Religia. Frina, acceleratie sau marşarier?

N-am mai trecut pe la dagatha de multisor si cum de la serviciu nu pot accesa orice blog, nici n-am mai incercat. In fine, astazi am reusit sa intru pe blog si observ ca don’soara atacase un subiect interesant, la care mi-as fi depus si eu parerea. Ghinionul face ca postul sa nu mai fie de actualitate si pe mine m-a sarit rindul. In consecinta, intrucit nu vreau sa vitregesc cititorii de filosoafele-mi reflectii, am hotarit sa-mi expun punctul de vedere in cele ce urmeaza.

Din cite am observat, exista o dilema legata de programa scolara. Parerile erau impartite intre daca trebuie si daca nu trebuie ca programa scolara sa includa si ore de religie. Ei si acum urmez eu, sa evoluez la sarituri. Astazi voi sari calu’, ca la aparatul asta ma pricep cel mai bine.

Sa-ncepem cu saua. Din punctul meu de vedere, pe care-l voi dezvolta ceva mai jos, religia-n scoli e un total nonses si nu pentru ca n-as avea nimic in comun cu aceasta „stiinta” inexacta, desi n-am, dar pentru ca din cite am aflat si eu de pe la credinciosi, cind vorbim de religie, vorbim de har, nu de logica. Si din cite stiu, dar nu de la religiosi, harul nu se poate preda in scoli sau in altundevauri de invatamint. Harul, zic unii, pogorind din inaltu’, te paleste in moalele capului si aia e. Asta daca te nimereste, ca pe mine se pare ca m-a omis sau poate fugeam in momentul respectiv si n-a reusit sa ma ajunga. Lasind insa gluma, ca asta-i treaba serioasa, rezulta ca daca nu-l ai pe haru, ‘geaba ore de religie.

Pe de alta parte, intelesesem, si tot de la credinciosi, ca aceasta credinta-ntr-o divinitate este o chestiune de intimitate. Pai si atunci care-i rostul religiei in scoli? Sa ti-o introduca-n intimitate? Cum? Ca daca-i divinitate se introduce singura, ca doar asta-i rostul Duhului Sfint, penetrarea. Iar cine nu crede poate s-o-ntrebe pe Maria. Si atunci, orele de religie, nu pot fi oare interpretate ca o violare a intimitatii individuale? Eu as zice ca DA.

Dar hai sa spunem ca ne-am obisnuit cu astfel de violuri si ca „violare, umanum est”, cu toate astea,  ar mai fi ceva. Ceva care tine de libertatea fiecaruia de a-si alege credinta cu care rezoneaza el ca individ. Si atunci, impunindu-i sa frecventeze orele unei anumite religii si s-o invete, ca asta vrea programa, nu se cheama oare ca-i incalci dreptul de-a alege in mod liber si neinfluentat?  Cum i-ati spune oare actiunii prin care profiti de un minor, care nu e inca dotat cu discernamintul necesar pentru a putea lua o decizie? Nu se numeste oare indoctrinare fortata? Ca tu ca parinte alegi sa faci acest lucru, mi se pare abuziv, dar ca scoala o face, mi se pare de domeniul penalului.

Menirea scolii e sa-i pregateasca pe prichindei pentru viitor. Ori religia, daca e sa privim in trecut, are un viitor relativ limitat. Zamolxis s-a topit. Jupiter, Zeus si toata liota lor de zeitati, au disparut ca prin minune si nimeni nu-i mai pomeneste decit in metafore. Amon Ra si Quetzalcoatl, pe care nici nu pot sa-l pronunt s-au dus dracu. Unde-or fi disparut neica? Ca pe vremea lor, daca ai fi pomenit de Dumnezeu si Allah, te spintecau si-ti dadeau foc. Pai si de ce nu s-ar repeta istoria, ca doar e ciclica. Ce viitor au monoteismele actuale si cine poate sa le prevada viitorul?

Hai ca va scot tot eu din incurcatura, NIMENI. Sau poate aia erau inghesuiti la minte si n-aveau cum sa inteleaga divinitatea. Noroc ca de vreo 2-3 milenii ne-am desteptat si am aflat cu siguranta cum am aparut noi acum vreo 4.5 milioane de ani, cum a aparut soarele acum vreo citeva miliarde de ani, cum s-a format universul acum mii de miliarde de ani si cine a dat porunca initiala. Nu stiu voi, dar eu deja ma simt atit de atotstiutor ca-mi vine sa ma pup. Bine ca n-ajung.

