Gafa de la miezul noptii

Cu multi ani in urma, in Romania fiind, Revelioanele le organizam cu gasca de amici de la acea vreme. Toti studenti la FFD (Facultatea de Frecat Duda). Eu fiind singurul student si la FUT (Facultatea de Utilaj Tehnologic). Singura conditie pentru a participa la acele petreceri era ca fiecare sa se prezinte cu cel putin o „piesa”. Acest obicei laudabil il preluasem de la petrecerile „Pictorului”, din Cotroceni, si pot spune ca devenise traditie. Ca fata era vreo combinatie serioasa sau doar legitimatia de intrare, conta prea putin. Important era doar faptul ca raspundea la apel. Asta e si motivul pentru care deseori veneai cu una si plecai cu alta, permutare care se aplica in egala masura si doamnelor.

Petrecerile, in general, le organizam in vreo vila la Snagov, dar de data asta, printr-un fericit complex de imprejurari, Revelionul s-a tinut la ruda unei „comete” aparuta temporar in grup. Ruda, care era tot tipa, intre picioare, avea o casa pe undeva pe Stirbei Voda, colt cu Berzei si cum propunerea i-a suris, iata-ne pe toti batindu-i in poarta. Fata ne primeste surizatoare si din vorba-n vorba aflam ca de fapt n-avea partener, ceea ce pe unii i-a facut sa regrete c-au venit cu jumatatea. Ca desi purie, la vreo 45, tipeza era cam de nota 9 cu felicitari. Frumoasaaaaa, nu era. Adica n-avea vreo fizionamie sa-ti disloce mandibula, da-n rest era de „mama ce i-as trage-o!”, Basca faptul ca era imbracata, aranjata si colorata paralizant de misto.

Lasind de-o parte bauturile, gustarile, dansul si intentiile clare sugerate de gestica fara echivoc, ma voi ocupa in continuare de gazda care flirta cit sa dea de-nteles ca e intr-o enorma dispozitie de fut. C-o fi contribuit si bautura la acea stare euforica, n-as putea sa spun intrucit o cunosteam doar de citeva ore, dar in mod sigur nu eram singurul care spera sa-i viziteze iatacul.

E si uite asa, din dans in dans, din limba-n limba, „orologiu suna noaptea jumatate”. Dupa chiuiturile prevazute in programa de Revelion, trecem la ciocnit de sampanii, pupaturi si urari de bine. Venindu-mi rindul sa ma ciocnesc cu tipa, zic: „La multi ani sexoasa doamna!” La care „doamna”, fara sa raspunda urarii, ma corecteaza zimbitoare „Domnisoara!” Aaaaa, ce? Gindesc in tacerea de concert care se asternuse peste „studentime”, in timp ce pe gura-mi iese un „Hai las-o dracu de vrajeala!” Zice (in aceeasi tacere adinca) „Te mira? De ce? ” Cum „de ce?”? zic, „pentru ca la cum arati mi-e imposibil sa cred c-ai scapat atita amar de timp.” Desi replica parea c-a distrat-o, nu stiu cit de bine i-a picat ca mi-a aruncat un „Aaaa, deci ma consideri baba! Bineeee, o sa-ti demonstrez ca se poate”

Cu toate astea, nu mi-a demonstrat niciodata. Cred ca acel nefericit „atita amar de timp” a eliminat orice sansa, daca o fi fost vreuna, inafara celor pe care mi le dadeam singur. Si uite asa am plecat cu cine venisem, regretindu-mi gafa. La drept vorbind nici n-am mai vazut-o vreodata cu atit mai mult cu cit si „cometa” de nepoata-sa disparuse din anturaj, fiind trecuta la rezolvate.

Read Full Post »

Piscina Lido si atractiile ei, bipede

Primii ani de facultate, Papa i-a petrecut, printre altele, si la piscina Lido. Situata in buricul Bucurestilor, piscina si terasa restaurantului, devenisera locul preferat al protipendadei, in timpul verii si-n lipsa aerului conditionat. Cum preturile erau foarte piperate, pentru vremurile respective, era absolut imposibil sa te ciocnesti de sindicalisti pe marginea piscinei. Artisti, scriitori, VIP-isti, odrasle de nomenclaturisti, bisnitari si  straini, cam asta era clientela obisnuita a asezamintului.

Cum amicul si colegul de grupa a lui Papa,  locuia la o aruncatura de bat de Lido, zilnic, pe la 10, Papa trecea, il salta de-acasa si “piscina” ii chema tot restul zilei.

Intr-una din zile, cum stateau ei tolaniti la soare, urmarind bronzul gagicilor, in zonele de contrast, observa el ca una cam la fo 45, se uita cu insistenta la ei.

“O stii p-aia?” intreaba Papa, putin descumpanit de interesul fetei.

“Nu, ba, de unde dracu s-o stiu? Dar vad ca i s-au lipit ochii de slipul tau”

“O fi fo prietena de-a maica-mi, ca profesoara, sigur nu ne e.”

