Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘patty pravo’

Una bambola in meno


Of, of, of si aoleu! Cind ma gindesc la ratari, imi vine sa-mi dau numai coate-n dinti. Ca la momentul respectiv ti se cam rupe, dar mai tirziu regretele te napadesc, ca tintarii seara-n Delta.

Si sa nu se creada ca ma refer la ratarile din timpul meciurilor pe care le incingeam in parcarea din spatele blocului. Noooo! Alea erau poticneli permisive fata de ratarea unei gagici care era de neconceput, de neiertat si de neuitat, mai ales daca era una monumentala. Nu-i vorba, ratarile erau urmate de reusite si poate asta e motivul pentru care dispareau din memoria imediata. Dar mai tirziu, cind te apuci de inventarieri, sunt cam singurele pe care le regreti.

Sa fi fost prin ’73 – ’74 cind preocuparile mele se rezumau la crearea plusvalorii si la gagicareala. Bintuiam zilnic Centru Capitalei in vederea schimburilor ilegale si cunoasterii aprofundate a prospaturilor bipede. Si uite cum, intr-o buna zi, spre seara, vis-a-vis de magazinul Muzica, pe Calea Victoriei, ne intersectam c-o bucata. Buna, de sa intri cu capu-n stilpi. Si la cum era imbracata, aranjata si dotata, putea schimba preferintele oricarui bulangiu si trezi orice impotent la viata. Cum nu eram nici una, nici alta, n-am cazut pe spate, dar pentru ca in astfel de situati eram total impotriva statului pe ginduri, am interceptat-o. Din text in text s-a dovedit ca nu avea vreun program imediat si mai mult decit atit, s-a aratat dispusa de-o cina. Cum cina era la Cina, n-a durat mult si-am urcat treptele spre restaurantul de la etaj. Cina asta avea si un balcon, care era chiar deasupra graidinii de vara, si unde ne-am infipt cu totii la una din mese.

In fine, sar peste haleli, bauturi si limbi in amigdale, trecind direct la motivul ratarii. Fata parind halita, n-ar fi trebuit decit sa-i cint partitura, dar din motive de natura umana, am ales sa-mi cint propria partitura. Si de aceea cind amicii cu care eram la masa au observat o alta tipa cu „aptitudini” care tocmai intra la gradina, am bagat si eu un : „buona quela bambola, per almeno un giro!” La care replica prezentei n-a intirziat „Ai de gind s-o inviti si pe ea la masa?” Chestie care m-a surprins, desi nu era greu de inteles, ca doar n-o spusesem in mandarina si cu atit mai mult cu cit nu trecusera multi ani de la „Bambola” lu’ Patty Pravo. Evident ca am incercat sa dreg maioneza care din pacate se cam taiase. In fine, se parea ca reusisem s-o conving de inocenta interventiei, dar la plecare a preferat sa ia un alt taxi, disparind in noapte. De fapt nici eu n-am insistat , considerind ca neintemeiata bosumflarea subiectei.

Totusi, intrucit nu sufeream de atita obiectivism incit sa ma autoinvinuiesc, am considerat-o responsabila, de ratarea si dezamagirea rezultata, pe Patty Provo si bambola ei. Dar dupa cum spuneam, asta a tinut o noapte, intrucit a doua zi am luat-o da capo si cu lectia invatata.

Read Full Post »