Dar revenind, am auzit si voci, scrise, care afirmau ca e de datoria parintilor sa le formeze caracterul si ca progenitura invata din ce vede in casa. Bun, pina aici mi se pare o afirmatie rezonabila, desi am constatat pe propria-mi piele ca anturajul are o influenta mult mai pregnanta. Dar in fine, nu inteleg de ce trebuie sa vada fi-meu ca ma rog la masa, ca ma tirasc in genunchi si ma dau cu capul de podea, ca pup picturi si cruci, ca duminica-i musai biserica. De ce? Asa se cade? Ai las-o-n buze de cadelnita! Dar daca m-ar vedea ca fac toate cele insiruite si intre ele mi-as bate nevasta, m-as inbata ca porcu, as fuma pe toate gaurile, as trage pe nas, mi-as baga in vena si cite altele, s-ar cheama ca i-am dat un exemplu de urmat? Ca daca stam sa observam, chiar si cu ochiul liber, mafiotii sunt cam cei mai credinciosi, desi ucid la foc automat si tot la foc automat fac toate nenorocirile imaginabile. Asta ca sa nu mai amintesc sacrifiiciile religioase, Inchizitia, teutonii, jihadistii si alti bravi religiosi de…neurmat. La popii pedofili, care cica-l slujesc pe barosan, nu ma mai refer ca m-apuca amocu.

Si-n concluzie intreb, „de ce vrem ca programa sa includa religie?” Stiu, multi afirma ca religia te indeamna la bine. Pai si eu, nefiind religios, imi indemn copilul la rau? Nu, doamnelor si domnilor credinciosi. Copilul meu nu bea, nu fumeaza, nu e tatuat, nu-si baga cirlige-n nas si-n urechi, nu umbla cu droguri, nici cu arme, nu jefuieste, nu violeaza, nu da in cap si culmea, nu e religios. Nu e religios pentru ca asta a ales el, nu pentru ca l-as fi indoctrinat eu. Nu l-am oprit niciodata sa mearga la biserici, ba mai mult, l-am dat sa urmeze o scoala catolica, care prin definitie te timpeste cu religia. E uite ca pe el n-a reusit si nu e vreun nenorocit. Ba as spune ca are mai mult bun simt decit multi credinciosi de virsta lui. Si atunci care-i rolul religiei in scoli? Ca din punctul meu de vedere, religia nu e acceleratie si nici macar frina, ci marsarierul civilizatiei.

Stiu, unii vor spune: „si care-i problema ta ca sunt eu credincios?” Pai n-am nicio problema cu credinciosii, treaba lor, n-au de cit sa se roage 24/7 si sa pupe tate pirogravurile lumii, dar am cu credinciosii care incearca sa contorsioneze minti nevinovate de copii. Cu aia am ce am, lovi-i-ar soarta lu’ Brincoveanu!

Read Full Post »

Cultura generala, moft sau necesitate?

Ehe, stimati telespectatori, ce voi afirma in cele ce urmeaza, in mod sigur nu da bine la public, in special la cei cu mentalitati predecembriste, dar dupa cum stiti, eu n-o am cu corectitudinea politica si nici cu politica corectitudinii. Si nu uitati, important nu e sa-mi dati mie dreptate, ci sa  fiti sinceri cu voi insiva. ….

Se vehiculeaza din ce in ce mai mult acuza ca in rindul pustimii si nu numai, cultura generala a devenit o rara avis. Ca observatie, o accept, dar ca acuza, ba.

Mai intii hai sa vedem ce e aia „cultura generala” si cu ce se maninca. Dex-ul, regele neincoronat al limbii(!), afirma pe un ton neutru: „cultura generală este ansamblul de cunoștințe necesare unui individ în viața zilnică” , afirmatie cu care sunt de acord. Numai ca in acest caz, care este cel obiectiv, afirmatia-acuzatie de mai sus isi pierde sensul, intrucit aproape toti posedam acel bagaj de cunostiinte care sa ne permita existenta zilnica.

Numai ca definitia dex-ului se cam bate cap in cap cu definitia de facto, cea a parintilor nostri si-a multora dintre noi, care spune ca aceasta cultura generala consta in volumul de cunostiinte acumulat, fie ca ne sunt sau nu ne sunt necesare. Ba mai mult, as spune ca in general, aceasta cultura generala se referea la cunostinte superficiale menite mai mult sa epateze decit sa asigure acel minim progres, societatii. Faptul ca stim ce-i aia stalactita si cum se formeaza, nu ne face speologi, asa cum daca stim sa fredonam Sonata Lunii nu inseamna ca suntem neurologi, astronomi sau muzicieni.

Uite ca in Nord-America si nu numai, iti poti alege cursurile pe care doresti sa le urmezi, fara a fi obligat sa-ti incarci memoria cu cele pe care le consideri inutile viitorului tau. Nu numai atit, dar scoala nu te obliga sa citesti beletristicele altora si sa le analizezi cind tu esti axat pe matematici.

