Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘porci’

Priveste-ma-n versuri! (87)


Sunt sexoasa, nu sunt blonda

Si parintii-mi sunt bogati,

Dar nu stiu din ce motive,

N-am succese la barbati.

*

Si desi-s paralizanta,

Cu toale de milioane,

Trec barbatii ca naucii,

Privind dupa avioane.

*

Dar aflind acum o birfa,

Ca „masculul e si porc”

Ma dau toata cu namoale,

Poate-atrag vreun dobitoc.

***

Read Full Post »


Ati vazut filmul „Il Gattopardo”? („Ghepardul” pe romaneste, desi gattopardo nu prea e ghepard si nici leopard cum l-au numit americanski) Nu? Pai nu, ca nu v-ati nascut ca mine, cu noaptea-n cap. Asta e dezavantajul tineretii, te nasti cu-ntirziere. … Bai, ce film! Si nu doar filmul, da’ ce barbat! Ca daca as fi fost femeie, cum era Claudia Cardinale, si-n limba, daca trebuia sa umblu, tot l-as fi facut pe Delon. Dar cum nu sunt, uite cum mi-am salvat eu limba de la pingelit. Dar despre gheparzi ceva mai tirziu, deocamdata ne ocupam de pume.

Am citit, ei da, nu va mai mirati ca doar v-am spus ca nu-s perfect, cum zic, am citit un post dedicat doamnelor semicentenare, stabilite „afara”, ramase fara job si probabil, ca n-a fost mentionat amanuntul, necasatorite. Si-n postul respectiv, autoarea, ca n-avea cum sa fie autor, spune cit de … mai greu ii este unei femei in conditiile date. Si ca sa fiu sincer, nu-i usor. Doar ca nu e greu doar ca femeie, ci si ca barbat. Si nu doar dupa 50. Asa ca, in opinia mea, cine azmestica 50-ul si sexul cu discriminarea, greseste. Si asta pentru ca in multe cazuri e mai greu pentru barbati decit pentru doamne. Nu rideti, femeile au caractere mai puternice, nu sunt cu capu-n nori, nu sunt fustangioaice, au mai mult singe rece si sunt mai chibzuite, mai ambitioase si mai gospodine.

Dar intrucit nu sunt femeie si nici n-am de gind sa devin, voi trata acest subiect cu multa delicatete. Asta nu inseamna ca voi renunta la obiectivitatea-mi devenita proverbiala, intre timp.

Asa ca, discutind la modul general, fara a implica o persoana anume, pot spune ca pentru mine (parc-am spus ca nu implic pe nimeni) dificil a fost sa-mi trag un job ca nou aterizat, nu dupa ce mi-am serbat semicentenarul. E foarte adevarat ca dupa 50, singurul job la care am aplicat a fost pensionarea si l-am obtinut fara interview.

Deci, cum spuneam, e greu, dar articolul respectiv e doar partial … color. Ca cei peste 50 sunt sariti din schema, cind vine vorba de angajare, este mai mult o legenda, transmisa din gura-n gura, nu o realitate. Ca daca ofertele de serviciu abunda, atunci angajezi tot ce-ti intra pe usa. Ba chiar si ce-ti intra pe fereastra, numai sa acoperi gaura de personal.

Dar mai e un amanunt care nu trebuie neglijat. O femeie bine si cu suficiente atuuri de ordin personal, poate lua fata barbatilor la angajare, chiar daca e sarita de 50. De unde stiu? E, alta acum! De unde stiu, stiu. Depinde totusi si de cerintele pozitiei respective. Ca daca e de dat cu picamerul nu stiu cite doamne ar aplica pentru slujba respectiva, chiar daca e vorba de vibratii. Si chiar daca ar aplica, e greu de presupus ca n-ar fi ales un barbat, din motive lesne de imaginat.

