Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘razboaie’


Dupa recentele crime in masa comise de primitivii islamisti in Bruxells si Iraq, ma intrebam cum de armate intregi, organizate si inarmate pina-n dinti, nu sunt in stare sa rada de pe fata Pamintului cangrena islamista. Ar fi extrem de usor pentru armata mondiala sa ingroape-n bombe Mosul-ul, Raqqa si Palmyra, orase ocupate de barbarii islamisti. Si nu m-ar mira ca in ultima instanta sa se ajunga la o astfel de decizie in care citeva zeci de mii vor fi sacrificate pentru a permite  citorva miliarde sa traiasca fara frica de-a fi ucisi de niste brute pentru care viata nu are nicio valoare. O fi uman sa distrugi complet trei orase in care traiesc si zeci de mii de moderati? Nu, dar se pare ca e necesar, atita timp cit criminalii se ascund in spatele acelor, aparent, nevinovati civili.

Ca acest, asa numit, stat islamic a fost creat chiar de armata mondiala prin executarea dictatorilor care tineau in friu extremismul islamist, e o alta poveste, dar o poveste din care se pot trage multe concluzii si invataminte. Problema e ca pentru a-i termina pe dictatori, au fost sacrificate zeci de mii de vieti nevinovate, de ambele parti.

Dupa cum se poate constata, crima, de orice natura, e la ordinea zilelor noastre. Zeci de mii de vieti sunt suprimate de deciziile unor descreierati. Poate fi crima justificata? Nu stiu si probabil ca niciodata nu se va ajunge la un consens in aceasta privinta, dar ce stiu cu certitudine e ca suntem premianti in organizarea si producerea funeraliilor, dar repetenti in prevenirea lor. Ce, daca nu „jungla din noi”faciliteaza recrutarea sutelor, poate miilor, de jihadisti sinucigasi de catre bestiile statului islamic?

Iata ceea ce cred eu referitor la violentele trecute, actuale si viitoare.

 

Homo homini lupus

Ani trecut-au milioane, pin’ am evoluat in om,

Desi unele indicii ne posteaza tot in pom.

Singele inca ne fierbe, cruzimea ne stapineste,

Violenta ne excita iar patima ne orbeste.

Din a lumii inceputuri cruzi am fost, precum se pare.

Om fi evoluat noi oare? Om fi oameni sau tot fiare?

Se mincau unii pe altii, cind n-aveau ce sa vineze

Si-si sacrificau copiii, zeii-n cer sa imbuneze.

In istorie cruzimea, ce-a pornit din minti aride,

Au cladit-o pe religii, aberante si rigide.

Schingiuiri religioase, arsi pe rug in piata mare,

Iar dac-au crezut in Cruce, de vii au fost dati la fiare.

Au trecut prin foc si spada, minati de-o ura nebuna,

De la est la vest si invers, cruci c-aveau, ori semiluna.

Si n-ar fi doar paranoia, bestiilor la putere,

Cit e setea dupa singe, a noroadelor tembele.

Se strivesc, calca-n picioare, doar sa fie mai in fata,

La spectacolul macabru, care-n fond produce greata.

Se hlizesc si rid cu pofta, cu o mima dobitoaca,

Cind vad capul care cade, de pe hoit, intr-o baltoaca.

Cezarii, in amfiteatre, dadeau plebei vin si jocuri,

Ca sa-i sature de singe si de-ale cruzimii focuri.

Iar de gratia din loje, Cezarul beat si unsuros,

Zbierau toti pin-la dementa, ca degetu’ sa-ntoarca-n jos.

Iar acum, de frica legii, se tin doar de uneltiri,

Te-ar ucide din cuvinte, te-ar ucide din priviri.

Multi urasc culoarea pielii si credinta, sau averea,

Talentul sau frumusetea. Gustul, spiritul, puterea.

Daca e istet si stringe, avere face ca fura,

Daca nu-i urita, sluta si-i frumoasa-i tiritura.

Daca-nvata si-i desteapta, a-mpins ma-sa bani sa treaca,

Iar de-ajungi sus cu talentu-ti, esti un bou cu mintea seaca.

Casa daca-ti e mai mare-i fara rost si paguboasa,

Iar de-i mica si cocheta, e bicisnica, hidoasa.

Daca este prim solista, s-a intins cu toata trupa

Si chiar daca esti un nimeni, tot te pureca cu lupa.

Si te-ntrebi privind in juru-ti, unde-o fi Dumnezeirea,

Cea care-a creat, se zice, Universul, omenirea?

Prin har lumea de-i facuta de creatia divina,

De la cin’ sa mosteneasca instinctele-i de jivina?

In loc sa traim in pace, viata ca pe o poveste,

Ne muscam unii pe altii. Omul, lup cu omul este.

 

Read Full Post »