Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pregatire’


Maxima imi aparține și o să cer drepturi de autor, că m-am cam săturat de cite gratuitați am oferit.

Chestia e că dacă în acel moment cheie, ai scapat cheia pe jos, esti mîncat. Dar și daca ești șmecher și ți-ai legat-o cu șiretul de git, boier Bibescu te numești. Spun asta pentru că de-a lungul timpului am pierdut la chei de-mi vine să-mi dau zeci de coate-n dinți. De ce n-o fac? Pentru că n-am asigurare dentară, pentru că n-ajung cu cotu la dinți si pentru că, în mod compensatoriu, am și avut ceva chei in momente cheie, la viata mea.

Dar sa incep cu inceputul. Credeti in noroc? Nu? Eu, da. Se spune ca norocul si-l face omul si se mai spune ca asa cum iti asterni, asa dormi. Da, dar ala nu-i noroc. Ca e partial adevarat, e-adevarat, dar se mai intimpla sa nu-ti asterni si totusi sa dormi adinc, ceea ce numesc eu, noroc. Adicatelea, fara sa depui vreun „efort de premeditare”, ti se intimpla de bine. Si cum sa spun, ca sa fiu bine inteles? Asta e o situatie la care am visat toata viata mea. Si ca sa fiu sincer, mi s-a si intimplat, dar nu atit de des pe cit mi-as fi dorit.

Dar ca sa spui ca luarea unei decizii corecte intr-un moment cheie se cheama noroc, e o aberatie. Ca s-a intimplat sa fi fost la locul potrivit in momentul potrivit, e una, si poate fi considerat noroc, dar daca ai fost in acel loc prevazind deznodamintul, ala nu mai e noroc. Aia se numeste intuitie, care anuleaza ideea de noroc.

Norocul, ca si ghinionul, e ceea ce ti se intimpla fara sa te astepti si fara sa faci vreun efort. Sunt situatiile neprevazute. Nu e soarta sau alte bazaconii inventate de cei cu multa minte care incearca sa-i imbrobodeasca pe cei cu si mai multa minte. Soarta e o notiune abstracta, inexplicabila si fara sens. Viata fiecaruia nu e prestabilita de un ala intr-o aia, adica intr-o soarta. Vietile sunt construite pe capacitati, vointe si noroc sau ghinion. Asta in viziunea mea si tot in viziunea mea sunt multi cei ce le intrunesc pe toate trei, dar cu rezultate diferite, functie de ultima enumerata.

Si aici intervine dezacordul. Pentru ca, in mod logic, daca-ti lipseste prima si a doua ar cam trebui ca ultima sa nu mai conteze. Wellll, cu toate astea poti fi incapabil, letargic si totusi norocul sa te sustina cu capul la suprafata, pe toata durata vietii. Exemple nu cred ca are rost sa va dau atita timp cit va consider ca fiind posesorii primei notiuni.

Si uite asa am ajuns de unde am plecat si anume ca norocul sau ghinionul, in viata, sunt decisive. Importanta de-a fi la timpul potrivit, in locul potrivit, e, dupa parerea mea, mai important decit sa fii persoana potrivita. Si realitatea imi certifica spusa. Ba mai mult, pina si reciproca e la fel de valabila. Adicatelea degeaba esti fiinta potrivita daca nu esti la timpul potrivit in locul potrivit. Si pentru a explicita, consider ca pentru fiecare din noi a fi la timpul potrivit in locul potrivit este momentul cheie care daca ne iese-n cale, n-ar trebui sa-l ratam.

Problema ar fi „daca nu ne iese-n cale, then what?” Then situatia e nasoala ca Prodanca pentru ca a astepta momentul cheie, e ca si cum ai astepta autobuzul in statia de tramvai. Sau cam asa ceva. In cazul asta nefericit si presupunind ca norocul nu te-a parasit definitiv, e bine sa te zbati. Dar nu ca gaina dupa ce-ai decapitat-o, ci facind apel la prima notiune. Altfel spus, forteaza norocul. Asta nu inseamna ca iti va suride, dar cel putin vei avea constiinta impacata ca ai facut tot ce-a depins de tine.

Si hai ca deja a inceput sa sune parinteste si nu numai ca nu ma prinde, dar nici nu-mi face bine la mood.

Read Full Post »


N-am mai trecut pe la dagatha de multisor si cum de la serviciu nu pot accesa orice blog, nici n-am mai incercat. In fine, astazi am reusit sa intru pe blog si observ ca don’soara atacase un subiect interesant, la care mi-as fi depus si eu parerea. Ghinionul face ca postul sa nu mai fie de actualitate si pe mine m-a sarit rindul. In consecinta, intrucit nu vreau sa vitregesc cititorii de filosoafele-mi reflectii, am hotarit sa-mi expun punctul de vedere in cele ce urmeaza.

Din cite am observat, exista o dilema legata de programa scolara. Parerile erau impartite intre daca trebuie si daca nu trebuie ca programa scolara sa includa si ore de religie. Ei si acum urmez eu, sa evoluez la sarituri. Astazi voi sari calu’, ca la aparatul asta ma pricep cel mai bine.

Sa-ncepem cu saua. Din punctul meu de vedere, pe care-l voi dezvolta ceva mai jos, religia-n scoli e un total nonses si nu pentru ca n-as avea nimic in comun cu aceasta „stiinta” inexacta, desi n-am, dar pentru ca din cite am aflat si eu de pe la credinciosi, cind vorbim de religie, vorbim de har, nu de logica. Si din cite stiu, dar nu de la religiosi, harul nu se poate preda in scoli sau in altundevauri de invatamint. Harul, zic unii, pogorind din inaltu’, te paleste in moalele capului si aia e. Asta daca te nimereste, ca pe mine se pare ca m-a omis sau poate fugeam in momentul respectiv si n-a reusit sa ma ajunga. Lasind insa gluma, ca asta-i treaba serioasa, rezulta ca daca nu-l ai pe haru, ‘geaba ore de religie.

