Ca romanul s-a nascut poet, e o chestiune de ordin genetic si nimeni nu va incerca vreodata sa-i brambureasca genele. Ce nu se stia insa, e ca romanul se naste si prozator si filosof si dramaturg si nuvelist. Diferenta consta in faptul ca in timp ce poezia este similara unui reflex neconditionat, fiind parte integranta a naturii lui de roman, celelalte stiluri literare se constituie parte integranta a reflexelor conditionate.
Pentru a fi mai explicit, as spune ca aceste reflexe sunt conditionate de condamnari. Nu stiu cum, ca e greu de explicat in mod stiintific, filosofic sau religios, dar multi din cei condamnati la inchisoare, cu executare, sunt izbiti de un har literar, simtindu-se minati de-o dorinta nestavilita de materializare a harului respectiv. Tematica abordata este, evident, diferita, ca si nivelul de cultura si capacitatea de-a indruga trei fraze coerente, in cazul multora, dar sclipirea interioara nu se poate impiedica de amanunte irelevante actului literar.
Pina la urma ajungi sa crezi ca de fapt puscariile romanesti au devenit Case de Creatie si ca au ajuns sa reprezinte motorul literaturii romanesti contemporane. Ca unii vor aborda o tematica filosofica, ca altii vor aborda una naiva, are mai putina importanta, important ramine actul cultural la care asistam si care cred ca ar trebui incurajat, atit de DNA cit si de instantele de judecata. Infractori, sau mai bine spus, „scriitori in devenire”, avem cu duiumul, asa ca nu vad de ce nu am profita de aceaste nestemate care zac in fiecare dintre ei si care asteapta doar o condamnare pentru a iesi la lumina.
Dar pentru ca n-as vrea sa se creada ca vorbesc fara acoperire, as spune ca dupa operele de inalta tinuta, sau detinuta, ale detinutului Nastase, in curind vor vedea lumina tiparului si creatiile lui MM si ale lui Gigi Becali. In cazul, mai special, al lui Gigi, care nu poate compune decit in jargon stradal, se pare ca un alt detinut va traduce muile, futaiurile, pulile, mortii si alte nestemate folclorice, caracteristice marilor genii, cum ar fi imbecilul Patapievici, intr-un limbaj literar demn de saloanele Parisului. Uitasem sa mentionez ca autorul moral al scriituri despre Muntele Athos isi doreste cartea tradusa si-ntr-o limba straina si pentru ca i-a placut mult limba vorbita pe strazile Strasbourg-ului, a poruncit scribilor: ” bah, sa faceti bine sa-mi traduceti romanu’ si-n strasbourga, ca va ia mama dracu de dobitoci”.
Stiu ca multi vor spune „Cine mah, Becali? Cum sa scrie asta o carte, cind el n-a citit vreuna-n viata lui?” Pai tocmai asta e, ca omul isi doreste si el o carte si pentru ca nu citeste, s-a gindit s-o scrie. In fond ciobanul asta agramat, care sufera de mitocanie avansata, de o nesimtire proverbiala, de infatuare si narcisism, caracteristici ale „ciocoilor vechi si noi”, a facut fata tuturor functiilor pe care si le-a sau i s-au atribuit de-a lungul vietii, Bisnitar, Sarlatan, Proprietar, Milionar, Ctitor, Habotnic, Politician, Candidat la Presedentia Romaniei, Presedinte de Partid, Parlamentar European, Senator si mai nou, Detinut. Si atunci intreb, de ce nu si-ar dori sa fie si romancier? In fond si Ceasca a scris de-l durea limba si nu se poate spune ca era mai rasarit decit asta.
Ce-ar mai ramine de spus? Mare dreptate avea Nicolae Filimon!
VatiClanul Papal 