Problema e, de ce dispare aceasta cultura generala in acceptiune predecembrista, in societatea actuala? Poate pentru ca nu constituie o cerinta si atunci devine inutila, inutilitate prin care se autoelimina? Poate pentru ca intr-o societate in care progresul e asigurat de concurenta, profesionalismul intr-un domeniu de activitate e preferat cunostiintelor generale in alte cincizeci de domenii? Poate pentru ca „time is money” iar beletristica nu-si mai merita imensa investitie de timp? Poate pentru ca e mai util sa discutam despre noi insine si despre ce se intimpla acum si aici, decit despre Aventurile lui Tom Sawyer?

Revenind la definitia dex-ului, ce avantaje zilnice aduce cultura generala pe care am acumulat-o deja prin scoli si prin mijloacele de transport in comun unde-am aflat cum e treaba cu „Drumul spre inalta societate”? Exceptie facind bineinteles, blogareala.  Nu-i asa ca discutiile la serviciu sunt axate pe subiecte de specialitate sau pe flirturi si birfeli? Nu-i asa ca acasa nu discutati cu partenerul vostru de viata despre intriga din „Vaduva vesela” (ar fi culmea), despre impresionism, Hegel sau hidroliza, desi stiti cite ceva din fiecare? Nu-i la fel de adevarat ca in familie discutati probleme cotidiene care va preocupa, va contrariaza si va privesc?

E cumva adevarat ca epoca in care competitia fusese data  prada codrilor, altfel spus apartinea doar necuvintatoarelor, iti oferea acel timp liber necesar culturalizarii intensive si unde partea necenzurata a culturii era cam singura distractie? Si asta pentru ca goana dupa titluri, patalamale si impresii artistice, intr-o societate falimentara, devenisera mai importante decit viata in sine? Pe de alta parte, neavind grija vreunei afaceri, a unei concedieri sau al pensionarii, culturalizarea masiva devenise o moda.

Acum insa, cind economia de piata a introdus competitia si competitivitatea,  un curs de specializare e mult mai util decit zece volume de beletristica. De fapt, daca stai sa bagi de seama, vasta majoritate a cartilor si a filmelor actuale nu sunt altceva decit indrumare utile pentru criminali, psihopati, tilhari, dezaxati si proxeneti. Un fel de compendiu al criminalitatii si antisocialului, de unde poti invata cum sa omori, sa furi, sa jefuiesti, sa violezi si sa terorizezi, fara a fi prins.

Ce beletristici sa discute acesti oameni, cu cine si mai ales, cind? Cine sa-i intrebe de sistemul osos sau de Mausoleul din Halicarnas? Cine va aprecia faptul ca au citit Taras Bulba sau ca stiu in ce directie curge Amazonul? In ce mod le-ar imbunatati lor viata, contemplarea unei Le chapeau de Paille sau a Penseur-ului? Cine le-ar asigura supravietuirea pentru ca recunosc o opera de Verdi sau un citat din Schopenhouer?

Multi am acumulat roabe intregi de cunostintele generale care nu ne servesc la absolut nimic. Poate la ceva blogareala, da’-n rest, zgirci. Si nu numai ca nu ne ajuta pe noi in mod direct, dar nici societatea in care traim. Veti spune ca e si o nevoie organica de cunoastere. Cunoasterea cui? Ca daca stam bine sa ne gindim, e de fapt un proces contemplativ al talentului si imaginatiei altora. Fie ca sunt pictori, scriitori, dansatori, cintareti, arhitecti, actori sau cineasti.  Sa nu uitam ca multi din cei munciti de, asa zisa,  incultura, muncesc 14 ore pe zi, ca sa tina o afacere, o fabrica sau un business oarecare. N-au timp si nici rabdarea necesara sa stea comod in fotoliu, la lumina ceaiului, rasfoind alene „Les dames galantes”

Culmea ironiei e ca am vazut destui „culturisti” care maninca o piine de pe urma celor lipsiti de acea „cultura generala” Chestia cu hrana sufleteasca e doar o metafora care se pare ca nu e nici reala, nici vitala. La urma urmei, aceasta cultura generala nu-ti confera niciun fel de superioritate, nici din punct de vedere material si nici spiritual. Nu te face nici mai bun, nici mai destept, nici mai bogat, nici mai darnic, nici mai civilizat si nici mai fericit. Nord americanii au o cultura generala extrem de redusa comparativ cu standardul nostru romanesc, predecembrist. Cu toate astea, nivelul lor de trai si civilizatie ne este cu mult superior. Cum dracu? Astia cunosc doar tarile cu care au fost in razboi, desi nu stiu pe ce continente se afla, n-au habar de limbi straine, nu stiu ce-i ala un metatarsian si la ce foloseste, n-au auzit in viata lor de solfegiu si nici de Pushkin, iar daca-i intrebi de Michelangelo, iti vor raspune ca e un Ninja Turtle. Ei bine, oamenii astia traiesc la un nivel mult superior noua si nu numai atit, dar societatea lor se dezvolta intr-un ritm la care a noastra nici nu poate visa. Gradul de civilizatie si generozitate ne e mult superior. Societatea lor e bazata pe specialisti, nu pe salonisti.  Relatia „cerere-oferta” si selectia naturala confera echilibru societatii si nu tona de cunostiinte inutile si patalamale luate la kilogram pentru a-ti asigura un prefix numelui. Selectia naturala subordoneaza orgoliul matern, care a imigrat din estul Europei si de prin Asia. Diploma de dragul diplomei valoreaza cit o ceapa degerata si nu-ti asigura un loc de munca. Iar cultura generala, cu atit mai putin. Si atunci, va-ntreb, n-o fi avind dex-ul dreptate? De care parte a baricadei va situati si mai ales, de ce? Va puteti blama copiii si nepotii ca nu au si nici nu vor avea niciodata cultura voastra generala?

Si nu ma intelegeti gresit, si eu sunt unul din cei care apreciaza cultura generala in varianta ei materna, dar traind aici, incepi sa-ti pui si alte intrebari. Ca e o placere stiam, dar e cultura generala si o necesitate?

Read Full Post »

Ménage à trois

Daca vreti, putem vorbi fut, dar eu ma refeream la un oxigen si doua hidrogene, mai pe scurt, la APA.

Apa neica si iar apa. Sa dea dracu daca lumea noastra nu-i un futai chimic, sau ma rog, o balaceala generala. La nastere, apa. La genunchi, apa. Apa-n nori, apa-n oceane, apa-n dusuri si-n burlane. Si nu ca n-ar fi buna, ca fara ea am fi fo bucata de lava amorfa sau daca am fi ce suntem, am fi imputiti, ceea ce-mi repugna, dar dupa unii autori, apa e aceeasi. Si uite, cu asta am eu o problema. Pentru ca desi e logic, sa fac plici daca mi-a trecut vreodata prin minte ca aceleasi molecule de apa le-au baut si pisat, atit dinozaurii cit si faraonii, Baba Novac, Stalin si Monica Lewinsky. Aceeasi apa a spalat ranile hominizilor, ale teutonilor si ale soldatilor americani in Afganistan. Si ma opresc aici, ca daca o tin asa, ajug pina la spermatozoizi si menstruatii. Ei, bineinteles ca-i filtrata si tratata si fututa, dar e aceeasi si asta ma roade neplacut. Stiu, putem bea alcool. Numai ca nici ala nu-i vreun gaz si daca am bea doar d-ala, am face ficatu’ cit franzela. Dar e clar ca oricit scotch am bea, tot apa aia ne intra-n git. Ca de unde alta, virgina? Apa ferecata de atmosfera, e cam toata apa pe care o avem la dispozitie, ca din Univers poate sa ne vina, in cel mai nefericit caz, vreun cataroi sterp, da’ lichide, canci. Apa e aici si e aceeasi. Au folosit-o si o folosesc, dupa cum am spus, toate vietuitoarele Pamintului, inclusiv plantele, de la formare si pina s-o duce dracu. Acum va intreb, ca doar in atmosfera ar mai fi ceva oxigen si hidrogen, s-o fi formind si apa „noua” o data cu cea reciclata? Adica, o fi existind un proces perpetuu de dezintegrare si unul de combinare intre atomii celor doua gaze sau au existat doar la un moment dat niste conditii speciale care au favorizat acest ménage à trois si cu asta, <descurcati-va Adamilor cit va tine oxigenu’ !>? Dar numai nu dati vina pe vreo divinitate, ca ma apuca amocul cind aud ca o vointa, a cuiva imaterial, a creat materia. Zic imaterial, ca daca ar fi material, ar insemna ca s-a autocreat si pe asta, poate doar Papa s-o creada. Oricum, chestia cu apa e ca oul si gaina. Care or fi fost primele, oxigenul cu hidrogenele lui care s-au babardit pina a iesit apa din ele sau a fost apa ai carei trei amorezi, au divortat pe motiv de incompabilitate chimica? Hmmm, mie prima mi-ar suna mai verosimila, cu atit mai mult cu cit exista si un model uman, ca-n poza de mai sus.

Read Full Post »