Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘orca’


                    Stati, nu mai sariti ca iezii, ca n-am de gind sa va duc  in Caraibe! Era doar o intrebare si dupa reactia voastra, imi dau seama ca va excita pina-n adincuri. Doar ca eu nu va cred si de aici va porni discutia. Ca ia sa-mi spuneti voi, dar fara ocolisuri si ezitari pubertine, ce va place de fapt, marea in sine, asa cum e ea, sau litoralul cu tot ce prevede el, baruri, discoteci, muzica, dans, distractii si femei dornice sau masculi bronzati, functie de preferinte? Eeee, am mai auzit si eu de un albastru infinit, de nesfirsita liniste, de talazuri inspumate care se sparg de stinci, de catarge si iar albastru si iar calmul si vraja, numai ca astea-s doar una din multiplele fatete ale acestei dihanii.

                    Vorba e, va place Marea, sa zicem si noaptea, cind luna-si trage, sfioasa, valul gros de nori, pentru a-si feri delicata faptura de privirile albastre, care-o sfredelesc noapte de noapte? Aud? Nu? Normal! Ce sa-ti placa la o bezna impenetrabila? Dar cind e agitata de zici c-a lovit-o menopauza, ca-n imaginile de mai jos?

                   Aha, nici atunci! Bine dragutilor, dar atunci ce va place? Aaaa, sa va plimbati pe nisipul ud si sa culegeti scoici? Zau? Pe cei slabi de inima ii sfatuiesc sa nu priveasca, chiar daca-i doar un trucaj.

                    Nu, asta in niciun caz, nu. Dar atunci ce? Sau poate ca va plac, cum spuneam, talazurile, ca de astea uitasem, desi le cam cinta toti poetii?

                    Nici astea? Hmmm, bai, va place marea sau, cum spuneam, litoralul marii, cu toate atractiile si distractiile lui? Bun, am inteles. Marea va place numai ziua sau sub clar de luna, cind e linistita, fara croncobauri prin ea care sa va pape de putulica, cu valuri mici si mijlocii, in zile cu soare si daca se poate, cu vreo 28-30 de grade Celsius, fara nori si numai pe timpul verii. Aha, asta cum dracu ar veni, mai pe limba mea? „Mie-mi plac gagicile, dar sa aibe 3D la sutien, sa aibe picioare de 1 metru, sa fie frumoase, sa fie destepte, sa aibe soldurile cit umerii si talia pe jumatate, sa fie gospodine si poate… vreo pusca cu zmintina. E, hai ca mi-ati placut, cu placerea voastra!

                    Si in incheiere, voi incerca sa va povestesc cum e si cu zilele-nsorite. Inainte de tragerea la sorti a Olimpiadei, cind trebuia sa se aleaga organizatoarea, intre Toronto si Pekinul Pizdii Ma-sii, papa, cu capul lui de afacerist zice: „hai s-o punem de-o investitie tare!”, presupunind ca Toronto nu poate scapa organizarea Olimpiadei. Si uite asa, bagam bani in doua apartamente pe malul Lacului Ontario, cu vedere la lac. Vederea costa si ea vreo 30k in plus, fata de apartamentele cu vedere spre oras. In fine, unde vreau s-ajung, e ca Olimpiada ne-au furat-o aia cu ochii mici si preturile apartamentelor n-au mai crescut asa cum era de asteptat. Drept pentru care, le-am inchiriat. Dupa aceea, la o inspiratie, le vindem, inainte ca preturile s-o ia la vale. In fine, multi bani n-am facut, dar am invatat ceva. Apartamentele cu vedere eminamente la ocean, sau ce draci de apa e, sunt o basina. Ziua vezi doar bleu, iar noaptea vezi doar canci. Basca umezeala si ceva miresme pescaresti. E foarte adevarat ca isi mentin pretul ridicat si sunt in continuare cele mai cautate, dar va spun ca pina si ziua, dupa citeva zile de albastru, ti se cam taie. Pe cind daca aveai o vedere la Down Town, fie zi, fie noapte, te pierdeai in contemplatii. Asa ca, mai incet cu „iubesc Marea”, ca sigur nu e ea motivul real al iubirii sau e doar o iubire partiala, functie de factorii climaterici si de alti citiva.

Read Full Post »


Stiinta spune ca n-au constiinta, biserica spune ca n-au suflet iar taranul ca-s dobitoace. Pina aici vad ca toata lumea e la unison. Ei da, dar vezi ca pe linga toata lumea, mai sunt si eu, Gigli buze reci. Iar eu ma pun contra, sustinind ca animalele gindesc si sunt dotate cu inteligenta si chiar simtiri.

Cum nu cred in chestiunea cu sufletul si-n independenta lui fata de creier,  am sa-l numesc capacitate sentimentala. Ei bine, eu consider ca aceste „dobitoace” poseda aceasta capacitate. Poate nu toate si poate la un nivel primitiv, dar nu pot fi de acord cu faptul ca toate actiunile lor sunt puse pe seama instinctelor si a reflexelor conditionate. Cu atit mai mult cu cit s-a demonstrat ca exista, indubitabil, modalitati de comunicare intre indivizi, iar comunicarea inplica intentie,  intentia implica decizie care la rindul ei implica analiza si uite cum ajungem la judecata.

