L’important c’est la rose, crois-moi!

Zicea Becoud si nu-l credeam, pe vremea cind eram si eu mai … trandafir. Nu, Trandafir nu e vreun nume conspirativ ca, din cite stiu, n-am fost niciodata vreun ofiter sub acoperire. Daca as fi fost, as fi participat la prezidentialele romanesti, nu la petreceri canadeze de Thanksgiving.

Ei si la petrecere fiind, am observat cu stupoare ca bunul meu obicei, dobindit cu sudoare fruntii si nu numai a fruntii, prin discotecile bucurestene si cele de pe litoral, a inceput sa dea rateuri. Daca atunci, si chiar pina mai acum vreo doi-trei ani, dansam de dadeau dracii-n ele de tibii si peronee, acum „dansez” de ma doare friul limbii si muschi faciali. Nu spun ca nu m-as simti bine si asa, dar parca totusi, lipseste zbintuiala aia debordanta.

Evident ca mai dansez, dar cind am incercat sa fac pe iedul, mi-am dat seama ca topaiala a ramas undeva in urma. Asa ca, dintr-o data,  tangoul mi-a devenit  foarte simpatic, ba chiar preferat. E, drag imi era si-n adolescenta, dar motivatia era alta. Asta pe linga faptul ca pozitia picioarelor, a miinilor si priza dintre parteneri era complet diferita de cea de astazi. Atunci dansurile lente erau si un fel de masaj febril, desi platonic. Acum aceleasi dansuri au devenit doar … dans.

E foarte adevarat ca din cind in cind o mai pun si de cite o electrocutata, dar cu retinere si mai pe loc, „sa rasara busuioc” , pentru a face fata intregii petreceri. Totusi, desi rezistenta a devenit invers proportionala cu gifiiala, pot spune ca nu ma consider depasit de evenimente, intrucit adolescentimea masculina, de astazi, danseaza, daca danseaza, infipti in pardoseala. Nu stiu de ce, dar cert e ca baietii stau ca bolovanii. Iar daca se intimpla sa danseze, se misca, asa, <cum sa spun?> in dorul pulii. (Pentru puritani mentionez ca „pulii” sunt ulii cu prefix.)

Si sa nu se inteleaga ca-i critic, dar cind ii vad cum stau, in timp ce paralizantele de virsta lor se unduiesc intre ele, parca ma oftic eu, de ceea ce rateaza ei. Cine a vizionat „American Pie” stie la ce rateuri ma refer.

In fine, revenind la trandafirul de odinioara, nu stiu cum, dar la petrecerile astea mixte, ca experienta de viata ( asta ca sa fiu ingaduitor cu mine) imi tot vine-n minte Gilbert Becaud cu L’important c’est la rose. Nu prea-i dadeam eu atentie la vremea respectiva, dar cita dreptate avea!

Read Full Post »

Io-te-l pe 2012!

Parca mai ieri ii sarbatoream pe alde „O  mie noua sute si ceva”. Problema e ca s-au dus dracului cu totii si-am ajuns sa ne facem ochi dulci cu 2012. Baga-s-ar dracu-n el de timp, ca mult zor mai e si pe capul lui, saracu’, desi, la urma urmei, in afara de faptul ca trece, ce alta grija mai are?  Ce-i mai prost, e ca nu-l putem opri, desi, personal, am incercat de fo citeva ori. Ei si pentru ca nu mi-a reusit, mi-am propus sa-l petrec. Adica sa-l petrec in petreceri, nu pe ultimul drum. In concluzie, mai trintim un party! Sarmalele le-am executat, piftia de curcan e si ea gata, ciorba de potroace o voi definitiva astazi, iar porcismele afumate asteapta linistite-n frigider sa fie aranjate frumos pe platouri. Basement-ul, locatia dezmatului, este si el gata de lupta, cu mesele aranjate, cu bradul care sclipeste mindru-n coltul dinspre usa si cu globuri care atirna din tavan. Si cum salata de boeuf, friptura, cirnatii si muraturile vor fi aduse de invitati, mie nu mi-a ramas decit sa-mi fac incalzirea. Ca partener mi-am ales un Amarone competitiv. Singurul lucru care ar mai fi de spus e sa va urez un An Nou cu sanatate, veselie, satisfactii si satisfaceri la foc automat, sau mocnit, dupa posibilitati!

Pup you all!

Voi posta si ceva poze, dar mai dupa weekend, pentru ca noi ne-am obisnuit ca Revelionul sa fie „two days party”

 

 

 

Read Full Post »

Bairam in megapixels

Simbata seara aveam petrecere, asa ca m-am apucat dis de dimineata de BBQ-it in backyard, sub privirile curioase ale „vecinilor”

In acest timp, Piratul facea aprovizionari si pentru party, dar si personale. Pirata lui facind parte din a doua categorie.