Pe de alta parte, intelesesem, si tot de la credinciosi, ca aceasta credinta-ntr-o divinitate este o chestiune de intimitate. Pai si atunci care-i rostul religiei in scoli? Sa ti-o introduca-n intimitate? Cum? Ca daca-i divinitate se introduce singura, ca doar asta-i rostul Duhului Sfint, penetrarea. Iar cine nu crede poate s-o-ntrebe pe Maria. Si atunci, orele de religie, nu pot fi oare interpretate ca o violare a intimitatii individuale? Eu as zice ca DA.

Dar hai sa spunem ca ne-am obisnuit cu astfel de violuri si ca „violare, umanum est”, cu toate astea,  ar mai fi ceva. Ceva care tine de libertatea fiecaruia de a-si alege credinta cu care rezoneaza el ca individ. Si atunci, impunindu-i sa frecventeze orele unei anumite religii si s-o invete, ca asta vrea programa, nu se cheama oare ca-i incalci dreptul de-a alege in mod liber si neinfluentat?  Cum i-ati spune oare actiunii prin care profiti de un minor, care nu e inca dotat cu discernamintul necesar pentru a putea lua o decizie? Nu se numeste oare indoctrinare fortata? Ca tu ca parinte alegi sa faci acest lucru, mi se pare abuziv, dar ca scoala o face, mi se pare de domeniul penalului.

Menirea scolii e sa-i pregateasca pe prichindei pentru viitor. Ori religia, daca e sa privim in trecut, are un viitor relativ limitat. Zamolxis s-a topit. Jupiter, Zeus si toata liota lor de zeitati, au disparut ca prin minune si nimeni nu-i mai pomeneste decit in metafore. Amon Ra si Quetzalcoatl, pe care nici nu pot sa-l pronunt s-au dus dracu. Unde-or fi disparut neica? Ca pe vremea lor, daca ai fi pomenit de Dumnezeu si Allah, te spintecau si-ti dadeau foc. Pai si de ce nu s-ar repeta istoria, ca doar e ciclica. Ce viitor au monoteismele actuale si cine poate sa le prevada viitorul?

Hai ca va scot tot eu din incurcatura, NIMENI. Sau poate aia erau inghesuiti la minte si n-aveau cum sa inteleaga divinitatea. Noroc ca de vreo 2-3 milenii ne-am desteptat si am aflat cu siguranta cum am aparut noi acum vreo 4.5 milioane de ani, cum a aparut soarele acum vreo citeva miliarde de ani, cum s-a format universul acum mii de miliarde de ani si cine a dat porunca initiala. Nu stiu voi, dar eu deja ma simt atit de atotstiutor ca-mi vine sa ma pup. Bine ca n-ajung.

Dar revenind, am auzit si voci, scrise, care afirmau ca e de datoria parintilor sa le formeze caracterul si ca progenitura invata din ce vede in casa. Bun, pina aici mi se pare o afirmatie rezonabila, desi am constatat pe propria-mi piele ca anturajul are o influenta mult mai pregnanta. Dar in fine, nu inteleg de ce trebuie sa vada fi-meu ca ma rog la masa, ca ma tirasc in genunchi si ma dau cu capul de podea, ca pup picturi si cruci, ca duminica-i musai biserica. De ce? Asa se cade? Ai las-o-n buze de cadelnita! Dar daca m-ar vedea ca fac toate cele insiruite si intre ele mi-as bate nevasta, m-as inbata ca porcu, as fuma pe toate gaurile, as trage pe nas, mi-as baga in vena si cite altele, s-ar cheama ca i-am dat un exemplu de urmat? Ca daca stam sa observam, chiar si cu ochiul liber, mafiotii sunt cam cei mai credinciosi, desi ucid la foc automat si tot la foc automat fac toate nenorocirile imaginabile. Asta ca sa nu mai amintesc sacrifiiciile religioase, Inchizitia, teutonii, jihadistii si alti bravi religiosi de…neurmat. La popii pedofili, care cica-l slujesc pe barosan, nu ma mai refer ca m-apuca amocu.

Si-n concluzie intreb, „de ce vrem ca programa sa includa religie?” Stiu, multi afirma ca religia te indeamna la bine. Pai si eu, nefiind religios, imi indemn copilul la rau? Nu, doamnelor si domnilor credinciosi. Copilul meu nu bea, nu fumeaza, nu e tatuat, nu-si baga cirlige-n nas si-n urechi, nu umbla cu droguri, nici cu arme, nu jefuieste, nu violeaza, nu da in cap si culmea, nu e religios. Nu e religios pentru ca asta a ales el, nu pentru ca l-as fi indoctrinat eu. Nu l-am oprit niciodata sa mearga la biserici, ba mai mult, l-am dat sa urmeze o scoala catolica, care prin definitie te timpeste cu religia. E uite ca pe el n-a reusit si nu e vreun nenorocit. Ba as spune ca are mai mult bun simt decit multi credinciosi de virsta lui. Si atunci care-i rolul religiei in scoli? Ca din punctul meu de vedere, religia nu e acceleratie si nici macar frina, ci marsarierul civilizatiei.

Stiu, unii vor spune: „si care-i problema ta ca sunt eu credincios?” Pai n-am nicio problema cu credinciosii, treaba lor, n-au de cit sa se roage 24/7 si sa pupe tate pirogravurile lumii, dar am cu credinciosii care incearca sa contorsioneze minti nevinovate de copii. Cu aia am ce am, lovi-i-ar soarta lu’ Brincoveanu!

Read Full Post »