Nunta, religie si organe genitale

„Bine-i mirelui, …” Pai si cum sa nu-i fie, cind el e sirian si ea romancuta? Dar, realitatea, cea perceputa cu cele sase simturi, e ca tipul e de nota 9 si are o familie, numeroasa, cei drept, dar toata de nota 10. Cind este, este si o recunosc, pentru ca cine m-a etichetat ca fiind xenofob, s-a-nsalat amarnic.

Reluind, pentru o mai buna intelegere, admit ca am participat la acea nunta si mi-a placut. Mi-ar fi placut si mai mult daca ar fi servit si ceva preparate cu specific arabesc, dar si asa a fost foarte misto.

Nunta a avut loc la un club de golf si s-a executat intre fata unor prieteni si el, sirianul. Cum spuneam, atit el cit si toata familia lui, veniti cam de pretutindeni, oameni educati si cu mult bun simt, mi-au facut o adevarata placere sa-i cunosc si sa petrec impreuna cu ei. Oameni care inteleg sa respecte tarile care i-au primit si care se comporta ca atare. A fost totusi si-o imbrobodita, dar cred ca broboadele erau la misto, ca femeia era de-o exuberanta, dezinvoltura si un umor greu de asociat tinutei.

Programul a fost foarte dragut si de bun gust. Mai intii ne-am intilnit cu totii pe terenul de golf, pe un deal unde s-au servit diverse gustari, bauturi si unde s-a stat la vrajeala. Mai pe scurt, un coctail de-ncalzire si socializare in cadru natural. Vremea a fost excelenta. Sa fi fost vreo 24C si senin cu niscai nourasi. Spun asta pentru ca mai devreme nourasii fusesera ditai norii, plumburii si cu tente de furtuna. Dar n-a fost si totul a decurs conform planului.

Tot acolo, in mijlocul naturii, dupa socializare, a urmat ceremonia civila, scurta si la obiect. Fara tam-tam-uri bisericesti si alte nenorociri de genul alora care te adorm, daca stai pe scaun si te lesina daca stai in picioare. Dupa ceremonie, a urmat trasu-n poza si alte ordevuri.

Pe la 7 seara am coborit, cu carturile de golf care ne urcasera pe deal, la restaurantul unde avea sa se tina bairamul. Mise en place-ul foarte frumos si elegant si din care n-a lipsit si cadoul, extrem de inspirat, pentru fiecare invitat. Era vorba de niste linguri de lemn, pictate de mina, aduse toate din Romania si cite o punguta cu condimente arabesti. Un fel de herbe de Provence in varianta araba. Mincarea n-a fost rea, dar nu s-a ridicat la nivelul finger food-ului din deschidere. Alea chiar mi-au placut si prost am fost ca nu m-am saturat cu ele. In fine, am sperat la ceva arabesc, dar n-a fost sa fie.

Prima jumatate a programului a fost sustinuta de o formatie arabeasca. Si cum ritmurile erau destul de alerte, arabii au iesit la dans. Vazindu-i pe ei, am iesit si noi sa ne prostim, ca de unde sa fi stiut sa dansam arabeste? Oricum, atmosfera a fost degajata si foarte placuta. Am ris in draci, unii de altii, in incercarea de-ai imita pe arabi si araboice, care, spre deosebire de noi, stiau exact ce si cum trebuia dansat.

In partea a doua au adus citiva dansatori in costume populare romanesti, care au ars-o pe tot felul de banatene si ce-or mai fi fost ele. Dupa care s-a trecut la disco si dans international, la care a participat pina si imbrobodita. La sfirsit ne-am pupat cu totii hotarind iesiri viitoare la restaurante, fie cu profil arabesc, fie european. De profil nord american n-am auzit sa existe, ca le-am calca si pe-alea cu mult entuziasm.

