Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘paste’


Simbata am petrecut. Nu Pastele, ca de mult ce l-am petrecut p-ala catolic, ma luase pintecaraia. E adevarat ca in dureri am incheiat si Pastele #2, dar dureri de falci, de la atita ris. Cum spun, simbata am mincat baut si ris. Nu stiu daca risul e pansament gastric, dar n-am avut nici pe dracu, nici pe tac-su. Vorba marelui poet contemporan, aici de fata: „la rata pe varza, anturajul conteaza” Pentru ca, vedeti voi, uitasem sa mentionez c-am gatit un ratoi, la felul doi. La primul bagasem o ciorba de burta de s-au lins colegii pe mai toate extremitatile corpului. Cu predilectie, pe buze, ca n-au flexibilitatea ciinilor.

Si pentru ca la un zaiafet de genul asta nu poate lipsi alcoholul, uite cum le-am azmesticat de-ai fi zis ca-i laborator de chimie. A fost, vorba Emily-ei, o adevarata rascruce de … vinuri. Alb, rosu si roze. Sampanie, whisky, palinca si bere. O sa spuneti, si pe buna dreptate, ca a fost mai mult o rascruce de alcohoale. A fost, dar mie, „la rascucea de vinuri” imi suna a literatura clasica, cu atit mai mult cu cit unul dintre invitati era venit din orasul vinturilor vesnice, Chicago. Asta de fapt a adus si palinca de Maramures, ca la ei se gaseste. Aici, nu. Noi cu slibovita sirbeasca si grappa italieneasca, care nu sunt de aruncat, dar sa ne intelegem, nici palinca nu sunt.

Un altul a adus un drob pe care-l promisese. Bun! Nu la fel de bun ca al meu in care bagasem cimpuri de verdeturi si-o padure de ciuperci, dar bun. Asa ca la aperitive am dat-o pe drob si cirnati din cei facuti de mine si care de cind i-am facut, zac atirnati in frigiderul din cold room, ca sa-i zvinte curentul. Si erau zvintati. Poate nu cit as fi vrut, dar erau mincabili.

La cafea am bagat si un tort cu o cupa de-nghetata, ca sa bagam burta-n draci, nu de alta. Dupa care, da-i smotru, ca doar nu era sa las casa cu curu-n sus, taman de Paste.

Iar duminica, de Paste, am frecatcat menta. Adica am pregatit niste mojito pe care l-am baut in familie dupa un dinner subtire compus dintr-o salata cu somon cured by moi si tarte cu icre ale aceluias peste. De fapt. v-am mai pus salata cu gravadlax-ul suedez si intr-un post anterior. Pentru o mai buna aducere aminte, v-o bag encore une fois.

SONY DSC

 

 

Anunțuri

Read Full Post »


 

Cind eram eu mica-mica,

Ma duceam cu alti copii

Sa vinam, de Paste, oua,

Prin gradini, prin balarii.

*

Si de mult ce mi-a placut,

Chiar si-acum c-am crescut mare,

Joaca noastra de copii,

Zau ca-mi place si mai tare.

*

Poate ca va pare porno,

Dar pe toti i-am auzit:

„Nu va pierdeti de traditii,

Ca-i pacat afurisit!”

*

Si eu fata silitoare,

Care tine la traditii,

Caut oua mai tot anul,

Ca sa nu-mi supar parintii.

***

Read Full Post »


Ieri am fost invitati la un bridge de cei cu care jucam canasta. MmmmDa!  Dar cind sa pornesc masina, tirrrr! Cin-sa fie, cin-sa fie? Ei bine, erau cei la care eram invitati miine. Si ce aflam? Ea, adica tipa, a cazut bolnava, motiv pentru care ne-a sunat sa ne spuna ca este in imposinbilitate …”-nu-mi spune ca oricum nu mai venim daca esti virusata!” Adica, nene, zaiafet, nezaiafet, mi-a ajuns cite droguri am bagat in mine. Si plecam.

Ajungem, luam o gustare, ne bla-bla-bla si eu, ca ma durea capul, intreb: ati luat miel? Raspunsul a fost „nu”, la care replica sotiei m-a lovit in timpla ca baltagu pe Nechifor Lipan. „Pai atunci ce faceti duminica, nu veniti pe la noi?”. Aha! E pusa, gatesc. E si dupa ce invitatia a fost acceptata cu bucurie, ca cine dracu refuza miel de Pasti, ne-am jucat, am mincat, am baut si-am plecat.

