupa care sa te asezi in cur, pe trotuar, la Vulturul de Mare si sa maninci parizer cu piine proaspata si iaurt furat din fata alimentarelor, si sa nu-ti aduci aminte cu cine te-ai futut in seara respectiva, e mult peste ce-ar putea un tinar sa-si doreasca. Ei bine, cind ard o sticla de vin de unul singur, cam astea-s amintirile care ma napadesc si va spun sincer, rau imi pare ca au ajuns doar amintiri.

Of, cum a fost si cum nu mai este! Nu spun ca-i rau acum, dar nu mai e ce-a fost si nici n-o sa mai fie vreodata.

Daca mi-ar propune cineva sa mai traiesc anii de la 20 la 30 de ani, dupa care sa mor, n-as ezita nicio clipa. Nu spun ca imi regret casnicia, as fi ipocrit s-o fac, dar anii respectivi sunt de neinlocuit, realmente.

Daca n-ati citit 54 part 1, 2, 3, 4, 5 ati pierdut esentialul, un esential care ma cam defineste.

In fine, tocmai am inchis telefonul cu Piro, un prieten din acele vremuri si care a ajuns, ca si mine, in lagarul Canada. Ce viata a avut si asta, e greu de descris in cuvinte si probabil ca nici n-ati crede. Suntem de aceeasi virsta si de aceleasi amintiri.

Ma fut, si incep cu pozele luate astazi, dupa vintul de ieri si voi incheia cu o sexoasa a anilor la care m-am referit si care mi-a amintit nu numai de discoteci, dar de viata de atunci, in general. Si poate si in particular.

 

Si acum, facind abstractie de nenorocirile canadieiene, bag o sexoasa cam ca cele cu care o ardeam in vremurile de care aminteam. De fapt si bucata e una pe care ne destrabalam prin discoteci.

 

 

Reclame

Read Full Post »