Si acum sa revin la oful meu. Nu am absolut nimic impotriva celor care inteleg sa se comporte in acord cu normele civilizatiei care i-a primit, exact ca cei de aseara. Fara excese religioase care, dupa cum s-a vazut si continua sa se vada, nu duc la nimic bun. Religiile dezbina, fie ca religiosii o admit, au ba. Dar cum noi, cei de la nunta, eram mai mult atei, agnosti si poate c-or fi fost si vreo doi-trei moderati, ne-am inteles de minune. Pastrarea convingerilor religioase, daca le ai, in cadru intim, e tot ceea ce pretind, nimic mai mult sau mai extraordinar. Respectul trebuie sa aibe dublu sens, altfel e doar o vrajeala politica, urit mirositoare. Daca se doreste o societate multiculturala, functionala, atunci trebuie gasit un numitor comun, vestimentar si comportamental. Iar religia, indiferent de natura ei, trebuie sa fie tratata ca pe propriile organe genitale si nu va mirati. Asa cum nimeni nu le poarta la vedere, tot asa ar trebui sa trateze si religia pe care pretind c-o inteleg si-o practica. Pentru cei care inteleg acest lucru, am tot respectul, indiferent din ce semintie provin.

Iata si cadourile:

SONY DSC

 

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (68)

*

Ne-am luat aseara, da-l dau dracu,

Ca-n noaptea nunti-a adormit

Si m-a tinut in serenade,

De horcait si sforait.

*

Dar cind s-a luminat de ziua,

Tiptil, desculta m-am retras,

Ca sa-mi astimpar jos, pe plaja,

Acuta pofta de caras.

***

 

Read Full Post »

Viitor de aur, tara noastra are

Ati aflat ca Salam a luat-o-n mufa? Daca nu, cititi presa romaneasca pentru care orice can-can constituie „news” si-i scris cu litere de-o schioapa. Si nu spun ca nu-i asa. In fond, asta-si doreste sa afle majoritatea manelista, asta i se ofera, circ cu gorile. Si ca sa nu se spuna ca-s ipocrit, e clar ca si eu sunt unul dintre cei care au vizionat clipul respectiv. Si nu oricum, da capo al fine. Dar nu dintr-o curiozitatea generata de afinitati ci din acea specie de atractie  pe care o exercita orice tragedie umana. Pentru ca, din punctul meu de vedere, cam la asta am asistat. O tragedie umana in desfasurare si nu ma refer la agresiunea fizica asupra manelistului, ci mai degraba la agresiunea asupra romanimii. A romanimii civilizate.

Revenind la fapte, era vorba de o nunta de tigani carora, mai nou, li se spune, interlopi.  Interesant e faptul ca daca ii numesti tigani, tiganii se basica, dar la titulatura de interlopi, cu care-i gratuleaza presa, sunt nepasatori. Ba chiar se mindresc cu acest statut de care nu se dezic, considerindu-l, probabil, titlu de noblete.

Dar nici de titluri si titulaturi nu doresc sa vorbesc si nici de pumnul pe care si l-a luat Salam, in bot. In fond, cine cauta, gaseste, chiar daca trebuie sa se deplaseze pina la Milano.

Ce m-a frapat, in clipul prezentat, a fost, in primul rind, opulenta tiganeasca. Opulenta cistigata, fara indoiala, trudind zilnic in fabrici si uzine. Si in al doilea rind, puradenia tiganeasca. Privind multitudinea de tiganusii tunsi dupa moda fotbalistica, actuala, m-am simtit cu totul depasit in materie de estetica si mai ales in materie de fecunditate. Asta a fost si motivul pentru care, vazind citi viitori manelisti interlopi, poleiti cu kilograme de aur, iau parte la o singura nunta, n-am putut decit sa-l parafrazez pe Bolintineanu care afirma „viitor de aur, tara noastra are”.

Si nu c-as fi vreun fatalist, dar daca Bolintineanu a ghicit-o cu versul asta, a zbircit-o la versul urmator care ar fi sunat mai veridic „si prevaz prin secoli a ei … degradare”, nu „inaltare”, asa cum a spus-o poetul prin gura lui Mircea.