Pe drum zic, „aduci lamb dinners de la magazin?”. Zice, „pai n-ai spus c-ai luat miel?” Zic, „ba am spus c-am luat, dar n-am spus c-o sa-l gatesc miine”, adica azi. „E, asta e”, spune sotia chicotind de bucurie ca mi-a gasit de lucru. Ca nu stiu bai, dar are un talent sa nu ma lase sa ma plictisesc, ceva de speriat.

In fine, azi pun pulpa la marinat (a mielului, nu a mea), pun jumatate din cap la fiert si ma apuc de drob. Fierb organele, exceptindu-l p-ala de reproducere, dupa care pun ouale la fiert (nu p-ale mele, p-alea de la gostat) si ma duc sa vad meciul lu’ Man U, pe care nu pot sa-i sufar. Si ai dracu, ca sa vezi fatalitate, parc-au stiut ca am oua pe foc, ca m-au tinut legat de televizor pina am auzit un buum! Aoleu, vin rusii! Cind ma duc in „office-ul” meu, nu erau rusi, dar era un fum de nedescris si ouale incepusera sa sara din oala ca floricelele de porumb. Adica o facusem nu de miel, de oaie. Dai, aeriseste, deschide geamurile in toata casa, curata, spala, sterge. Eram intr-o viteza de-ai fi zis ca-s din desene animate. In sfirsit, reusesc sa termin, dar 12 oua se dusesera dracu. Asa ca am dat fuga la gostatul din colt si-am mai luat doua duzini. Si pentru ca era in vecinatate, am luat si un whisky, o slibovita sirbeasca si fo doua fiole de Amarone din 2012.

Bun, acum vopseste Papa oua. Nu multe, dar asa, de-un pamplezir traditional. Problema e ca ouale trebuiau vopsite in poloneza, limba pe care nie rezumish sau cam asa ceva. Si cum in dulap aveam doar doua plicuri poloneze cu vopsea galbena, le-am facut pe toate opt din amintiri si mai hepatice. De fapt e un galben pai spre alb murdar. Dar stiti cum e in bucatarie „important e sa-ti iasa ce ti-ai propus” Si exact aia era culoarea pe care mi-o propusesem. Mmm da-da!

Capul, nu al meu, l-am scos din oala, dupa ce a fiert si l-am dat dracu, ca-l pusesem pentru ca da un gust mai violent zemii, nu pentru halit. Urmeaza ca miine sa fierb, in zeama care a ramas, bucatile de carne si zarzavatul pe care l-am ciopirtit deja. Pe urma am s-o dreg cu bors magic si smintina frecata cu galbenus de ou. Cam ca la ciorba de burta, dar fara usturoi si otet.

Si-am incalecat pe-o sa, si-a cazut calu cu mine.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Iar acum, dupa atita smotru si culinareala, mi-am tras un whisky si-mi umplu blogul cu nimicurile pe care le-ati citit. Iar daca va pune dracu sa rideti de ouale alea galbejite, ati pus-o de-un scandal cu mine.

Paste Fericit!

Read Full Post »

Iaca vine Pastili!


Parca ieri a fost Revelionul si ca miine va fi Craciunul. A-nebunit si timpul. Zboara zilele ca taunii, lunile ca gistele iar anii ca Usain Bolt. Si nu mi-ar parea rau, daca as fi si eu vreun semizeu, dar cum nu sunt, asa-mi vine sa ma fut pe el de timp si nu chiar pe el, ci mai mult pe trecerea lui, ca-i mai feminina.

In fine, ce s-o mai scutur de prun, cert e ca vin Pastii. Mai intii vine ala catolic, ca astia l-au nascut prematur. Si peste o saptamina vine si ala pe care-l praznuiesc ortodoxii. Eu, ca sa fiu sigur ca nu-l serbez ca proasta, inainte de-a se naste sau dupa, ma voi „Hristos a-nviat” de doua ori. la prima strigare suntem invitati la niste prieteni. La a doua, la alti prieteni si uite asa am pus-o si ma dau bine si cu Barosanu, sa nu creada ca ma doare-n cur de nasterea urmasului. A propos, oare se poate numi urmas, atita timp cit tac-su e vesnic? Naspa!