Pentru ca, a propos de picamere, as spune ca de cite ori angajam pentru o anumita pozitie, preferam barbati din motive obiective. Jobul presupunea minuirea unor unitati de cite 20Kg. si desi domnele, la angajare, jurau cu mina pe Biblie ca pot jongla cu greutatile mai bine decit Nicu Vlad, nu stiu cum se facea ca dupa angajare toate isi trageau restrictii medicale tocmai din cauza acestei „gimnastici” ceruta de pozitia respectiva. Si sa le pui pe liber pe motiv de restrictii medicale e absolut ilegal, asa ca inghiteai in sec si-i puneai pe masculi sa le minuiasca unitatile, sau le schimbai locul de munca, daca acceptau si daca aveai vreun altul.

Si sa nu se uite ca femeile, desi majoritare, sunt tratate ca minoritatile, cu multa grija si profesionalism, chiar daca profesionalismul izvoraste din teama de-a nu-ti pierde slujba, nu din convingere. Si de aceea angajatorii se poarta cu trei perechi de manusi numai sa nu le induca vreo banuiala de ordin sexual sau discriminatoriu. Pentru ca in fata judecatorilor, femeia e cea credibila, nu masculii, care dintr-o malitiozitate inexplicabila, sunt considerati, porci. Si pentru a spune lucrurilor pe nume, asa cum am promis, femeile stiu sa profite de atuurile pe care le poseda, indiferent de ce natura sunt acele atuuri, reusind sa impresioneze orice vietate, nu doar barbatii. Cele care nu stiu, sunt … nestiutoare si putine ca numar. Dar evident ca sunt si exceptii gen Teodosie, arhiepiscopul(a), care e si javra, nu doar porc. E adevarat, totusi, ca vina nu e in totalitate a javrei, ci a religiei misogine care naste astfel de dobitoace.

Revenind, e drept ca daca esti „de import” esti vazut ca un gringo. DAAAA! Numai ca „regula” se aplica oricui, indiferent de ce i-a crescut intre picioare sau de ce virsta se face vinovat. Iar daca doar le bolborosesti limba, atunci e de la sine inteles ca esti „pa!”, mai ales daca munca respectiva cere o comunicare intensa si exacta. Cu toate astea am avut colegi pe care-i intelegeam din doua-n trei cuvinte si care cistigau peste suta. Da, dar aia abea intrau pe usa, atit aveau capul de mare din cauza cunostintelor ingineresti. Asa ca ce vreau sa spun … va urma intr-un alt paragraf.

Si ar mai fi un criteriu de care angajatorii tin cont. Ca daca vor experienta, devotament, prezenta, seriozitate, constiinciozitate, stabilitate atunci vor angaja o semicentenara. Daca isi doresc o carierista, o ambitioasa, o dornica de afirmare, o ancorata in prezent, atunci vor prefera o tinerica. Evident ca atuurile fizice si fizionomice conteaza mai ales atunci cind jobul necesita astfel de atuuri sau daca angajatorii uita motivul angajarii, in cazul angajatorilor de sex masculin. Pentru ca, dupa cum spune si cintecul, „iubesc femeia de dor nebuna”. Si fiind vorba de iubire, se cheama ca in cazul lor, angajarea o fac cu sufletul, nu cu capul, asa cum se insinueaza. Stiti voi care cap, nu cred ca e necesar sa-l mai mentionez. Si va rog sa nu uitati ca nu doar barbatii angajaza. Sunt si o multime de angajatoare. Cel putin interview-urile cu cei de la Human Resources sunt conduse in proportie de 90% de femei. Asa ca … wtf?

Mergind mai departe pe firul obiectivitatii, as spune ca daca preferi sa-ti traiesti tineretile-n figuri si greierisme, asa cum face marea majoritate, atunci, la peste 50, singur, fara slujba si departe de tara e posibil sa traiesti cu impresia ca esti nedreptatit de „furnici”, ceea ce e totusi fals. Si sa va spun un secret. Mai e vorba si de cum sti sa te vinzi pentru a convinge cumparatorul. Daca poti sa-ti demonstrezi profesionalismul, excelenta, dorinta de-a performa si ca dintre toti aplicantii tu esti cel de care au nevoie, poti sa fii linistit indiferent de virsta, de gender, de tara sau de „marital status”. Dar daca astepti ca angajatorul sa riste, angajindu-te, pentru a-ti descoperi aptitudinile, atunci ai cam sugizat-o.

Caci se intimpla sa cunosc doamne sarite de 50, singure si pentru care job-ul nu e motiv de-ngrijorare intrucit atit cunostintele cit si profesionalismul le confera acea siguranta care lipseste altora. Doar ca lipsa acelor calitati constituie un handicap si la cei de pina-n 50, asa ca discriminarea pe motive de virsta e putin probabila, nu si cea pe motive de performanta.

Din aprope-n aproape si din paragraf in paragraf am ajuns si la „cugari” sau pume, pe care-i amintesc deoarece intrunesc caracteristicile mentionate. Ei bine, aceste doamne, desi singure si sarite de juma’ de suta, nu numai ca o duc bine, din punct de vedere material, dar ii „ajuta” si pe altii care, tineri fiind, sunt in cautarea bunastarii. Iar cine a crezut ca titlul postului e la misto, s-a inselat. Ca de ce, adica, aceste doamne sunt considerate cugari, in timp ce barbatii sunt perceputi ca fiind porci? In fond si ele si ei sunt cu ochii dupa prospaturi in scopul unui sex filantropic. Cum si de ce am ajuns noi din gheparzi, porci, e de neinteles. Pai daca e sa vorbim de discriminari, zootehnia asta intruneste toate conditiile prevazute de lege! Ca ce poate fi mai ofensator si mai degradant decit sa fi comparat cu porcul, oricit ar fi el de gustos? Sau poate ca tocmai de la gust ni se trage, ca varianta asta n-o luasem in calcul. Caz in care, mai da-i dracu de gheparzi, ca poate au si femeile dreptatea lor!

Read Full Post »


Dupa cum se stie, de prin dictionare si compendii, am o inclinatie de 45 de grade spre culinareala. E lucru mare, zau, cit imi place sa gatesc si sa maninc. Imi plac gusturile, mirosurile, avind un olfactiv destul de bine pus la punct si-mi place aspectul, ceea ce poate sa tina de pedanterie sau, pur si simplu, de-o estetica culinara. Dar e foarte adevarat ca n-as minca orice. Adica daca n-as sti, poate ca as pune botu’, dar stiind despre ce e vorba, probabilitatea de-a minca orice, e foarte improbabila. (asta fiind „postulatul probabilitatii improbabile”).

Dar sa ne intelegem, refuzul nu-mi e sugestionat. Nu, pur si simplu creierasul meu nu asociaza acel ceva cu papa. Ei si de aici repulsia, nu doar refuzul, de-a ingurgita orice lighioana, mai mult sau mai putin tiritoare. Ca toate-s comestibile, nu neg, atita timp cit toata Asia si Africa sunt inca locuite, locuitorii fiind consumatori de insecte, de tiritoare, de reptile si de alte surse scirboase de proteine. Bine ca nu se maninca intre ei, desi se stie ca maimutele constituie, prin unele locuri, o delicatete. S-o putea numi asta canibalism?

Bun, dar asa cum ii inteleg perfect pe cei ce refuza sa manince sobolanii, greieri, gindaci, viermi, iguane sau ciori, tot asa ii inteleg si pe cei ce le maninca. In fond si noi mincam ficati, creieri, copite, inimi, piftii, singerete, crapi si altele de care un canadian nu s-ar apropia nici cu mandat. Si asta nu pentru ca-i este interzis, ci pentru ca alea, pentru el, nu reprezinta papa.

Iar acum urmeaza epilogul si, de fapt, motivatia acestui post. Pentru ca daca cele de mai sus imi sunt clare si explicabile, altele ma situeaza intr-o grava penurie de logica. Si asta pentru ca n-am sa inteleg niciodata de ce adica, unii, vreau sa zic unele sau si mai exact, religia, interzice adeptilor sa manince unele produse. Si incep cu porcul nostru cel de toate zilele. O fi oare si vreo explicatie logica in afara aberantei religioase?

Multi afirma ca porcul „mincind ca porcul” adica orice, musteste de toxine. E adevarat ca religia nu-i spune toxinei „toxina” ca nu stie ce-i aia, dar intr-un mod rudimentar pretinde ca porcu-i murdar din cauza dietei foarte variate. Pai bine, zic, dar asta n-ar fi o justificare atita timp cit tot religia da liber la halit gaini. Gaini care maninca absolut orice, viu sau mort, pina si propriile excremente, ceea ce mi se pare mult mai dezgustator decit mesele porcului, care, dupa cum stiu toti crescatorii de porci, sunt alimentati cu ce ramine de la masa stapinilor si cu porumb, nu cu spurcaciuni moarte de prin ograda. Ca eu, asa, ca sa va spun pe sleau, stiu care-i geneza acestui dictat, dar nu le spun, ii las sa-si aline foamea cu masline de capra. Ca acum pe bune, unde erau sa creasca aia de-au inventat religia, porci? Printre maslinii Sinaiului? Pai ce sa manince, scaieti, ca doar nu puteau sa-i tina doar pe masline. Pe de alta parte, de la o capra mai ei un lapte, de la gaina, un ou, da’ de la porc ce draci sa iei, tirbusoane?

Dar asta nu-i tot, ca sa vedeti.

I-am auzit pe unii ca le este interzis sa manince peste fara solzi. La astia motivatia e si mai timpa. Cica solzii l-ar fi aparat, de-a lungul vietii, pe defunct, de contactul cu apa care infestata fiind, la infestat si pe domnul peste, avind suprafata de contact mai mare decit a alora cu solzi. Adica faptul ca inghit apa respectiva tot timpul pentru a se hrani n-are niciun efect nociv. Intoxicarea se produce numai prin pielea expusa, de parca solzii ar fi vreo carcasa etansa. E, cam cita prostie zace-n mintea astora? Specific faptul ca astia-s crestini.

Nu spun, am si cu canadienii mei o vorba, ca adica maninca lobsteri si nu maninca crap sau mreana. Cica pestii astia maninca mizerii de pe fundul apei, ceea ce e adevarat, dar si lobsterii maninca toate mortaciunile oceanului, ca doar d-aia le mai spune si sanitari. Basca gainile de care am amintit deja si pe care le devoreaza la foc automat. Si atunci, zic, unde draci e logica?

Nu stiu altii, dar eu am asa o impresie ca in lume se cam petrec chestii inexplicabil de idioate.

 

Read Full Post »

Crima cu premeditare


Era o seara mohorita. Zapada flescaita zacea in mormane inegrite pe marginea straziilor strajuite de-o parte si de alta de trunchiuri negre si desfrunzite, intepenite in frigul nemilos al iernii. Lumina muribunda a unui felinar,  reusea cu greu sa-si faca drum prin valurile de ceata care se napusteau cu furie asupra Londrei.

In acelasi timp, la Bucuresti, venise vacanta, iar pe undeva prin Drumul Taberei…

Sa fi avut fo 12 anisori, cind familia ia decizia ca eu, Gigli, la vremea respectiva nefiind si papa, sa petrec vacanta de iarna la bunica-mea la tara. Ma rog, trec peste tot bilciul cu “nu ma duc”, “ba te duci” si ajung la bunica-mea, care statea gard in gard cu unchiu-meu, gineri-su. Astia doi se intelegeau, cam cum ma inteleg eu cu fi-meu, cind e-n calduri. Dar in fine, asta-i alta poveste.

E si uite cum, din vorba-n vorba si din damigeana-n damigeana, vine  Ignatul si o data cu el, vin si vecinii sa-l ajute pe Marin, unchi-meu, sa taie scroafa. Mare nene! O imensitate de dihanie pe care cu greu au reusit sase oameni s-o tina. Bai si guita saraca, de acoperea toate strigatele de ajutor venite de pe la confratii din sat. Marin, scos din minti de vocalizele scroafei si cu damigeana golita pe jumatate, scoate ditai palosul, de-ai fi zis ca-i Prislea cel Voinic, si unde nu i-l infige sopranei direct in corzi, de-o apuca p-asta horcaitul, de placere. Ma uitam la el cu veneratie si umilinta, ca studentii la Arsene.

In timpul asta, tanti-mea a adus o cratira cu sare pentru a colecta globulele care tocmai tisneau din gitul despicat al scroafei. Bai si unde nu se ridica unchi-meu, cu purceaua intre picioare, si ne priveste pe toti, roata, cu-n aer triumfator, de-ai fi zis c-o-njunghiase pe bunica-mea, ca-n paranteza fie spus, ii era draga, cam ca piatra la rinichi. Ce sa mai vorbim, daca-ar fi avut o pereche de Ray Ban pe nas, Marin al meu putea fi usor confundat cu Michael.

Doua minute mai tirziu, dupa ce terminase si scroafa cu frisoanele, se aduc balotii de paie. E si dai opinteli, s-o asezam pe printesa cu burta pe fin. Pina la urma reusim si drept rasplata, pentru ajutorul acordat, mi se intinde damigeana si, desi nu prea as fi pus botul dupa „Arsene”, am tras citeva gituri, de-ncepuse sa-mi placa verisoara-mea, cit era ea de verisoara. Dau astia foc rugului si o tin tot intr-un pirjol pin-o fac pe coana d’Arc de nu-si mai incapea in piele, de epilata ce era. Cred ca nici Inchizitia n-ar fi facut o treaba mai buna.

 

 

Dupa aceea, e adusa usa. Da bai, usa, ce cascati ochii? O usa de magazie, ca de unde dracu fund de lemn, mare cit matahala aia decedata? E si dai iar opinteli, sa punem pirlita pe usa. Dupa ce-o punem, mai tragem cite-un git de vin si trimitem damigeana la realimentat.

E, din acel moment s-a trecut la programul de spa. In primul rind, o sauna in aer liber pentru deschiderea porilor. Femeile aduceau caldari cu apa clocotita, iar barbatii, inarmati cu pumnale, radeau jegul de pe scoafa. Cind au terminat, animala arata ca nou nascuta. Si atunci, toreadorul Marin si-a intrat din nou in rol. Cum statea calare pe animala, ia un cutit, proaspat ascutit pe-o piatra, si hars-hars, ii taie urechile domnisoarei. „Bai, imi zic, da’ ce dracu-i asta, corida?”, asteptindu-ma sa-l vad oferindu-i-le nevesti-si, in semn de pretuire a frumusetii ei, numai de el vazuta. De unde, bai baiete! Asta ia urechea, o baga-ntr-un borcan cu sare, dupa care o musca cu pofta. Toti se amuzau, asa ca am ris si eu, fara sa stiu ca va trebui sa fac acelasi lucru. Si l-am facut. N-as putea spune ca mi-a displacut, cu atit mai mult cu cit a fost urmata la scurt timp de alte citeva gituri de vin. Eu, in acel moment al executiei, eram cam pulicica, de beat, dar ma tineam drept si vorbeam putin, ca sa nu ma fac de fecale.

Dupa botez, a urmat spintecarea. Jack, alias Marin, i-a taiat mai intii capul, dupa care a crestat-o pe spate, scotind halci mari de slanina, pe care femeile le bagau in putini cu apa rece pentru a le usura de singe. E si uite asa, bucata cu bucata a disparut scoafa-n beciul lui Marin. Ceafa si o bucata de slanina a ramas pentru pomana porcului. Dupa ce au topit grasimea, au prajit carnea, taiata cuburi, in untura incinsa. Am mincat si eu vreo doua trei bucati cu mamaliga, am mai tras un vin si-am cazut lat pina a doua zi, cind m-a trezit cocosul ala nenorocit, caruia-i pusesem gind rau din prima zi, dar pe care-l iertasem, pentru ca incepea sa sune deja a macel. Si oricum n-as fi putut sa-l casapesc, deoarece pe la prinz eram din nou beat. Mai tin minte cum se vaieta bunica ”vai copilul!” iar Marin, “lasa-l coana mare, ca-i barbat”

Dar asta era atunci, nu stiu cum o mai fi acum, ca din cite am inteles, UE considera Ignatul ca pe o crima cu premeditare. Si intrucit nu prea are cum s-o aboleasca, au decis sa imbunatateasca traditia prin anestezierea prealabila a dobitoacelor. Miine-poimiine va trebui s-aruncam xilina in balti, inainte de-a purcede la pescuit.

–«««–

Acelasi titlu, dar cu o abordare diferita il puteti gasi la urmatoarele link-uri

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://labulivar.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://pisica07.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://zaqk.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://papagigli.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

istorioara lui malasuerte, o puteti citi mai jos, intr-unul din comment-urile lui

http://scorpio72.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

http://irenadaiana.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/

–»»»–

Provocarea pentru Lunea viitoare la ora 12, ora Romaniei, va fi

–Daca n-as fi ceea ce sunt–

Read Full Post »


Si asta ca urmare a faptului ca s-a urcat scroafa-n copac si se crede privighetoare. Singura precizare ar fi ca scoafa nu avea cum sa se urce singura in copac, ci ajutata de tot satul cu camin cultural si cu biserica cu tot. E adevarat ca scoala si invatatorii nu au pus umarul la ascensiunea fulminanta a scroafei, dar au fost cam singurii. Asa ca in momentul de fata s-a ajuns la situatia in care cind trage scroafa o basina, sare tot caminul cultural inclusiv presa, scrisa (ca vai de mama ei) si vorbita, sa-i simta mireasma iar biserica o blagosloveste cu dreapta, intinzind stinga dupa „dari”. Si cum scroafa in afara de basini, nu prea mai trage nimic atceva, poate doar cite-o muie Antenei 1, e clar ca detine prima pagina a tuturor publicatiilor si jurnalelor de actualitati. Cine a propulsat aceasta scroafa in virful copacului parlamentului european? Nu ma intrebati pe mine, ci pe voi. Prostia a fost aleasa sa reprezinte Romania. Trist, dar adevarat. Realitatea e ca dobitocul a ajuns de la curul vacii in fruntea tarii, ca i-o place sau nu minoritatii intelectuale. E cel mai mediatizat personaj al unei intregi Romanii. Cine spune ca „nu banul face omul” l-as invita sa mai reflecteze pret de-o tigara. Scroafa face exact ce vor muschii lui flescaiti si se urineaza pe orice valoare reala a acestei tari dupa bunul lui plac, de sus, din virful europeanului copac. Si nu numai atit, dar prostul mai e si fudul dat dracu. Intelepciunea lui de scroafa nu mai accepta critici, contre si povete. El a devenit Scroafa Ra. Daca nu si-o ridica si-o piramida in mijlocul Bucurestiului, mare lucru! El e cel ce face si desface. Evident ca mai mult desface, dar pentru ca n-are cum sa-si dea seama, merge inainte cu deciziile lui anapoda, ingrosind soriciul. Sunt banii lui, e foarte adevarat si poate face ce vrea cu ei, dar problema e ca idiotul jongleaza si cu destinele oamenilor, tratindu-si angajatii ca pe cocina proprie din care se hraneste, dar in care se si urineaza, ca asa-i la porci. Iar echipa de fotbal a Stelei, a ajuns un biet hamster care alearga o roata nenorocita si fara sfirsit, chitaind din toti rarunchii „o iubire ros-albastra”, spre amuzamentul scroafei patron, care-i mai pune cite-o frina din cind in cind, de se duce saracul hamster de-a-n proasta catre mijlocul clasamentului. Intrebarea e, cind o veni Ignatul si s-o apuca romanu’ sa scuture copacul?

Read Full Post »