Pe-al nostru steag e scris … rusine

Rusine-n cuget si simtiri, ca sa-ntelegem exact despre ce e vorba. Ca ce altceva ar putea fi scris dupa „performanta” echipe Nationale de fotbal? O echipa de 2 lei cu un antrenor de 50 de bani si-o Federatie rupta-n cur. Asta ca valoare fotbalistica, ca-n rest, toti sunt milionari. Dar pentru ca nu vreau sa-i demoralizez pe jucatori sau ce-or fi ei, am sa spun ca ieri au obtinut o victorie istorica, reusind sa invinga Liechtenstein-ul, o tara a carei populatie nu poate umple Arena Nationala din Bucuresti. Altfel spus, cam cit Miercurea Ciuc, care n-are echipa nationala. Si desi nu le-a fost usor, datorita daruirii si caracterului lor inexistent, trogloditii jucatori romani au reusit sa smulga o victorie acelor ciobani care vorbesc germana, folosesc moneda elvetiana, cinta imnul Angliei, pe alte versuri si joaca fotbal in pauza de prinz.

La drept vorbind, a fost o demonstratie de forta si rabdare din partea romanilor care au privit meciul. Pentru ca daca, prin absurd, le-ar fi trebuit 3 goluri pentru a se califica, tot la televizor ar fi privit Campionatul Mondial, ei nefiind in stare sa inscrie nici de la 11m. Si de aceea as sugera Federatiei sa ceara mafiotilor de la UEFA si FIFA ca echipei Romaniei sa i sa permita executarea penalty-urilor de la 3m. Iar portarul sa stea pe linia porti, dar in afara cadrului ei. Ce spuneti? Cum, ar fi posibil sa rateze si in conditiile astea? Mmmda, la posibilitatea asta nu ma gindisem. Bun, atunci sa le permita romanilor sa dea lovitura de la 11m in plic, fara s-o mai execute. Ca la sah. Adica sa spuna „voi trimite mingea in vinclul din dreapta”. In felul asta va fi exclusa ratarea. Sutul va fi pe spatiul portii si din vinclu n-o mai scoate niciun portar, indiferent cite miini si picioare ar avea.

Totusi, nu prea inteleg de ce sa ne fi calificat noi? In fond traditia noastra e sa nu ne calificam si cum romanul tine la traditiile lui, o calificare ar fi fost considerata antiromaneasca, cam ca Halloween-ul imperialist. Si atunci nu e mai bine ca n-am invins Islanda, o alta forta a fotbalului mondial?

In concluzie, doresc sa-mi cer scuze pentru titlul ales. N-avem de ce ne rusina. Ba din contra, ar trebui sa ne mindrim cu rezultatul acestei campanii de calificari. In fond am terminat pe podium. Ca asta nu inseamna nimic, e un detaliu neglijabil. Pentru ca, la drept vorbind, din greseli se invata. E adevarat ca jucatorii, antrenorii si federalii nostri invata de vreo 24 de ani si inca mai au pina sa le intre lectia respectiva-n cap. In fond au ratat doar sase Mondiale. Dar ce sa mai zica Liechtenstein-ul care le-a ratat pe toate? Si cu toate ca le-au ratat, ia te uita ce bine o duc! Sa fie, oare, vreo legatura intre fotbal si „GDP(PPP) per capita” de care noi habar n-aveam? Ca prea e al lor de trei ori cit al romanilor. Si poate ca aceste ratari au ca scop ajungerea din urma a unor tari ca Liechtenstein-ul.

Ca pina la urma nici nu sti ce sa mai crezi.

Read Full Post »

Gafa de la miezul noptii

Cu multi ani in urma, in Romania fiind, Revelioanele le organizam cu gasca de amici de la acea vreme. Toti studenti la FFD (Facultatea de Frecat Duda). Eu fiind singurul student si la FUT (Facultatea de Utilaj Tehnologic). Singura conditie pentru a participa la acele petreceri era ca fiecare sa se prezinte cu cel putin o „piesa”. Acest obicei laudabil il preluasem de la petrecerile „Pictorului”, din Cotroceni, si pot spune ca devenise traditie. Ca fata era vreo combinatie serioasa sau doar legitimatia de intrare, conta prea putin. Important era doar faptul ca raspundea la apel. Asta e si motivul pentru care deseori veneai cu una si plecai cu alta, permutare care se aplica in egala masura si doamnelor.

