Iata Anul Nou, … (?!?)

Rideti voi, dar veti vedea ca nu-s dus pe-o parte si nici n-am incurcat borcanele sarbatorilor. Dar daca am inceput pregatirile, se cheama ca s-apropie. Nu, nu ma refer la de-ale gurii, ca sa nu va imaginati ca am vreun porc pe care sa-l pirlesc pe terenul de golf. Nu ca nu mi-ar placea un porc crescut si executat sub ochii mei, dar la cite legi trebuie sa te supui in Canada, si-un melc e dificil de crescut si executat.

Dupa cum stie tot romanul, Revelioanele le execut acasa, impreuna cu alte 11 cupluri. Dar pentru ca anul asta avem un cuplu care n-a participat la ultimile 14 Revelioane, am comandat numai 10 USB flash drive.  Si asta pentru ca vreau sa le fac tuturor o surpriza. De fapt va fi un fel de show. Unul mai mic, dar care sunt sigur ca-i va binedispune.

Si intrucit Revelioanele noastre tin doua zile, am hotarit ca a doua zi, cind toata lumea e mai relaxata si cu mai mult dor de vrajeala sedentara, decit de zbenguieli adolescentine, sa selectez si sa proiectez cele mai haioase poze din ultimii 14 ani si nu doar de la Revelioane, ci si de la celelalte petreceri. Asa ca, ma asteapta o munca de sisif, tinind cont ca ceea ce vreau e sa selectez pozele si sa le atasez si cite un comentariu haios, pe masura imaginii. Si nu numai ca voi proiecta pozele, dar le voi salva intr-un file pentru fiecare pereche.

Mai mult, intr-un alt file, am sa string poze cu fiecare cuplu in parte, pentru a-si viziona transformarile fizice, fizionomice si vestimentare. Suna a sadism? Poate, dar cine sa-l condamne?  Sunt sigur ca va fi o surpriza placuta si ca toti o vor primi cu mare placere. Spun asta pentru ca si mie mi-ar facea placere o astfel de surpriza. Asa ca, desi mai sunt patru luni, n-as vrea sa ma prinda decembrie cu temele nefacute.

Dar pina atunci, miine avem un get together la un bbq pe terasa unor prieteni. Salata am promis-o eu, dulciurile, sotia. Iar duminica, ziua de canasta e la noi, asa ca va trebui sa gatesc chestii si inca nu m-am decis ce anume. Cine spunea ca lipsa unui serviciu e plictisitoare? Ascultati-ma pe mine, cu cit mai devreme-l veti abandona, daca se poate, cu atit mai bine pentru voi.

Read Full Post »

Revelionul meu albastru a fost roz !?!

Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.

Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.

Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):

 

In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Of, of, of si aoleu!

Deschid un ochi. Incerc sa-l deschid si p-al doilea. Nu reusesc. Imi ajut pleoapa cu degetul. In fine, ii am deschisi si banuiesc o lumina chioara intrind pe fereastra. Ma uit la ceas. Nu-l vad. Ba-l vad, da’ … ca pe-o zeama verde. Caut cu mina. Nu-s. „Aha, aici e sotia”. E-n vise. Eu nu. Intind mina cealalta. Pipai. Da, i-am gasit. Ii pun pe nas. E 5. Se crapa de ziua, dar e inca o crapatura prea strimta pentru a-mi provoca trezirea. Mai sus, in cap, simt un fel de durere si in gura un gust de produse. Produsele unei dezasimilatii cabaline. Imi zic „ia sa-mi fac o cafea” si-ncerc sa ma dau jos. Aoleu! Oi fi anchilozat? Nu sunt. Cu greutate reusesc sa misc un picior, desi nu-l simt. Simt in schimb o durere direct in buci. „Mi l-or fi amputat?” Il pipai. „Nu, nu e amputat ca n-avea cine si nici de ce” S-atunci? Reusesc sa ma dezmeticesc, putin. Aha, acum stiu si dupa ce-mi dau cu greu picioarele jos din pat, incerc sa-mi ridic si restul corpului intr-o pozitie relativ verticala. Nu reusesc. Ma dor toate grupele de muschi, inclusiv cei orbiculari din buze. „Aha, s-a generalizat!” Ma-ntorc pe stinga si cu greu, sprijinindu-ma-n cot, reusesc sa ma ridic. Cred ca numai limba si probabil un alt organ asemanator nu ma dor. In rest, corpul mi-e teapan si dolorant. Ca bine zicea amicul ala : „acum cind ma dau jos din pat scot aceleasi sunete pe care le scoteam  cind ma babardeam, la tinerete. E duminica.

Simbata ma trezesc cu dor de munca. Am de facut o gramada de pregatiri. Avem vreo 40 de invitati, iar sotia si Piratul au treaba la pravalie. Asa ca eu voi fi Maritza. Dar de ce s-o frec, pregatirile pentru petreceri ma incinta. Asa ca pina pe la prinz am facut mai de toate. Salata boeuf, salata vinete, am mutat sarmalele pe care le cuptorisisem vreo 12 ore, aranjez platourile cu shrimpi, cu cold cuts, cu brinzeturi si icre de somon. Fac si vreo 150 de meat balls, dar nu oricum, ca mi-au venit idei. Le fac din carne de mici. Succes garantat. Aranjez muzicile, dau fuga sa cumpar gheata si bag bauturile in cooler-e. Sotia aduce si ea o ditai porchetta rumenita gata si vreo 30 de chiken cordon bleu, salata si multe feluri de piini.

Pe la sase incep s-apara invitatii. In rest ce sa spun, bautura, mincare, vrajeala, ris pina la lacrimi si dans in draci. Dans? Da, dans si unde pui c-am topait ca iedul pina la doua din noapte. Ramasi singuri, am esuat in paturi fara putinta de-a mai misca vreun deget pina pe la 5.

Deschid un ochi. Incerc sa-l deschid si p-al …….

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »