Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘petreceri’


Ieri am fost la Merlot, pe Bloor, impreuna cu sotia, Piratu si gagica-sa care implinea o virsta. Restaurant micut, cochet, scump si cu haleala deosebit de bine si frumos pregatita. Menu frantuzesc, elaborat, cu sosuri extravagante si denumiri pe masura. Si pentru ca merlot-ul se afla cam in zona noastra, evident ca ne-am salutat cu majoritatea meselor. Mesenii respectivi fiindu-ne vecini si clienti fideli. Cum, de altfel,  fideli ii sunt si acestui restaurant. Singura parere de rau e ca nu-mi era foame. Pentru ca, uitind de aceasta invitatie, sotia fiind purtatoarea de memorie atunci cind vine vorba de viata sociala, am mincat pe la fo 3PM, asa ca ce draci de foame sa-mi mai fie la 7PM?. Totusi, n-am stat pe uscat. Am supt un Chardonnay la niste calamari fripti. Dar cam atit, desi prime rib-ul pe care si-l comandase Piratu imi facea insistent cu ochiul.

Astazi, dupa cum am mai mentionat, mergem cu niste prieteni la un recital de opera cu dinner. Localul se cheama Old Mill si e tot pe Bloor, dupa Bloor Village. Un hotel-restaurant cu aspect pitoresc, european. N-as spune ca restaurantul asta se ridica la nivelul Merlot-ului, dar tinind cont ca se lasa cu muzica live, as zice ca merita. Mai mult, Old Mill-ul e mult mai bine cunoscut datorita pozitiei, pe malurile Humber River-ului si a faptului ca organizeaza nunti la foc automat.

Simbata, suntem invitati la brunch, care e o corcitura intre breakfast si lunch, la St. George’s Golf and Country Club. https://stgeorgesgolfandcountryclub.com/ Adica la astia care mi se joaca mie prin backyard si care la anu va implini venerabila virsta de 90 de ani. Si daca la celelalte doua restaurante am mai fost, la asta e pentru prima data. Prima data pentru ca nu suntem membri clubului iar circuitul e inchis marelui public. Problema e ca pentru a-i deveni membru, iti trebuie referinte de la citiva membri actuali si o cotizatie anuala de $120.000. Cum noi nu le avem cu golful, n-avea sens sa le dam astora cite un Maserati in fiecare an, doar ca sa le vizitam restaurantul, care sunt convins ca merita. Dar evident ca si aici vom intilni multi dintre clientii nostri. Ca o curiozitate, brunch-ul e organizat de agenta de real estate prin intermediul careia am cumparat proprietatea in care locuim si care organizeaza in fiecare noiembrie cite un party cu unii dintre clientii ei, chestie pe care n-am mai intilnit-o la alti agenti. Cum se face ca tipa, care e sarita de 80, are acces la club, nu stiu si nici ca m-ar interesa, dar uite ca poate organiza un astfel de party. Poate prin clientii ei, care sunt membri cotizanti. Poate.

 

Iar duminica, dupa bunul obicei, e petrecere la unii dintre prietenii nostri pentru a-l serba pe el. El-ul implineste fo 70, dar asta nu inseamna ca va fi un fel de seminar gerontologic. Nooo! E petrecere pe bune, cu bautura, haleala, dans, femei. Bine, nici femeile nu sunt chiar pustoaice, dar nici in carut, cu tubul de oxigen infipt in nas. De fapt e gasca cu care ne petrecarim de obicei si care apare in mai toate  pozele petrecerilor noastre.

Asa ca, asta-i motivul pentru care am considerat saptamina asta ca fiind a patimilor. Recunosc, sunt un impatimit al restaurantelor, patima cu care am fost blagoslovit inca din tinereturi si de care nu m-am dezis niciodata pentru ca asa, si nu numai, inteleg eu sintagma „a-ti trai viata”. Adevarul este ca patima asta s-a mai diminuat de-a lungul anilor, dar niciodata n-a disparut complet. E inca acolo, mocneste si din cind in cind da pe-afara, cam ca Kilauea, in Hawaii.

 

 

Read Full Post »


Piratu’ a sculptat bostanii, cu mult talent si rabdare, de-am ramas si eu surprins

Si tot el ne-a „ornat” si pe noi. Mie, Power Ranger-ul, mi-a revenit obligatia de-a aranja intrarea

Dupa care am asteptat pilcurile de copii pentru a le pune dulciuri in sacose. „Trick or treat?” spuneau ei. „Well, but who are you?” intrebam noi. „I am a gost” or „I am a ninja” or I am a witch” raspundeau ei. Iar dupa ce-si luau dulciurile, multumeau si-o zbucheau spre casele vecinilor. Cei mici erau insotiti si de parinti, cu care abea aveam timp sa schimbam doua vorbe din cauza grabei puradeilor.

Ca pina la urma, cam asta e Halloween-ul, un bal mascat pentru copii. Well, la care mai participam si noi, adultii.

Read Full Post »


Long weekend!!! E, asta numesc eu viata. Sa stai la soare, sau pe net, ca si una si alta nu tine din cauza de luminozitate, sau sa stai pur si simplu in backyard cu un mojito oversized si s-asculti pasarelele ciripind. E adevarat ca din cind in cind mai dau cu cite-un slap dupa curvele astea de ciocanitori. Anul asta sunt de speriat. Parca a dat boala vacii nebune-n ele. Eu credeam ca Woody e nenorocita doar in desene animate, dar de unde? Sunt niste jigodii care stiam ca gauresc numai copaci, dar vad ca le-a casunat si pe peretii caselor, fi-le-ar ciocu-al dracu! Cineva mi-a spus ca uzanta e sa-ti cumperi fo doua bufnite. Cind l-am auzit, am facut ochii cit bufnita, dar dupa ce mi-a spus ca nu-i vorba de alea reale ci de dummies,  m-am mai linistit. Pai bun si acum ce sa fac? Sa-mi fac din backyard gradina zoologica cu jucarele ca sa sperii veverite, ciocanitori, ratoni si ce draci o mai fi misunind prin pomii astia? In fine, mai vad eu cum o scot la capat, chestia e ca stind eu asa intins pe spate, numai ce ma striga vecinu-meu, care robotea prin curtea lui, de cu noaptea-n cap. Ma-ntreaba ce fac, il intreb ce face si surpriza. Imi spune ca abea astepta weekend-ul asta sa se relaxeze, el fiind la momentul respectiv transpirat si rupt de munca. Zic, pai stai nene sa ne-ntelegem, ce pielea mea faci tu la serviul tau, de numesti sclavia asta, relaxare. Aflu ca si el e un pui de manager, ceea ce ma surprindeaza si mai si. Ma rog, a imbrobodit-o el cu lipsa de stres si cu faptul ca rinind in backyard-ul propriu pe el il relaxeaza, dar evident ca nu m-a convins. Vazind ca sunt catir, mi-a comunicat ca odihna activa e adevarata relaxare, nu statul pe spate cu ochii-n craci. Bine, zic, dar cu asta sunt si eu de acord, doar ca activitatile tale relaxante nu fac parte din lista mea. Adica daca vorbesti de o petrecere, de o piscina, de o plimbare, de-o bicicleta, atunci te-as intelege, dar culesul de buruieni si ciopirtitul tufisurilor, nu m-ar relaxa niciodata. Vorbind de bush-uri, as fi vrut sa-i mentionez si un alt mod de odihna activa, dar era clar ca pe el tot la sapa l-ar fi dus mintea?

Read Full Post »