Dar pentru ca invitatiile sunt basca, am cumparat si-o juma’ de miel. Si am luat unul de Ontario, ca astia din cite am vazut, s-au nascut acum si sunt fresh. Si ca s-o stiti si voi, m-a costat doar $15/kg, fara cap si organe. Si nu numai atit, dar am gasit unul de 10kg, ca-n rest sunt cam oite, la 18-20kg. Capul si organele le cumparasem acum citeva zile la un pret de nimic. Le-am cumparat pen-ca la a doua nastere, am promis sa fac eu drobul. Si-l voi face, minca-mi-ar drobul! Nasol e ca inca n-a rasarit usturoiul si astia n-au urturoi verde. Mi-ar trebui un usturoi care sa rasara numai la temperaturi negative, ca mi-am pus citiva catei intr-un colt mai dosit. Ca nu stiu ce i-o fi trebuit si lu’ Hristos sa se nasca inainte de incoltirea usturoiului. Probabil ca nu stia reteta sau la aia creste de-a-n proasta, tot timpul anului. Cred ca voi pune d-ala uscat, ca in fond, gustul conteaza, nu virsta.

Sa revin la bestia pe care am cumparat-o, pe jumatate. Macelarul mi-a portionat mielul, asa ca, ajuns acasa, l-am impartit pe caprarii si l-am bagat la congi, sa se racoreasca pina saptamina viitoare. Totusi, pentru ca imi propusesem un stew, m-am decis sa-l fac din miel, asa ca am bagat citeva bucati la cuptor pe un pat de legume calite, cu ceva vin rosu, foi de dafin, rozmarin si cimbru. Cred ca voi baga un piure de cartofen sau o pasta, ca starch. Si o salata verde cu ridichi si ceapa verde, ca ceapa e mai smechera si mai deprinsa cu gerul. Chiar asa, usturoiul nu creste si la solar? Sau e mai rentabil uscat?

Dupa cum vedeti sunt pregatit de petreceri si haleala aleasa, asa cum ii sta bine romanului.

SONY DSC

Read Full Post »


Cind o fi inviat Iisus (daca o fi inviat vreodata) nu stiu si nici nu ma intereseaza pentru ca nu cred in fantezia invierii. Hai ca teoria cu spiritul care o ia usor in sus, ca zeppelinul, desi e imposibil de demonstrat sau de combatut, e halita de multi, numai ca tovarasul Hristos, propovaduitorul conceptelor cu iz idealisto-comuniste, se pare ca s-a dus inapoi, de unde venise, cu hoit cu tot, ceea ce nu mai tine de SF, ci de stand-up comedy.

Ba mai mult, decalajul invierii, intre cele doua mari religii crestine, pare ridicol si arunca o umbra de indoiala asupra evenimentului respectiv. Ca daca data ortodoxilor e cea reala, ar insemna ca pentru catolici, Hristos a inviat inainte sa fie rastignit, ceea ce ar fi de risul curcilor. Asta pe linga faptul ca datele sunt variabile. Da, stiu, unii urmeaza calendarul iulian, altii pe cel gregorian. Bine, cel putin, ca in privinta Craciunului au cazut la pace. In fine, realitatea e ca nimeni nu stie nimic, dar cum sinodurile bisericesti si Papa (nu eu, ala de la Roma) n-au altceva mai bun de facut, au decis ca pastele cade cind vor muschii lor flescaiti, ba functie de echinoctiu, ba de Luna plina, ba de Iulius Cezar, ba de Gregorius, ba de fatatul mieilor, noua, nestiutorilor, nu ne-a ramas decit sa ne conformam. Ca pina la urma, who cares? Paste sa fie.

Si poate de aceea, pentru a fi sigur ca nu-mi scapa ziua „I” a Inaltarii, eu le serbez p-amindoua, fie ca e miine, acum o saptamina sau niciodata. De fapt e impropriu spus „le serbez”, ca nu serbatoresc nimic, doar profit si eu de ocazie pentru a mai sta la o vrajeala, la un bors si la un miel rumenit.

Ei da, dar asta se intimpla la mine acasa, ca unde-am fost duminica trecuta, mielu’ disparuse din menu. De fapt, tinind cont ca asta era pastele prematur al catolicilor, era oarecum firesc sa nu ni se serveasca miel, pentru ca astia au niste traditii culinare de tot rahatul. Ce vreau sa spun e ca la America exista doua feluri de mincare pentru orice eveniment. Curcanul si/sau ham-ul.