Read Full Post »

Sus la munte, sus la munte, la Simon

Proaspat revenit din RO, pot spune cu certitudine, desi o stiam, ca banii aduc fericirea. Ceea ce vine in contradictie cu „postulatul” pe care nu stiu cine l-a emis, dar care sigur era putred de bogat si dorea sa pozeze-n victima sau care era putred de sarac si dorea sa braveze. Si de aceea eu nu l-as numi postulat ci prostulat. Ca vedeti voi, in primul rind e satisfactia pe care ti-o da obtinerea banilor. Iar mai apoi e satisfactie pe care ti-o confera cheltuirea lor, adicatelea, placerile pe care ti le oferi, cheltuindu-i. Placeri care te fac, fie c-o accepti sau nu, fericit, ca altfel n-ai mai alerga sa ti le satisfaci. DAAA!  De fapt, pe linga masini, case, vacante, petreceri, business class, restaurante, spectacole, …etc., cea mai mare fericire consta, as zice, in lipsa grijii de miine, sau mai bine spus, a stresului la care te supune aceasta grija.

Dar sa revin pe asfalt, ca dupa cum vad, mi-a scapat o roata pe aratura.

De cum am dat cu nasul de RO, am incalecat pe toti caii si ne-am dus unde ne-a indrumat GPS-ul si unde-i place ciobanasului, sus la munte, sus la munte la Simon. La o nunta. Ca asta fusese, de fapt, motivul pentru care venisem a doua oara in RO. Simon-ul asta e pe linga manastirea Bran si problema n-ar fi fost departarea de Buc. cit mai ales infrastructura fracturata pe care a trebuit s-o calarim. Si am explicat acum doua posturi cam care a fost oful, asa ca nu mai revin.

Au fost patru zile de petreceri sudate cap la cap. Cu mincaruri bune si bauturi la discretie. N-as putea spune daca a fost scump, ca nu stiu, dar sigur n-a fost ieftin, pentru ca prea ne-am simtit extrem de bine, din toate punctele de vedere, si nu ne-a lipsit absolut nimic. Si cam asta-i justificarea primului paragraf.

Nunta a fost pitoreasca, dupa cum va puteti imagina. Si pentru ca mirii si-au dorit biserica, el fiind mai mexican, s-a tinut si o slujba religioasa la o bisericuta din lemn, adusa de prin Maramu, dupa cum spunea lumea. Nu prea stiu cum s-a rezolvat problema catolicismului lui, dar slujba s-a tinut in mod sigur si a fost una ortodoxa, ca prea au lungit-o. Cum a decurs slujba, nu stiu sa va spun, dar unii dintre noi ne-am distrat copios. Poate si pentru ca biserica fiind foarte mica, eu n-am mai incaput si nici vreo alti citiva cu care, ramasi pe dinafara, am dat-o pe bancuri si cu care am ris de ne dureau falcile. Totusi, sa nu va imaginati ca biserica sau ceremonia ar fi contribuit la buna noastra dispozitie. Nicidecum. Cred eu ca mai degraba a fost palinca pe care un nuntas grijuliu o adusese cu el, ca-ntaritor. Unde mai pui ca, din cite spunea respectivul, palinca aia ar fi avut aceleasi provenienta geografica cu biserica.

Dupa biserica am revenit, cu totii, la conac si cum eram deja foarte … simpatici, am dat-o pe dans si antren, inainte ca ospatarii sa ne serveasca aperitivele. Si uite asa am tinut-o toata seara intr-o topaiala si-o bautura, ca micarea n-o mai pun la socoteala. Pe la trei din noapte, cind nu mai simteam ca exist, mi-as fi dorit ca ospatarii aia sa fie brancardieri, dar n-au fost si de aceea ne-am indreptat, pe picioarele noastre, dolorante, spre camera unde cred c-am adormit inainte s-ating patul.

A doua zi, cind am coborit la breakfast, am observat, cu oarecare satisfactie, ca nu eram singurul cu ochii cit sarmaua. Dar intrucit masa era din nou plina, am dat „ignore” si am luat-o da capo, dupa care am bagat si-o plimbare prin padurile din imprejurimi. Seara, iar la razboiu, ca sa incheiem ce incepusem c-o seara-nainte. Si pot spune ca am fost cu totii placut surprinsi de performantele noastre fizice, bahice si gastronomice.

