Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nopti pierdute’


Sa fi fost prin ’74, pe vremea cind Litoralul romanesc iti oferea cu darnicie scoici din toate marimile, din toate virstele  si din toata Scandinavia, atunci cind am inceput sa gust si eu, fara avizul parintilor, din savoarea moravurilor usoare si foarte disco3usoare, de la malul marii.

 

Tot atunci aparuse si dorinta de-a o taia spre acele tarimuri ale fagaduintei spre care multi o luau prin miriste, expunindu-se rigorilor comuniste. Eram insa la fel de multi, cei care incercam acelasi lucru pe cale vaginala. In fond, era mult mai placut si daca nu se lega, cel putin ne descarcam nervos. Iar in privinta riscului, streptococul era mult mai usor de evitat decit granicerii pe fisie.

Evident ca multe nordiste veneau cu gindul de a-si petrece vacanta cit mai placut si cit mai adinc, dar atit si nimic mai mult. Odata reintoarse printre ghetari, se frigidizau instantaneu si uitau orgastmele estivale, intrind in ritmul vietii lor cotidiene.  Ma lua cardiopatia cind le vedeam plingind in hohote, cu fruntea infipta in geamul autocarului, rupte de amor si bautura. Adevarul e ca amorul asta le tinea cit si pe noi, care ne napusteam, inainte ca ele sa fi ajuns la aeroportul din Constanta, asupra noului grup venit, in cautarea unei alte stridii mai sidefate.

Programul pe Litoral era cit se poate de relaxant, desi munceam din greu din mai si pina-n septembrie, cind dispareau molustele.  In mod cu totul surprinzator pentru un sindicalist cu o viata ordonata si slujba la stat, noi activam dupa alt fus orar. Probabil ca era de fapt cel pe care ni-l doream. De culcat ne culcam pe la 11PM, ora New York-ului si ne trezeam pe la 6AM, ora L.A-ului.  In general dormeam fara vise, dar asta nu ma surprinde, pentru ca noi preferam sa le traim, nu sa disco4le visam si nu doar prin paturi. Ziua, de fapt dupa amiaza, ne-o incepeam invariabil cu schimburi valutare. Era o indeletnicire extrem de interesanta, intrucit aveai ocazia sa cunosti oameni cu personalitati si neveste diferite  si sa-ti exersezi limbile. Nu ma refer doar la cele vorbite, intrucit cu unele dintre neveste ne intilneam mai tirziu in discoteci si ne recunosteam, iar dupa doua scotch-uri, chiar in detaliu.

Dar sa revin, dupa ce luam de la bogati si dadeam saracilor, altfel spus luam de la nemti si dadeam polonezilor (asta cred ca aducea putin a haiducie, dar putea fi interpretata si ca o datorie de razboi), plecam satisfacuti dupa „sea-food”. Daca nu reuseam sa pescuim nimic, desi era putin probabil, intrucit erau scoici pe Litoral cam cit erau si-n mare, le prindeam in discoteci.

Incepind din Olimp si pina in Venus, colindam in draci toate localurile care contineau gagici. Pui de urs, International, Marea Neagra, Neptun, Intim, Paradis, Autonight, Impala pina ne cuplam si pe urma deveneam oameni de „casa” pentru o saptamina. Cind insa se termina séjour-ul tipesei, o luam da capo, cu si mai multa incredere in viitorul nostru luminos si apusean.

Cartierul general era de fapt in Intim, Rainbow-ul de mai tirziu, unde ne cunosteam si unde schimbam informatii, pareri si secretii. Nu stiu exact cum era in „Club 54”, desi stiu, dar in Intim, era chiar din cale-afara de intim la mesele asezate prin colturile obscure ale discotecii.  Adica, limbile ajungeau pina-n stomac, miinile ajungeau la intersectia pulpelor, sinii ajungeau la vedere, iar blow job-urile erau mai populare decit romul in care ne pluteau creierii. La trei dimineata, cind discoteca-si tragea obloanele, navaleam hamesiti in braseria de linga. Dupa un cordon bleu sau un cotlet la gratar si-un Cabernet, plecam spre hotel unde dupa un fut semi-inconstient, cadeam in nesimtire pina cind dimineata incepea sa mijeasca timida-n…. LA.

Read Full Post »