In fine, retetele sunt totusi extrem de „complicate”. Curcanul se spala si se azvile-n cuptor pina se rumeneste. Iar ham-ul, pe care-l cumperi gata „afumat” dar nu la fum, nici nu se mai spala, ca sa nu-i indeparteze pojghita de afumatura lichida. Dar pina la urma, miel, curcan, sunca, tot un drac, doar gustul difera. Problema apare la garnitura. Ei bine si asta este la fel de comlicat de pregatit. Fasole verde, oparita. Morcovi mici si la fel de opariti. O lingura de cartofi, sfarimati cu furculita. Si la final, mai mult pentru culoare, o lingura de gem. Gem de cramberries. Asta cica e bun si la cistita, asa ca nu stiu exact care e spilul lui in farfurie, alaturi de porc si curcan, dar sigur e pus cu intentii curative sau digestive, in niciun caz gustative.

Bun, asta-i la canadieni, numai ca eu am fost intre romani si de aceea m-am cam mirat s-aud mielul cotcodacind. El fiind mai chiken la gust, la aspect si la origine. Dar na, vorba poetului national, „de-o fi una, de-o fi alta/ ce e scris si pentru noi/ bucurosi le-om minca toate/ de-or fi pasari, de-or fi oi”

Si pentru a nu-mi iesi din mina, miine voi participa la un alt praznic pastoral. Numai ca de data asta voi fi mai precaut. Ma voi duce inarmat cu cotlete de miel si pulpa la cuptor. De bors se ocupa alt invitat, la fel de traditionalist ca si mine. Asa ca, in mod sigur miine la masa de prinz, bucatele vor avea aspectul, mirosul si mai ales gustul Pastelui romanesc.

Un Paste Fericit si voua,

Cu miel, cu bors, cu drob

Si nelipsitul spart de oua!

Read Full Post »

Paste Fericit !


si

atentie la iepuras,

ca e horny si-i poznas 

nu-i dus la biserica, 

si ajunsa in padure, 


orice fata poa’ s-o fure.

 

Dar de stai sa bagi de seama,

decit rugi si decit post,

mai bine

 

 
Un Paste Sexos!

 

 

Read Full Post »


                   

                    Vine Pastele. Ce-o avea asta cu mieii, nu stiu si nici nu ma preocupa foarte tare. Dar in “pozele” timpului n-am vazut nici o turma de miei pasunind pe Golgotha si nici n-am auzit de vreun parastas cu bors de miel. Probabil ca-i doar o traditie care, ca si religia, nu trebuie inteleasa, ci urmata…daca vrei. Iar eu cu belitul acestei fiare sunt de acord. Nu ca as beli-o eu. Eu doar ii aplic ceva ingrediente si-o bag la fiert, ca sa nu mai rinjeasca fasolea la mine. Ba mai mult, imi scoate si limba, asa printre dinti, ca bag sama e si prost crescut. Desi, sa stiti,  la inceput, animalul mi s-a parut chiar simpatic si plin de umor mioritic. Acum insa, fata asta obraznica, care se holbeaza in permanenta la mine de parca as fi berbecul de tac-su, a inceput sa ma calce pe nervi. Tot am impresia ca-mi spune “minca-mi-ai drobul!”

                    Ei si atunci, asa-mi vine sa dau cu el de pamint, dar cum nu se cade sa-mi iau singur mielul la trinta, il las in damblaua lui basedoviana. In schimb am sa-l dau in … clocotul ma-sii, de rinjit. Dupa aceea, isi va da singur seama ca a cam belit prazul pentru stufat. Evident ca parte din el nu va intra la fiert, ci la cuptor in vederea bronzarii. Am sa-i musc si citeva prafuri, sa ma tina minte, bestia

                    „E lasa bai, nepotu’ lu’ Becali, cind te-oi vedea intins pe masa, printre oua, ridichi si fire de ceapa verde, cu organele tocate-n prapure si cu capul plin de bors, atunci sa vezi ce-am sa mai rid eu de tine! In hohote.” Si daca oaspetii vor crede ca-s nebun, am sa rid si de ei cind vor incepe sa-si ciocneasca ouale. Ca n-am ajuns sa-si bata joc de mine, un belit, Pastele ma-tii de oaie proasta!

Read Full Post »

Older Posts »