“Prietena pe dracu, mai degraba fo prietenoasa de virsta maica-ti. Baga-te, ca-i loc gramada!”

“Ce sa-i zic, ba, ca sa mor daca-mi vine fo vrajala. Creierii mei sunt programati pina-n 25. Hai, 30, dar fata e sarita bine de limitele mele″

“Ba, asta-i dilema ta? Nu vezi ca-i deja vrajita?”

Papa era totusi retinut de-o singura chestie, virsta, ca de buna, era buna-n draci. Tipa avea si-o figura distinsa, de doamna, nu de borfet, ceea ce-ti taia oarecum din dezinvoltura abordarii. Basca faptul ca era cu inca o pereche cam de acelasi leat cu ea. Adica ce sa faca Papa? Sa se duca la ei si sa spuna “va rog sa ma scuzati ca va deranjez, dar as dori s-o fut pe doamna” si s-o si arate cu degetul pentru a nu crea confuzii?

E si cum se gindea Papa cu intensitate la tot felul de strategii, numai ce zareste subiectul ridicindu-se de pe chaise longue si indreptindu-se spre dusuri. Dusurile si garderoba erau, daca priviti poza de mai sus, in gaua aia neagra si patrata din spatele piscinei. Papa, hop si el dupa ea, dar numai cu ochii, ca picioarele parca-i paralizasera. Noroc ca din capul scarilor, care coborau spre dusuri, gagica se intoarce si se uita insistent si semnificativ la el. Devenise clar si pentru un nevazator ca e pusa si ca fata n-avea loc de perechea cu care venise, pentru a declansa atacul nimicitor de cugar…versat.

“Minca-ti-as, e pusa!” exclama si papa, la rindul lui, indreptindu-se catre obiectiv cu tupeu si prestanta de matador. Drept rasplata, primeste un numar de telefon si un mesaj verbal

“Buna, ma numesc X. Din pacate  nu putem sta acum de vorba, dar ne-am putea intilni, sa zicem pe la 4, jos la Sala Palatului”

“Iar eu ma numesc Papa si-mi pare extrem de rau ca nu putem „intra in mai multe detalii” chiar acum. La Sala, unde!?”

“ In fata filateliei, daca bineinteles nu ai alt program. Uite, asta-i numarul meu de telefon, daca te razgindesti”

Alt program? Razgindit? El ar fi plecat, inca din clipa aia…

“Ce-a zis ba?”

“Ce sa zica? Diseara i-o trag. Ne intilnim la 4, jos la Sala”

” La 4? Ce dracu ora de babardeala-i aia? Esti nesanatos, la ora aia puteti traspira si fara fut”

“Mmmda, la asta nu m-am gindit, da’ chiar daca ma gindeam, tot as fi acceptat. O avea si ea vreun dus prin casa”

„Ce-as mai ride sa te duca pe-o banca-n parc, ca pe militari in termen” mai zise el si incepu sa rida ca boul.

In fine, oricare ar fi fost ora, Papa era macinat de dorinti. Si nu era vorba de fut in sine, ca d-asta nu ducea lipsa, ci de faptul ca tipa era prima lui purie. Doamne, cit isi dorise una! Mai avusese el cugari, pe litoral, dar toate in jur de 30.

Cind batu de patru fix, Papa deja trecuse-n revista toate colitele din vitrina filateliei.

Apare piesa. Wow! Imbracata arata si mai paralizant. Papei ii intrase si limba in erectie. “Cred ca ti s-a parut ciudata ora”

“Depinde unde mergem” zice el, vadit incomodat de limba, dar totusi cu tupeu.

“La mine”

“In cazul asta, n-ai fi putut alege o ora mai potrivita” Ea a ris insinuant, insinuarilor lui, l-a luat de brat si-au plecat in jos spre Cismigiu.

Statea in blocurile cu 3 sau 4 etaje de pe Victoriei, chiar la intrarea-n parc. L-a servit cu un cognac, cu doua si apoi i-a tras-o cit pentru o sticla intreaga, de-a plecat saracu’ impleticindu-se spre Athene Palace, dar cu un zimbet larg, aproape de jur imprejurul capului. Fata era de filme porno, fara discutie. Adica nu avea niciun fel de reticenta. L-a futut si s-a futut cam in tot ce se putea si pe unde se putea, incluzind dusul, ca de acolo au inceput. As putea sa va dau multe detalii, dar sunt convins ca nu va voi spune vreo noutate.

In Athenee Palace,  toti aflasera de aventura papala si-l asteptau ca pe Vlahuta, sa le povesteasca impresiile de calatorie si cit de pitoresti au fost peisajele si declamatiile doamnei. Dupa ce a terminat de raspuns tuturor intrebarilor, a fost rugat sa le prezinte si lor ” Romania Pitoreasca”. Cum Papa era un tip generos, nu i-a putut refuza. Din pacate, ”Romania” a refuzat categoric grupurile de turisti, ceea ce i-a dezamagit profund pe amicii lui,  dornici sa viziteze si ei Pestera Muierii.

Read Full Post »