Petrecerile, in general, le organizam in vreo vila la Snagov, dar de data asta, printr-un fericit complex de imprejurari, Revelionul s-a tinut la ruda unei „comete” aparuta temporar in grup. Ruda, care era tot tipa, intre picioare, avea o casa pe undeva pe Stirbei Voda, colt cu Berzei si cum propunerea i-a suris, iata-ne pe toti batindu-i in poarta. Fata ne primeste surizatoare si din vorba-n vorba aflam ca de fapt n-avea partener, ceea ce pe unii i-a facut sa regrete c-au venit cu jumatatea. Ca desi purie, la vreo 45, tipeza era cam de nota 9 cu felicitari. Frumoasaaaaa, nu era. Adica n-avea vreo fizionamie sa-ti disloce mandibula, da-n rest era de „mama ce i-as trage-o!”, Basca faptul ca era imbracata, aranjata si colorata paralizant de misto.

Lasind de-o parte bauturile, gustarile, dansul si intentiile clare sugerate de gestica fara echivoc, ma voi ocupa in continuare de gazda care flirta cit sa dea de-nteles ca e intr-o enorma dispozitie de fut. C-o fi contribuit si bautura la acea stare euforica, n-as putea sa spun intrucit o cunosteam doar de citeva ore, dar in mod sigur nu eram singurul care spera sa-i viziteze iatacul.

E si uite asa, din dans in dans, din limba-n limba, „orologiu suna noaptea jumatate”. Dupa chiuiturile prevazute in programa de Revelion, trecem la ciocnit de sampanii, pupaturi si urari de bine. Venindu-mi rindul sa ma ciocnesc cu tipa, zic: „La multi ani sexoasa doamna!” La care „doamna”, fara sa raspunda urarii, ma corecteaza zimbitoare „Domnisoara!” Aaaaa, ce? Gindesc in tacerea de concert care se asternuse peste „studentime”, in timp ce pe gura-mi iese un „Hai las-o dracu de vrajeala!” Zice (in aceeasi tacere adinca) „Te mira? De ce? ” Cum „de ce?”? zic, „pentru ca la cum arati mi-e imposibil sa cred c-ai scapat atita amar de timp.” Desi replica parea c-a distrat-o, nu stiu cit de bine i-a picat ca mi-a aruncat un „Aaaa, deci ma consideri baba! Bineeee, o sa-ti demonstrez ca se poate”

Cu toate astea, nu mi-a demonstrat niciodata. Cred ca acel nefericit „atita amar de timp” a eliminat orice sansa, daca o fi fost vreuna, inafara celor pe care mi le dadeam singur. Si uite asa am plecat cu cine venisem, regretindu-mi gafa. La drept vorbind nici n-am mai vazut-o vreodata cu atit mai mult cu cit si „cometa” de nepoata-sa disparuse din anturaj, fiind trecuta la rezolvate.

Read Full Post »

Di-na-mo, ti amo, Di-na-mo!

Asta nu inseamna ca o sa ma ejagulez pe mine de extaz. Stiu, suna bizar dupa un esec de asemenea proportii, dar de ce-as avea boala pe club? N-am boala nici pe actionari, ca ei doar si-au mincat banii, timpul si nervii, incercind sa califice echipa. Stiu, asta le-ar fi umplut buzunarele, insa si noi am fi fost fericiti. Nu? Dar, si asta puteti sa i-o spuneti si lui, i-as fute un sut direct in cur lui Rednic pentru Tamas-balmesul de echipa pe care a facut-o, cistigind in final, Niciolae. Dar asta in al doilea rind, pentru ca in primul i-as da dracu pe jucatorii care se cred vedete, vedetele pulii evident. Scuzati libertatea pe care mi-am luat-o in a-i numi vedete. Astia ar merita dati pe mina bulangiilor si lasati pina le fac aia rozeta cit volanul de Buceag. Li s-au dat bani, li s-au creat conditii, dar cind sa produca ceva performante, canci. Stiu, ar exista un argument, unul singur. In milanezi si liverpoolisti s-au bagat de o suta de ori pe atit si tot canci au cistigat si aia. Numai ca aia s-au batut cu altii ca ei s-au si mai galonati, pe cind Dinamo s-a luptat cu rebuturi sudamericane si coclauri africane. Pai se compara, coane Reddick? Ar trebui sa dai dovada de bun simt (aoleu, ce-i aia?) si sa lasi pe altu’ sa dreaga Dicknamo pe care l-ai creat. Dar in sfirsit, lasind la o parte esecul, ca oricum nu mai e nimic de facut, titlul acestui post mi-a fost inspirat de Umberto Tozzi

Read Full Post »