A doua zi, dupa ce ne-am lins ranile, am incalecat herghelia cu care venisem, si dusi am fost pe drumul Bucurestilor.

Ce sa va mai spun, nu mi-a fost usor, dar vai, cit de placut!

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

Read Full Post »

Life is good! Doar reversul ei e câh.

Spun asta pentru ca la RO, de unde ne-am ritornerat, am avut parte si de viata si de-un parastas. In acceptiunea mea, viata e o placere. Parastasul o prostie. Si cum eu cred in parastase cam cit cred in viata de apoi, e clar ca mi-a facut o placere deosebita parastasul la care am participat, dar, na, fiind vorba de socru-meu, se impunea. Ce-am facut la parastas? Am mincat, baut si analizat asistenta pentru a intelege mai bine care-i spilul cu partuzele astea. Si cu cit ii observam mai mult pe parastasieni, cu atit imi dadeam seama de cita dreptate am in a privi aceste obiceiuri (eu le-as spune, apucaturi) ca pe niste scenete de prost gust si de ochii lumii. Ochi care, evident, privesc realitatile d-a-ndaratelea, judecind-o pe dos. Ca va spun eu, daca cumva nu stiati deja, lumea te vorbeste, de nu te mai spala toata Niagara, daca n-ai impartit sau n-ai parastas sau n-ai alte alea. Atit iti trebuie sa nu le prezinti un parastas bine pus la punct si-n care cheltuiala sa fie pe masura obrazului. De fapt, daca stau s-o gindesc, aia te vorbesc oricum, asa ca Niagara iti va fi utila indiferent ce bunatati le pui pe masa, cit de multa nuca ai pus in coliva sau ce le dai la pachet.

Dar zic ca mai bine sa trec la viata si trai bun. Cum spuneam, daca intr-adevar am spus-o vreodata, am fost la o nunta, la Simon, linga Bran. E foarte adevarat ca pina am ajuns i-am expus sotiei, care a dorit sa sofeze, tot evantaiul de injuraturi si in ambele limbi. Evantai imbogatit substantial prin introducerea locurilor prin care treceam. Acest exces actoricesc s-a datorat faptului ca de la Rasnov la Simon am facut tot atit cit de la Buc. la Rasnov, desi drumul era de douazeci de ori mai scurt. Drept pentru care am ajuns la hotel dupa cinci ore de … mersul piticului. De fapt pe A3 s-a mers snur, si poate de aceea am facut doar cinci ore, altfel cred c-ajungeam a doua zi, pentru ca Rasnov – Simon era in lucru.

Mai mult, dupa ce ne-am cazat la Casa Maria, unde aveam rezervarea, ne-am luat avint spre Conacul Boieresc, intrucit acolo era paranghelia. Prietenii nostri, adica parintii miresei, rezervasera tot conacul pentru nunta si citeva camere prin alte hoteluri, ca nici conacul asta nu era vreun Peles. Asa ca la o raspintie, am cotit dreapta si am mers pe asfalt pina am dat de „Balaban”, un drum forestier, prin padure. E si atunci am apelat din nou la evantaiul susnumit, intrucit hirtoapelor li se cam rupea de balanganeala organelor noastre interne. Dar la un moment dat, ce sa vezi, dispare padurea si in locul ei ni se lipeste de parbriz o priveliste din cele care-ti cam taie respiratia. Adica o deschidere imensa, inconjurata de toti muntii Pamintului si-n mijloc un muntisor mai mic in virful caruia se odihnea, alb, conacul respectiv.

Sincer va spun, in acel moment l-am dat dracu de evantai, atit eram de extaziat. Si unde mai pui ca am tinut-o in acel extaz vreo patru zile, pe terasele conacului si prin padurile din apropiere. La extaz a contribuit si-un berbecutul la protap, asa, de bun venit, celelalte bucate alese, bautura din belsug, dansul si voia buna care, sa stiti, e contagioasa. Si ca sa vezi paradox, in tot acest timp m-am simtit cind boier, cind haiduc, incit mi-a fost imposibil sa-mi determin statutul social. Statut de care, oricum, mi se rupea, intre noi fie vorba.