Cert e un lucru, cind vine weekend-ul m-apuca doru’ de viata. Stiu, in cazul meu s-ar putea specula ca-i din cauza repulsiei pe care mi-o provoaca munca in general. Ei bine, nu-i asa. Desi la serviciu frec duda si nu oricum, pe bani, as prefera sa stau acasa sa-mi curat gradina, chestie salahorica, benevola si neretribuita. E adevarat ca traba asta o execut cind mi se scoala, de fapt mai exact ar fi,  cind nu mi se scoala si e intotdeauna insotita de-un pahar, jumatate plin cu diverse satisfactii gustative. Dar daca stai sa analizezi activitatea in sine, tot iobag se cheama ca esti, ceea ce ma face sa cred ca sunt chiar harnic si asta e revelatia pe care nu mi-am dorit-o niciodata. In sfirsit, realitatea e ca weekend-ul nu vine doar cu sape si cazmale, mai vine si cu petreceri ( una chiar miine seara ), plimbari, Niagare, casinouri, spectacole, meciuri, cumparaturi, lenevie si alte placeri pe care din motive necunoscute mie, compania mi le refuza in timpul programului. Si asta in mod sistematic.  Ce mi se pare insa extrem de ciudat, e ca inca n-am auzit pina acum pe cineva care sa deteste weekend-urile. Ma refer la cei care nu le lucreaza. Si ma intreb, pai daca toata lumea adora timpul liber, de ce dracu nu lucram simbata si duminica ca sa ne putem weekendiza in restul saptaminii? Ca doar nu ne impune niciun extraterestru sa muncim cinci zile pe saptamina. Si asta mi se pare mie a fi paradoxul omenirii. Ne autoflagelam impotriva vointei noastre. Un fel de Nicolita pe Bernabeu.  Uitindu-ma la cit se arunca pe apa Simbetei si a restului de saptamina, ajung la concluzia ca producem mai mult decit ne arde buza. Pai si de ce in loc sa ne strofocam producind pentru a arunca, nu muncim cite putin pentru a produce cit ne trebuie? Unde mai pui ca in aceasta situatie am avea serviciu cu totii, ceea ce-ar elimina labagismul (frecarea prazului) si delicventa. Adica daca am lucra doar 4 ore pe zi si am avea trei zile weekend, cine ar mai refuza munca? Nu stiu ce sa zic, dar cind voi ajunge Secretarul General al Pamintului, cred ca am sa revizuiesc Codul Muncii. De fapt, cred c-am sa-l abrog, all together. Da-l dracu, ca nimic bun nu transpira din el. Munca, munca si iar munca. E uite ca eu am sa-l desfiintez si-am sa introduc Codul Timpului Liber care va contine un singur articol „Faceti neica ce va place, dar lasati munca in pace”

Read Full Post »


Prima urare o fac practicantilor. Pe a doua, liber-cugetatorilor. Ar fi si urari comune, ca de pilda „Folositi-va ouale la maxim, dar fara sa le spargeti!” sau „Oferiti mielul vostru si altora!” sau „Nu lasati Iepurasul fara morcov!” 

Intrucit eu am ales varianta cu petrecerea, va las pe mina iepurasului de mai sus. Fetelor nu am ce sa le sugerez, intrucit stiu ele singure ce au de facut.

Read Full Post »

Adolescenta


by papa

Eu inca eram prins in jocuri,
Cind tu m-ai luat dintre baieti,
Ca sa aprinzi in mine focuri,
Si mintea-mi vergina s-o-nbeti.
*
Iar sufletelui de infante,
Adinc saditu-i-ai mistere,
Si imi surprind gesturi pedante,
Sub priviri tandre, efemere.
*
Noptea intreaga era ziua,
Si nu-mi pasa de-i luni ori vineri,
Ziceau ca batem apa-n piua,
Si ce-i cu asta? Eram tineri.
*
Boemi ai unei lumi latine,
Incorsetata de-o dementa,
Ce trimbita ca totu-i bine,
Dar suferea de impotenta.
*
Da’ cine dracu-si batea capul?
Cu gindul la capitalism,
Rideam de ne durea stomacul,
De aparentul comunism.
*
Caci vinuri ne curgeau prin vine
Si petreceam pe la Bordei,
Prin Athenee si prin Cine,
Sau pe la Vila 23.
*
In discoteci, pe Litoral,
Atunci sublim si decadent,
Frivoli, pe-ai tineretii val,
Intr-un tumult incadescent.
*
Dorindu-ne, toti « pui de lei »,
Citeva lucruri cu ardoare,
Valuta, fite si femei,
Un pasaport si-o emigrare.
*
Au fost ani veseli,ani nebuni,
Ani de-mpliniri si de distractii,
Cu ceaiuri, baruri, sesiuni,
Ani de sclipiri si aberatii.
*
Gindind la ei inima-mi salta,
Ca s-au topit ca visu-n zori
Si-n lacrimi, ochii mi se scalda
Si nu stiu cum, ma trec fiori.
*
Privirea-mi uda-n gol se-afunda,
Treaz sunt, dar nu imi simt prezenta,
Pling, rid iar fruntea imi asuda,
Rememorind adolescenta.

***

Read Full Post »