Pe seara, incep s-apara petrecaretii. Lume multa neica, dar toti chititi pe petrecareala, asa cum ii sta bine romanului.

S-a mincat, s-a baut,

s-a dansat in draci,

dupa care, toata lumea a trecut la o siesta impusa de surpriza serii,

care n-a intirziat sa-si faca aparitia in aplauzele invitatilor.

Asa ca, timp de o ora, mariachi ne-au tras tot felul de cielito lindo de contrabando, dar fara marijuana que fumar.

La inceput ne-am multumit cu ascultatul si privitul,

dar asta pina cind Baloo a simtit ca-i curge ceva singe de aztec prin vene,

si atunci, urmindu-i exemplul, ne-am napustit cu totii sa topaim in jurul lui ca iezii.

Ba mai mult, am dat si-o mina de ajutor lautarilor cu instrumentele care ornau peretii.

Mai apoi ne-am tras si in poza pentru a certifica prietenia de milenii intre popoarele noastre,

totul culminind cu un cucurucucu napraznic, cind am si dat-o pe un urlet general, de-ai fi zis ca agonizam in grup, in urma unei sodomizari simultane

Cind ne-am mai revenit din dureri, am trecut la tort, cafele si sampanii, pentru a pune la loc ce dadusem jos cu dansul.

Dar dupa ce sarbatorita ni l-a servit spre devorare,

am pus-o din nou pe dezmat. Mai in grup, 

mai in duete, ba chiar si ceva solo-uri sexoase

E si uite asa am tinut-o pina mai spre dimineata cind am inchis pravalia, intrucit nu mai eram in stare nici sa ajung la pat. Bine ca am avut doua filipineze care au spalat si aranjat totul, altfel fo saptamina ar fi stat casa intoarsa cu cucurucucu-n sus. Ba unde mai pui ca fetele, dind dovada de initiativa si simt estetic, au adunat toate florile primite de sarbatorita, baloanele din basement, si-au creat un fel de mini-corner policrom, pe care l-am admirat cind am coborit la cafea.

Cu asta s-a cam incheiat bairamul. Urmatorul va fi de Revelion.

Read Full Post »

Let’s party today!

Read Full Post »

Petrecerea

 

Postul asta-l voi scrie in etape, functie de timpul disponibil.

Simbata ne-am strins pe la 7:30. In total am fost vreo 36 de suflete. Aperitivele erau deja pe mese, bautura in cold room, luminile montate iar noi, montati pentru petrecere, desi putin cam obositi. Hai sa va spun ce-am servit. Am inceput cu mini crab cakes, asparagus rulat in somon afumat, icre de somon, caprese pe skew, chicken skew, un platou cu brinzeturi si struguri, prosciutto wrapped melon. Dupa, au urmat sarmale, veal marsala, grilled chicken, piure de cartofi cu costita afulata si salate. La final, doua torturi in forma de inimi din joffre si berries cu frisca. De baut, s-au baut de toate, Campari, gin, whisly, bere, cognac, dar mai ales apa minerala, cu lada. Dupa aperitive a inceput dezmatul. Pentru ca eram si gazda, am dansat aproape tot ce-a fost de dansat. Asta-i si motivul dezmembrarii de a doua zi. Muzica a fost variata si din toate timpurile. E-Type si Shakin`Stevans au avut cel mai mare succes.

Tot bairamul s-a terminat pe la 2 noapte. Dupa ce ultimii musafiri au plecat, m-am dus in garaj unde amenajasem locul de fumat si unde nu intrasem toata seara. Cind am intrat, am incremenit. Era fum de parca luase foc casa. Iar frapiera, cea mai mare „scrumiera” pe care am gasit-o, era jumate plina de chistoace. Am deschis larg usile garajului si timp de o ora cit am mai strins prin casa, n-am mai avut curajul sa verific densitatea fumului. Dupa o ora am constatat ca fumul disparuse, dar nu si mirosul. De fapt mirosul era tot acolo si luni dimineata, desi am mai repetat aerisirea si duminica dupa prinz. E si cum se facuse de vreo 3 noaptea, ne-am dusat  si-am cazut lati in pat.  Pe la 4-5 m-am trezit ca huhurezul, mi-am tras un juice si desi tentativa era de-a ramine treaz, am recazut ca bolovanu’. Simbata viitoare o luam de la inceput. E un Valentine Party la care rosul e obligatoriu. Ma gindesc sa-mi cumpar pantofi si sacou rosii.  Voi ce mi-ati sugera? Exceptind lenjeria intima, ca d-aia am (din intimplare bai,  nu va mai ginditi la perversiuni sexoase) Pina atunci, din pacate, ma asteapta o saptamina intreaga de munca, iar mie deja imi vine sa-mi sparg dintii din fata de sila. Sila de munca, de ce altceva?

Read Full Post »