Timpit joc! Atit de timpit incit credeam ca nu se va mai juca vreodata. Cum, n-ati auzit de el? Pai normal, ca daca sunteti pusti, cum sa fi auzit si de la cine? Dar vi-l descriu ca sa intelegeti de ce spun ca-i timpit. Jocul asta se juca intr-un cerc de colegi sau prieteni. Adica aia care ne vedeam mai des si mai tot timpul. E si jocul se juca pe „ciunga”, pe timbre, pe capace de bere si mai stiu eu ce alte maruntisuri. Regula era simpla. Daca un jucator ii spunea altuia „verde stop!”, ala trebuia sa-i arate ca are la el sau pe el ceva verde. Daca nu, trebuia sa plateasca birul la care convenisera. Si uite asa aveam eu iarba prin toate buzunarele, dar numai pina se ofilea. Ca dupa aceea trebuia sa reimprospatez stocul.
Mai tirziu, dupa ce depasisem inocenta copilariei, verdele devenise un tel in viata. Tel pe care-l atingeam adesea cind cumparam dolari americani. Jocul era practic pe invers, pentru ca in cazul unui „verde stop!”, ai fi putut da de dracu daca-l aveai, nu daca-ti lipsea. Si uite asa a trecut si tineretea, tot cu verde, doar ca de data asta era un verde ceva mai riscant.
Si nu va mint spunindu-va ca din ’90 incoace eram convins ca „verde stop!” disparuse cu desavirsire. Dar uite ca m-am inselat, intrucit acum, dupa 30 de anisori, jocul a revenit la forma lui initiala, adica, timpita. Diferenta ar fi ca acum daca nu-l ai pe „verde” ai cam belit-o pe „doamna”. Acum nu mai tine cu capace de bere, timbre si „ciunga”. Nooo! Acum se trece direct la represalii. Daca pe vremuri jocul era benevol si hazos, acum e obligatoriu si odios. Acum daca iti lipseste „verdele” ti se amputeaza libertatile si drepturile constitutionale, inclusiv dreptul de-a munci si dreptul la asistenta medicala.
Si mai e ceva. La cel din copilarie daca te prindea fara verde, se chema ca esti cascat, cu capu-n nori. Acum esti proscris si declarat pericol public, desi la fel de pericol public e si cel cu verdele-n portofel. Da, numai ca ala a plecat capul si conform proverbului, „sabia nu-l taie”. Si banuiesc ca stigmatul va dainui, cam ca floarea de crin cu care erau infierati criminalii in Franta Evului Mediu. Si asta pentru ca acest „verde stop!” se va repeta iar si iar pina cind le va intra in reflex posesorilor sau pina ce scopul machiavelic al acestui „verde” va fi atins.
Si aici se cade sa spun ca n-am nimic cu cei ce-au ales „verdele”. E dreptul lor sa decida asupra propriei persoane, tot asa cum si celalti ar trebui sa beneficieze de acelasi drept. Dar din anumite motive de manipulare, „verzii” ii demonizeaza pe ceilalti, urmind cu strictete linia trasata de partidul de guvernamint, refuzind sa privesca situatia cu discernamint. Si am sa dau un exemplu recent. I-am trimis unui amic un clip cu un europarlamentar roman care a luat pozitie, motivata legal, fata de politica EU referitoare la aceste „verdeturi”. Ei bine, raspunsul mi-a venit prompt. „Un idiot!” Mentionez ca amicul e „verde”. Si adica in ce consta idiotenia? In faptul ca arata in mod plenar cum EU isi incalca propriul statut? Sau pentru ca europarlamentarul respectiv a refuzat sa voteze orbeste o decizie nestatutara? Sau si mai grav, ca europarlamentarii erau obligati sa voteze fara a detine informatiile necesare analizarii cazului. Mi-e greu sa inteleg aceasta ura absurda si nefondata a „verzilor”. O ura izvorita din ignoranta si credulitate.
Din cite am aflat, la RO se preconizeaza votarea acestui „verde” in Parlament pentru ca amputarile sa se desfasoare in conformitate cu legea, nu doar pe sugestii verbale. Si desi aici, intre cele doua mari oceane, inca nu s-a pus problema legiferarii acestei aberatii verzi, sugestiile verbale continua sa inunde spatiile virtuale. Si nu numai ca le inunda, dar in multe locuri sunt deja urmate cu strictete, ca si-n RO, de altfel. Pentru ca atit Mumiei americane cit si lui Justin, file de poveste, totalitarismul si despotismul le-a intunecat mintea inexistenta. Dar crunta realitate e ca au cu cine. Ca daca Justin Castro striga „bau!”, trei sferturi dintre canadieni se caca pe ei. Dar nu de frica. Nu, ci din dorinta de-ai face pe plac bastardului fara a analiza riscul la care se expun.
Dar zic sa nu disperam. Istoria e ciclica. Evenimentele se repeta cam ca ciclul menstrual. Poate cineva sa jure ca in timpul prohibitiei nu existau bauturi alcoolice si nu se bea pe rupte? Nu. Dar daca atunci mafia procura si comercializa bautura, acum se va ocupa intens de „verdeata” impusa, ca tot e la moda salvarea naturii.
VatiClanul Papal 