Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pedichiura’


                    Legatura intre crack si crac e ca primul crack se afla la convergenta a doi craci. Mergi pe strada si oricit ai fi de licentiat, de sofer sau de calugar, ochii ti se vor opri pe perechea de craci care-ti defileaza prin fata. Mintea insa, va continua ascensiunea spre mai bine, pina la intersectia lor, exact acolo unde se afla crack-ul, ca de, asa e mintea, scormonitoare.  Ca aceste accesorii, si inca vreo doua care-mpodobesc pieptul, ne atrag ca un magnet, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua ne lipsesc. De fapt, ceva picioare am avea noi, dar ce dracu sa te atraga la ele? In mod paradoxal,  oricit ar fi cracii de lungi si crack-ul de strimt, odata ce i-ai avut pe umeri si nu numai, ochii iti zburda dupa altii. Niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna tindem la mai mult, dar nu totdeauna si la mai bun, ceea ce constituie al doilea paradox. In orice caz, automultumirea nu duce la nimic bun in conditiile economiei de piata. De fapt, nu duce la nimic bun, in nicio forma de economie.

                    Dar ce nu inteleg eu prea bine, desi m-am straduit, e atitudine ostila a unor tipe, care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la cracii, curul sau titele lor.  Sau cind incerci, sa le infigi privirea-ntre picioarele departate ostentativ sau din neglijenta. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata ochilor cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape, atit in fata, cit si in spate, iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti magar. Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa te uiti dupa avioane? Si sa nu-mi spuna ca umbla cu cracii goi, dintr-o pornire intelectuala sau idealist-religioasa. Nici ca-i ies titele din decolteu ca rezultat al pasiunii pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca, cine se-mbraca provocator, intentioneaza sa provoace. Cred ca tocmai am enuntat Teorema Provocarii. Ma rog, teorema, neteorema, comportamentul e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la o cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul franzelei. 

                    Pina la urma, fitele cu “vai ce nesimtire!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, dar nu cu tine. Totusi,  cu ce te-ar face pe tine magar acest fapt complet necunoscut? De unde sa stii tu ce-si doreste ispita? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” sau „Nu ma fut de-a dracu” ca sa stii unde te situezi. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal, cind incerci sa le „agati”.

                    Sunt insa altele care nu scot o vorba si se uita in balarii in timp ce le vorbesti, vrind sa te convinga ca esti imaterial, desi in sinea lor, vanitatea le e satisfacuta de avansurile tale. La alea e clar ca nu e loc. Exista si multe pe care le-ar trage ata si care raspund interpelarii asteptind o performanta mai elaborata din partea ta, pentru a te putea evalua la justa valoare. E, astea sunt halite. Ma rog, erau. In vremurile respective aveam replici pregatite cam pentru orice fel de situatie, asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa reziste, daca era doar nehotarita. Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de strimbe. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca-s d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de naspa?” si-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se cam rupea de ce trebuie sau de ce nu trebuie spus uritelor, inainte de-a le cunoste frumusetea interioara, care nu interesa pe nimeni. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si cite-o ea, o ea pe care am intilnit-o de fapt o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementializanta. 

                    Ajung in statie si dau cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturale, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum, ca bag seama, s-a cronicizat. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate dupa marime, ca la raportul de seara, nu cu cite un sabioi iesit aiurea, ca-n picturile renascentiste. Cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii din alimentare. Ce sa va mai spun, am fost halit din prima clipa? Eram cu ochii pe ea, ca pe spuma de ras, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce m-am urcat in autobuz, m-am asezat linga ea si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. N-as putea spune ca era frumosa sa intri cu capu-n stilpi, dar avea o fizionomie agreabila si bine pusa la punct. Iar cind am coborit in statie la Atheneu, m-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Eu cred c-am mai ramas pret de citeva secunde in statie, stupefiat, urmarindu-i cu privirea, ca doar nu era sa ma iau dupa ei, avind acelasi drum.

                    Cred ca a fost prima gagica care a stiut sa ma puna la punct, cucerindu-ma, totodata. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasat, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ma refuza elegant si fara figuri de Camin Cultural.

Read Full Post »


LIFE NEWVOICES 4 CCNu va ginditi bai la mascari, stiti doar ca nu sunt omul care sa se preteze la asa ceva. Limba romana si intelesurile ei imi joaca feste cite-o data. Cum v-am comunicat oficial, aseara m-am dus sa-mi fac laba, altfel spus, pedichiura.  Exact asa, ca tipul din poza alaturata. Pedichiurista (ar putea fi numita labagioaica?), o italianca dragutica, m-a primit cu un zimbet  extrem de larg. Nu pentru ca i-as stirni vrun interes oarecare, ci pur si simplu pentru ca are o gura cit a lui Steven Tyler. Mare nene, de poti baga in ea toata aparatura. De camera de la subsolul casei vorbesc. Aia in care tipeza si-a amenajat labaria. A lucrat ea si la un salon, cu citiva ani in urma, dar dupa un calcul sumar si-a dat seama ca mai bine face laba la domiciliu. In felul asta se scade la mortgage si nici nu plateste chirie vreunui poponar de stilist.

Labaria, trebuie sa recunosc, era aranjata  meserie. Fata a investit ceva bani, dar pot spune ca e foarte relaxant, intim si daca ar fi oferit si-o „clanta”, cred ca m-ar fi cistigat de client saptaminal. Atit de relaxanta era atmosfera, cu o muzica-n surdina si cu labele in apa calda, ca era sa ma ia somnul. Si m-ar fi luat, dar gagica are un pronuntat defect la gura. Problema nu e c-o are mare, ci cit de des o foloseste. Bai baiatule, nu tace nici fututa. Nu ca as fi verificat, dar nici nu-i greu de imaginat. Si n-as putea spune ca bate cimpii, dar acum stiu ce maninca fi-su, unde lucreaza barbat-sau, cine i-a finisat basementul si de ce-a murit socru-sau, de ce boli sufera copilul si cit e de ordinar patiserul de pe Bloor Street. Si uite cum, din vorba-n vorba, mai aveam putin si adormeam, dar cind a inceput sa-l imite pe patiserul lui peste prajit, venit din Quebec, m-am scapat pe mine de ris. Bai, cind si-a ingrosat odata vocea si-a tuguiat buzele si-a inceput s-o arda pe-o engleza stilcita, miscindu-si capul ca papusile alea de le pun unii pe bordul masinilor,  m-a terminat completamente. Si nu numai faptul ca-l imita pe ala  era hilar, dar se prostea continuind sa-mi faca pedichiura, fixindu-mi degetul mare de la picior. In fine, ce sa va spun, a fost o faza de neuitat.

Dupa ce a terminat conversatia cu degetul, a trecut la masaj, partea cea mai placuta a labarelii. Mi-a trintit o fleasca de crema pe labe si dai si freaca si mingie si bibileste si iubeste, de m-a umplut de placeri greu de relatat pe gura sau pe tastatura. Cind ma voi duce data viitoare, am s-o rog sa-mi mai imite frantuzi si italieni. Va spun sincer, desi nu stiu citi dintre voi ma vor crede, ca nici eu n-am stiut-o pina aseara, dar labareala e mult mai atractiva daca ti-o face o actrita de comedie, fie ea si amatoare.

Read Full Post »