Acum as fi bagat mai multe poze pentru a nu crea impresia ca-l maninc pe … dinsul, dar WP nu-mi da voie ca cica n-am spatiu necesar. O fi si spatiul asta limitat. Se pare ca trebuie sa sterg din pozele trecute pentru a crea spatiu, ceea ce mi se pare o idiotenie, sa las posturile trecute vaduvite de imaginile care le contin. Daca stiti voi cum pot beneficia de-o extensie, sugerati-mi-o va rog!

SONY DSC

 

Read Full Post »

Saltimbangii

                    Lume, lume! Cum, n-ati aflat inca? Marele Circ Regal si Desuet se va produce si reproduce in fata dumneavostra pe toate canalele de scurgere ale tuturor televiziunilor! Doar la tigani veti mai putea vedea un astfel de tambalau, placat in aur, impopotonat cu fireturi, pene si pauni intregi. Omenirea moare de foame si noi nu ne putem caca de albastru ce ne e singele! Vineri vom asista cu totii, aia care o vor face, ca mie mi-e scirba de pe acum, la gindul ca o banala nunta a fost transformata intr-un life show penibil. Nunta capusilor astora imi aduce aminte de filmele porno, in care doi si-o trag in vazul lumii, ca sa puna mina pe-o caruta de bani. In cazul de fata, caleasca.  Diferenta e ca filmele porno nu-mi provocau nicio sila. Vineri, prost gustul va trona, ca d-asta-i regalitate, sa troneze. Si nu va trona din cauza de merite, ci din cauza de origini.

                    Daca vreti sa stiti si chiar daca nu vreti, am mai mult respect pentru unul ca Trump, decit pentru parazitul de Charles si intreaga lui familie degenerata, care tot incearca sa se regenereze. Nu-i vorba, William e ceva mai simpatic, dar stiti si voi foarte bine ca ce se naste din pleosnita, singe suge. Singurul care mi se pare a fi mai sanatos, e Harry, fratele vitreg al mirelui. Ala insa are un mare atu. Nu-i din os regesc. Cum ma-sa saraca, a facut fut cu tot ce-a prins in preajma palatului, era greu sa-i fi scapat tocmai calu’. Calu’ sau antrenorul, ca deja nu mai conteaza.

                    In fine, vineri va fi ca la casinou. Regalitatea va juca pe mina casatoriei juniorului (20 de milioane de lire costa doar securitatea, asigurata de guvern din banii publici), in speranta ca va pune mina pe-o quinta royala (eu le urez una sparta) care sa le mai bage si lor vreo citeva sute de milioane in visterie. Ca din munca cinstita nu prea au cum sa-i agonisesca si cerintele coroanei sunt mari. De-abea mai fac fata cheltuielilor din pomenile primite de la guvern si din proprietatile coroanei, pe considerente de singe abastru.

Read Full Post »

Bride wars

Un film usor, aproape comedie, la care cu exceptia actorilor, nu ride nimeni, dar care-ti lateste putin fata intr-un zimbet involuntar si permanent pina spre final cind reuseste sa stoarca ceva lacrimi caminelor de batrini. In rest, doua tipeze dragute, bunute, cu guri mari si primitoare, dar cu un pronuntat platfus pectoral. Adica sfircuri aveau ele, dar le lipseau sinii. Din fata Annei Hathaway, de atita dieta, i-au mai ramas doar ochii si gura, care acum uneste cele doua urechi. Filmul cred ca e o ecranizare a capodoperei lui Spataru „o fata mai gasesti, dar un prieten, ba” In care, fata joaca si rol de prieten.  In fine, e un film cu care producatorii au incearcat sa-si scoata si ei un ban, de-o fasole cu costita si n-ar fi exclus sa-si atinga scopul, ca fraieri ca mine gasesti cu milioanele in Nord-America. Asta-i si motivul pentru care ma bucur c-am imigrat aici.  Stiu ca ati vrea sa va mai bag ceva amanunte despre film, dar n-am, ca filmul e complet lipsit de amanunte. E doar simplu, prost si probabil ca va avea un succes nebun in rindul militarilor in termen.

Read Full Post »