Mult mai interesant mi se pare insa faptul ca exista o multitudine de semnale, functie de situatie. Ori asta presupune analiza si  interpretare. Probabil ca exemple ar fi enorm de multe, incluzind inteligenta si sentimentalismul canin de care sper ca nu se mai mira nimeni, dar care sunt totusi puse pe seama unor reflexe si automatisme dobindite. Si as zice ca unele poate sunt, dar nu toate.  Hai sa spunem ca un ciine e dresat si prin dresaj s-ar explica oarecum comportamentul, desi cind scinceste de dorul stapinului nu vad la ce dresaj ne mai putem referi.

Dar atunci cum am putea explica comportamentul salbaticiunilor? Si as vrea sa ma refer la orca, balena ucigasa sau mai corect spus, ucigasa  balenelor. Am vizionat mai multe clipuri referitoare la acest mamifer extraordinar. Un killer perfect care recurge la anumite strategii, demne de orice Napoleon uman si care, dupa parerea mea, nu pot fi doar instinctive. Iata mai jos un astfel de atac extrem de inventiv  dus la capat cu ingeniozitate si exactitate, in care o familie de orca analizeaza, se organizeaza, creaza conditii, indepartind banchiza de celelalte bucati de gheata si pornestre atacul la un semnal, intr-o sincronizare perfecta. Notati faptul ca aceasta modalitate de vinatoare nu este una comuna, dupa vreun program inregistrat in acidul lor dezoxiribonucleic. Problema si mai socanta apare abea dupa reusita atacului, cind tinta atacului, foca, e lasata sa revina pe banchiza de gheata, ceea ce denota faptul ca asistam de fapt la un antrenament al puilor de orca in vederea unor viitoare situatii similare. Asta insa nu explica compasiunea fata de viata  materialului didactic. Faptul  mi se pare a fi exceptional pentru un animal feroce care consuma 250kg de carne pe zi si care teoretic nu stie ce-i mila sau recunostinta. Sau stie? La fel de exceptionala mi se pare disciplina si intuirea efectului strategiei. Veti observa ca dupa ce produc valul, vor astepta pe partea opusa a banchizei, ca prada sa le pice-n  „laba”  Orca constientizeaza valurile produse si efectul lor asupra prazii. De asemenea stie si citi membri ai familiei sunt necesari pentru ca valul provocat sa aibe forta suficienta spulberarii focii de pe banchiza. Acest atac este in mod sigur gindit. Pentru ca una e sa fugi ca turbatu’ dupa prada, s-o prinzi si s-o sfisii si cu totul altceva sa aplici o strategie ingenioasa ca cea care urmeaza

Iata alta situatie  in care nu mai e vorba de antrenament ci de vinatoare pe bune si de ceva amuzament, urmat de acelasi gest surprinzator de recunostinta.

Veti spune „pai bine bai papa, dar orca are un geamantan de creier in cap, evident ca te poti astepta la fo traznaie omeneasca din partea ei” Bun, hai atunci sa trecem la animale cu creier cit nuca, mai precis la pasari. Ce spuneti de asta care gaseste o solutie ingenioasa de a-si insusi hrana? Cit e instinct si cit gindire?

Alta care nu numai ca foloseste o unealta, ceea ce e in sine formidabil, dar o si adapteaza scopului propus.

Si inca un exemplu de adaptabilitate si inteligenta in folosirea noilor conditii de trai,  in avantaj personal, de data aceasta la pasari absolut libere, nu in captivitate.

Si asta n-ar fi tot. Am vizionat cu multi ani in urma un clip cu o pasare care se dadea ranita indepartindu-se schiopatind de cuib pentru ca un serpisor doritor de oua sa nu i le manince. Pina aici totul e OK, desi de unde stie pasarea ca un animal ranit e o prada mai uroara si ce instinct ii spune cum sa mimeze acest lucru? In sfirsit, vaca de sarpe cind vede prada mai mare, se bucura ca un bou si se ia dupa pasare, uitind de ou. Numai ca intentia pasarii nu e sa indeparteze pericolul, ci sa-l distruga. La orice pasare te-ai astepta sa-l astepte pe domnul sarpe la un colt de cucuruz si sa-l ciocaneasca-n capul ala urit si prost pina-l dezmembreaza in partile lui componente. Numai ca pasarea asta e mult mai smecherita. Asteapta tiritoarea si se lasa incolacita de ea pina la un moment dat cind deschide brusc aripile rupindu-i idiotului coloana si lasindu-l lat in drum. E, asta nu-mi mai suna mie a instinct. Adica ce instincte-i spun inaripatei ca sectionarea coloanei echivaleaza cu paralizia si evident exterminarea reptilei? Hmmm, asteia cum dracu sa-i spunem, ratiune instinctiva sau instinct rational?

Read Full Post »